AVRAM v. ROMANIA

Decizia nr. 32623/06 Ion AVRAM împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 11 decembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 august 2006, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 iunie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ion Avram, este un național român, care s-a născut în 1937 și trăiește în Bruxelles. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.I. Igreț, un avocat care practică în București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe. Solicitarea a fost comunicată guvernului. La 18 februarie 2002, reclamantul a depus o acțiune civilă în vederea obținerii unei compensații pentru daune în urma condamnării abuzive și a confirmării bunurilor și a bunurilor imobiliare în 1981. Prin scrisoarea din 24 februarie 2012 reclamantul a prezentat Curții decizia privind recursul asupra punctelor de drept emise de Inaltul Curtea de Casație și Justiție la 7 februarie 2012, prin care hotărârea privind recursul a fost anulată și cazul înaintat instanței de apel. Până în această dată, durata generală a procedurii civile este de zece ani și nouă luni. În timpul acestui termen, cazul a fost auzit înainte de trei grade de jurisdicție în trei cicluri procedurale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii civile a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „temps rațional”. La 27 iunie 2012, după negocierile de soluționare prietenoasă nefruntate, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor formulate de cerere. „Guvernul declară, printr-o formă a prezentei declarații unilaterale, recunoașterea prelungirii excesive a procedurii interne implicate de reclamant. Guvernul este dispus să plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă a sumei de 3.200 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei român la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să scoată aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” La 6 septembrie 2012, Curtea a primit o scrisoare de la reclamant informand Curtea că a acceptat termenii declarației guvernului. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz poate fi considerat ca o soluționare prietenoasă implicită între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 32623/06

Ion AVRAM

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 11

December

2012 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 4 August 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 June 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Ion Avram, is a Romanian national, who was born in

1937 and lives in Bruxelles. He was represented before the Court by Mr

M.I. Igreț, a lawyer practising in Bucharest.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their

Agent, Ms I. Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.

The application was communicated to the Government.

On 18 February 2002 the applicant filed a civil action with a view to obtain compensation for damages following the abusive conviction and seizure of personal assets and real property in 1981.

By a letter of 24 February 2012 the applicant submitted to the Court the decision on appeal on points of law delivered by the High

Court of Cassation and Justice on 7 February 2012, whereby the judgment on appeal had been quashed and the case remitted to the appellate court.

To this date the overall length of the civil proceedings amounts to ten

years and nine

months.

During this lapse of time, the case was heard before three degrees of jurisdiction in three procedural cycles.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the

Convention that the length of the civil proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirements.

On 27

June

2012 following unsuccessful friendly settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

“The Government declares, by a way of the present unilateral declaration, its acknowledgement of the excessive length of the domestic proceedings engaged by the applicant.

The Government is prepared to pay to the applicant as just satisfaction the sum of EUR 3,200, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invites the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

On 6 September 2012 the Court received a letter from the applicant informing the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW

The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case can be considered as an implied friendly settlement between the parties.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President