Hirschhorn împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2012) 207 [1] Hirschhorn împotriva României Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 29294/02, Hotărârea din 26 iulie 2007, definitivă la 26 octombrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la incapacitatea de a executa o hotărâre definitivă prin care se dispune restituirea unei clădiri din cauza imunității diplomatice a organizației chiriașe; lipsa de independență și de responsabilitate a unei instanțe din cauza unui aviz exprimat de un judecător care se opune cererilor reclamantului ; incapacitatea autorităților de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză reclamantului [încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1] (a se vedea detaliile în lai]) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție,

care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale.

- măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012) 207 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Hirschhorn împotriva României Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la executarea unei hotărâri definitive din 24/06/99 prin care se dispune restituirea unui imobil reclamantului, din cauza imunității diplomatice a organizației locative (încălcarea articolului 6§1).

Curtea Europeană a remarcat că, având în vedere circumstanțele, în cazul în care existența unui contract de închiriere ar putea justifica întârzierea în restituirea dreptului de proprietate asupra reclamantului, nu există nicio justificare n mai târziu de expirarea contractului de închiriere (§56 din hotărâre). În plus, existența unei eventuale imunități a locatarului nu a justificat opoziția față de transferul dreptului de proprietate către reclamant, deoarece acest lucru nu se aplică în sine deportării chiriașului (§60 din hotărâre). În plus, cauza este lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de apel din București, deoarece, în cursul desfășurării procedurii, președintele său a transmis avizul unui judecător inspector la executorul justiției, aviz potrivit căruia organizaia închiriată nu putea fi expulzată din cauza imunităii sale diplomatice (încălcarea articolului 6§1).

Curtea Europeană a considerat că, prin prezentarea avizului său, judecătorul inspector și, implicit, președintele Curții de apel au pledat în favoarea respingerii cererii reclamantului.

În cele din urmă, Curtea Europeană a considerat că reclamantul a fost privat de toate atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului, dat fiind că guvernul, prin deciziile sale din 2002 și 2005, a pus pe lista sa de clădiri care fac parte din patrimoniul privat al statului (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). În aceste circumstanțe, principiul imunității organizațiilor naționale nu a fost suficient în sine pentru a legitima faptul că autoritățile nu au transferat dreptul de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra dreptului de proprietate asupra celui de proprietate asupra celui de proprietate asupra dreptului de proprietate al reclamantului (§§92, 98 din hotărâre).

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale proaspete și de cheltuieli de judecată Total 200 000 EUR 000 EUR 210 000 EUR plătit la 10/03/2008 (în condiții necontestate de către solicitant) b) Măsuri individuale Curtea Europeană a dispus restituirea proprietății în cauză în termen de trei luni sau plata satisfacției echitabile pentru prejudicii materiale și a acordat, de asemenea, reclamantului o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral și material ca urmare a lipsei de câștig. În consecință, Comitetul miniștrilor a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Autoritățile române consideră că această cauză nu dezvăluie nicio problemă structurală și, prin urmare, ar trebui privită ca un caz izolat.

Încălcările constatate în această cauză de Curtea Europeană rezultă din aplicarea incorectă a principiilor legate de imunitatea statului în cadrul procedurilor de executare forțată. În plus, în ceea ce privește lipsa de independență și de imparțialitate a unui tribunal național, Curtea Europeană a remarcat că judecătorii nu puteau, în mod legal, să emită avize în public cu privire la procesele în curs și că a fost interzis în mod oficial judecătorilor inspectori să intervină în orice mod în proceduri (§ 78, 79 din hotărâre). Având în vedere efectul direct al Convenției Europene în România, cerințele art. 6 alin. (1) și art. 1 din Protocolul nr. 1, precum și jurisprudența Curții Europene vor fi luate în considerare în viitor prin publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene, prevenind astfel noi încălcări similare.

În acest context, trebuie remarcat faptul că hotărârile Curții Europene împotriva României sunt publicate în mod regulat în Jurnalul Oficial și pe site-ul internet al Curții Supreme de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp ) Prezenta hotărâre a fost, de asemenea, trimisă Consiliului Superior al Magistraturii pentru a-l aduce la cunoștința tuturor instanțelor judiciare interne. În cele din urmă, nu este necesar să se reamintească faptul că mai multe probleme legate de restituirea proprietăților naționalizate în timpul regimului comunist sunt examinate în contextul grupului de afaceri Strein și al celorlalte (57001/00). III.

Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)207 [1] Hirschhorn contre Roumanie Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 29294/02, arrêt du 26 juillet 2007, définitif le 26 octobre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent le défaut d’exécution d’un arrêt définitif ordonnant la restitution d’un immeuble en raison de l’immunité diplomatique de l’organisation locataire ; le défaut d’indépendance et d’impartialité d’un tribunal en raison d’un avis exprimé par un juge inspecteur opposé aux demandes du requérant ; le défaut des autorités de transférer le droit de propriété sur l’immeuble en question au requérant (violations des articles 6, paragraphe 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1,

de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)207 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Hirschhorn contre Roumanie Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne l’inexécution d’un arrêt définitif du 24/06/1999 ordonnant la restitution d’un immeuble au requérant, en raison de l’immunité diplomatique de l’organisation locataire (violation de l’article 6§1). La Cour européenne a noté que, étant donné les circonstances, si l’existence d’un bail pouvait justifier le retard dans la restitution de l’immeuble au requérant, aucune justification n’existait après l’expiration du bail (§56 de l’arrêt). En outre, l’existence d’une éventuelle immunité du locataire ne justifiait pas l’opposition au transfert du droit de propriété au requérant puisque cela n’impliquait pas en soi l’expulsion du locataire (§60 de l’arrêt).

L’affaire concerne en outre le défaut d’indépendance et d’impartialité de la Cour d’appel de Bucarest puisque, pendant le déroulement de la procédure, son président a transmis l’avis d’un juge inspecteur à l’huissier de justice, avis selon lequel l’organisation locataire ne pouvait être expulsée en raison de son immunité diplomatique (violation de l’article 6§1). La Cour européenne a estimé qu’en présentant son avis, le juge inspecteur et, implicitement, le président de la Cour d’appel avaient plaidé en faveur d’un rejet de la demande du requérant.

Enfin, la Cour européenne a estimé que le requérant avait été privé de tous les attributs de son droit de propriété sur l’immeuble étant donné que le gouvernement, par ses décisions de 2002 et 2005, l’avait placé sur sa liste des immeubles faisant partie du patrimoine privé de l’Etat (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). Dans ces circonstances, le principe de l’immunité des organisations étatiques n’était pas suffisant en lui-même pour légitimer le fait que les autorités n’aient pas transféré le droit de propriété sur l’immeuble au requérant (§§92, 98 de l’arrêt).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 200 000 EUR 10 000 EUR - 210 000 EUR Payé le 10/03/2008 (dans des conditions non contestées par le requérant) b) Mesures individuelles La Cour européenne a ordonné la restitution de la propriété en question dans un délai de trois mois ou le paiement de la satisfaction équitable pour préjudice matériel. Elle a également octroyé une satisfaction équitable au requérant pour préjudice moral et matériel au titre du manque à gagner. La propriété en question a été restituée au requérant. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales Les autorités roumaines considèrent que cette affaire ne révèle pas de problème structurel et devrait, par conséquent, être examinée comme un cas isolé. Les violations constatées dans cette affaire par la Cour européenne résultent de la mauvaise application des principes liés à l’immunité de l’Etat dans le cadre des procédures d’exécution forcée. De plus, s’agissant du défaut d’indépendance et d’impartialité d’un tribunal national, la Cour européenne a noté que les juges ne pouvaient, légalement, émettre des avis en public concernant les procès en cours et qu’il était formellement interdit aux juges inspecteurs d’interférer de quelque manière que ce soit dans les procédures (§§ 78, 79 de l’arrêt).

Au vu de l’effet direct de la Convention européenne en Roumanie, les exigences de l’article 6§1 et de l’article 1 du Protocole n o 1, ainsi que la jurisprudence de la Cour européenne ne manqueront pas d’être prises en compte à l’avenir avec la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne, prévenant ainsi de nouvelles violations similaires. Dans ce contexte, il convient de noter que les arrêts de la Cour européenne contre la Roumanie sont régulièrement publiés au Journal Officiel et sur le site Internet de la Cour suprême de cassation et de justice ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ). Le présent arrêt a également été envoyé au Conseil supérieur de la magistrature en vue de le porter à la connaissance de toutes les instances judiciaires internes.

Enfin, in convient de rappeler que plusieurs problèmes liés à la restitution des propriétés nationalisées pendant le régime communiste sont examinés dans le contexte du groupe d’affaires Străin et autres (57001/00). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.