CASE OF LUPAS AND OTHERS AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF LUPAS AND OTHERS AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2012)
Rezoluția CM/ResDH(2012)208 [1] Lupaș și alții (nr. 1) împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Aplicații nr. 1434/02, 35370/02 și 1385/03, hotărârea din 14 decembrie 2006, finală la 14 martie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță în cadrul procedurilor referitoare la proprietățile naționalizate în temeiul regimului comunist, care rezultă din aplicarea rigidă a unei norme de jurisprudență care necesită unanimitate între colegii pentru a aduce o acțiune de recuperare a unei proprietăți comune (violație la art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2012)208 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Lupaș și altele (nr. 1) împotriva României Cazul introductiv Cazul se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza aplicării rigide de către instanțele naționale a unei norme de admisibilitate care impun unanimitatea între coprotejeni, pentru a aduce o acțiune de recuperare a unei proprietăți deținute în comun (violație la art. 6 alineatul (1). Cei nouă solicitări sunt descendenții unora dintre coproprietarii unei parcele de teren de 50 de hectare, care a fost expropriat în 1950 pentru construcția unei baze militare. În 1998 și 1999 reclamanții au introdus acțiuni de recuperare a posesiunii terenului, fără acordul moștenitorilor a doi fosti coproprietenți. Între 2001 și 2002, aceste acțiuni au fost respinse ca fiind inadmisibile în ultima instanță de Curtea Supremă de Justiție în aplicarea reglementării de unanimitate menționate mai sus. În cazurile de față, unul dintre moștenitorii a refuzat să adere la proceduri, în timp ce unele altele nu au putut fi identificate de către solicitanți. Curtea Europeană a remarcat că regula de unanimitate îndeplinește cerințele de accesibilitate și de prevedibilitate și a urmărit obiectivul legitim de a proteja drepturile tuturor moștenitorilor fostilor co proprietăți ale unei proprietăți. Cu toate acestea, în cazul specific al reclamanților, instanța internă nu a reușit să tragă consecințe din refuzul unui moștenitor de a adera la proceduri și din imposibilitatea de a identifica alți moștenitori. Construit într-un mod rigid, regula unanimității a determinat un obstacol insuperabil pentru orice încercare de a stabili titlul reclamanților de proprietate în cauză. Acest lucru a impus o sarcină disproporționată reclamanților care au fost astfel negați orice oportunitate clară și practică de a-și determina instanța, în încălcarea dreptului lor de acces la o instanță. Plata de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 19 000 EUR 6 000 EUR 25 000 EUR Plătite la 18/07/2007 (reclamanții renunță la interese) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale. În plus, pentru a obține restitutio în integritate art. 322, punctul 9 din Codul de Procedură Civilă permite reclamanților să depună o cerere de deschidere a procedurii impugnate. În consecință, nu a fost considerată necesară nici o altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Măsuri de sensibilizare Hotărârea Curții Europene în cazul instantaneu a făcut obiectul difuzării generalizate. Traducerea sa în română a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 464 din 10 iulie 2007 și pe site-ul Înaltului Curte de casare și justiție ( http://www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ). Hotărârea a fost, de asemenea, trimisă Consiliului Suprem al Magistraturii pentru difuzare la toate instanțele interne. În plus, un rezumat al hotărârii a fost prezentat în Raporturile jurisprudenței Curții Europene între 1994-2009 , însoțit de o analiză a consecințelor sale și de o identificare a autorităților responsabile pentru încălcarea constatată. În cele din urmă, hotărârea este prezentată și discutată în timpul formării inițiale și continue a magistraților. Guvernul a furnizat exemple de hotărâri judecătorești din 2009 – 2010 care indică o modificare a abordării instanțelor interne a reglementării unanimității. Se pare că această regulă nu mai este aplicată automat: instanța internă evaluează acum toate circumstanțele relevante ale unui caz dat pentru a stabili dacă regula unanimității pune o sarcină excesivă pe reclamant și, dacă este cazul, se propune să examineze meritele acțiunii reclamantului. Evaluarea impactului măsurilor generale Guvernul reamintește că Curtea Europeană nu a contestat procedura de unanimitate, ci numai modul rigid în care instanța internă l-a aplicat în cazul reclamanților. În orice caz, regula de unanimitate a fost abandonată cu intrarea în vigoare a Codului Civil la 1 octombrie 2011. Într-adevăr, secțiunea 643 din noul Cod Civil prevede că coproprietenții se află individual în orice procedură civilă legată de proprietatea comună. Chiar înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil, evoluția jurisprudenței ulterioare hotărârii Curții Europene arată că instanța internă constă acum în reglementarea unanimității într-un mod care este compatibil cu cerințele prevăzute în art. 6 în acest articol. Acest lucru dovedește că măsurile de sensibilizare luate în cazul instantaneu au fost eficiente. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu se solicită nicio altă măsură individuală în acest caz, în afară de plata satisfacției juste. Consideră, de asemenea, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.