AFFAIRES CANCIOVICI ET AUTRES ET MOSTEANU ET AUTRES CONTRE LA ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRES CANCIOVICI ET AUTRES ET MOSTEANU ET AUTRES CONTRE LA ROUMANIE (CtEDO, 2008)
Rezoluția CM/ResDH(2008)79 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Canciovici și altele împotriva României Moșteanu și alții împotriva României (Recherche n 32926/96 Hotărârea din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003 și, Cerere nr. 33176/96, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, rectificată la 4 februarie 2003, definitivă la 26 februarie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte după încheierea acestora. Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cauze se referă la lipsa accesului la o instanță pentru a revendica restituirea imobilelor naționalizate (art. 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația României de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile judecătorești (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008) 79 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Canciovici și altele împotriva României și Moșteanu și împotriva României Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță care, în 1995 și 1996, Curtea de apel de la București a concluzionat că nu este competentă să examineze acțiunile în revendicare prin care solicită restituirea imobilelor lor naționale în 1950 (încălcarea art. 6§1). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată totale Canciovici și altele - 32926/96 000 EUR 000 EUR Plata la 15/12/2003 Moșteanu și altele - 33176/96 000 EUR 710 EUR 710 EUR Plata la 07/05/2003 b) Măsuri individuale 1) Cauza Canciovici Cauza Moșteanu Curtea a indicat (§61) că dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză a fost restabilit între timp în beneficiul reclamanților. Curtea a acordat, de asemenea, celor doi solicitanți o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. II. Măsuri generale Schimbările legislative și jurprudențiale (în special art. 6 din Legea nr. 213/1998 și hotărârea Curții Supreme de Justiție din 28/09/1998, hotărând toate camerele reunite) au recunoscut fostilor proprietari de clădiri naționalizate un drept de acces la o instanță. În plus, după adoptarea legii nr. 10/2001 din 14 februarie 2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile confiscate în mod abuziv de statul membru între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989, instanțele interne au continuat să se pronunțe asupra fondului acțiunilor în cauză și nu au respins cererile în revendicare ca inadmisibile. Astfel, pentru cauzele pendinte, legea nr. 10/2001 prevede fie posibilitatea de a continua procedurile judiciare în vederea restituirii bunurilor, fie de a recurge la o procedură administrativă specială. În această a doua ipoteză, procedurile judiciare pot fi suspendate sau părțile pot renunța la acestea. 10/2001 prevede, de asemenea, posibilitatea de a contesta deciziile administrative care resping acțiunile în revendicare sau absența restituirii în natură în fața instanțelor civile. Cele două hotărâri au fost publicate în Jurnalul Oficial și pe site-ul internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/decizii_strasburg.asp III. Concluzii Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curte în aceste cauze, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare în viitor și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 octombrie 2008 la cea de-a 1035-a ședință a delegaților miniștrilor