ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 12.12.2012 Auto

STEFANELLI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

12.12.2012

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

STEFANELLI c. ITALIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 13139/08 Francesco STEFANELLI împotriva Italiei introdusă la 4 martie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Francesco Stefanelli, este un resortisant italian născut în 1957 și rezident în Cava De . Tirreni (Salerni). Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este profesor într-un liceu din Sarno (Salerna). În 2003, au fost deschise anchete împotriva sa și împotriva altor persoane, acuzate de a face parte dintr-o sectă satanică responsabilă de profanarea cimitirelor și a obiectelor sacre, de sacrificii de animale și de trafic de droguri. Potrivit anchetatorilor, reclamantul a fost presupusul lider al grupului. El a fost suspectat de faptul că i-a acuzat pe ceilalți membri ai sectei de prostituție, de furnizarea de droguri și de uciderea unui tânăr. Acuzațiile împotriva reclamantului au început pe baza, printre altele, a unei note a serviciilor secrete care indica existența unui cult satanist, al cărui reclamant ar fi fost cel mai carismatic membru. La 15 martie 2006, Parchetul lui Nocera Inferiore (Salerna) a ordonat o percheziție la domiciliul reclamantului. Cu această ocazie, investigatorii au confiscat două casete video și trei DVD-uri. În aceeași zi, procurorul Republicii a organizat o conferință de presă la prezența principalelor ziare locale. Mai multe articole au fost publicate în următoarele zile. La 16 martie 2006, ziarul Agro Nocerino a publicat un articol intitulat "Instructori ai Satanei, Sarno sub shock." După cum reiese din informațiile difuzate în timpul conferinței de presă (...), șeful carismatic al acestui grup ar fi un profesor de liceu clasic din orașul Sarno. În continuare, la 16 martie 2006, ziarul La Città a publicat un articol cu titlul de " Secte satanice, zece persoane implicate. Liderul bandei a fost un profesor. Două sinucideri presupuse ar fi legate de evenimente. Acest articol face referire astfel la declarațiile investigatorilor Nu dorim să restricționăm libertatea de cult a persoanei. dar vrem să verificăm dacă au fost comise infracțiuni, cum ar fi violența sexuală și instigarea la sinucidere. Libertatea de închinare este garantată, dar în acest caz, probabil că a fost și altceva.... Investigațiile s - au concentrat asupra presupusului lider al acestui grup, un profesor din liceul Sarno, F.S. născut în 1957, care locuia în Cava De Acuzații grave pe care le-au comis în starea de sănătate a investigatorilor nu sunt înfășurate în probe suficiente. Mulți pot ieși din vizionarea casetelor video [care au fost] confiscate. După scandal, profesorul nu merge la școală, însoțit de o fotografie a reclamantului, ale cărui pasaje relevante se citesc după cum urmează: De ieri, militarii (...) s-au mobilizat pentru a viziona videoclipurile care, conform procurorului Sessa, ar trebui să-i pună pe toți membrii cultului în fața responsabilităților lor. O sectă din vârful căreia, potrivit investigatorilor, Francesco Stefanelli, adică singurul adult dintre cele zece persoane suspectate. Acestea sunt acuzațiile grave împotriva lui Stefanelli: corupția minorilor pentru a-i implica în ritualurile satanice, incitarea la prostituție, traficul de droguri. Desigur, în această dimineață, surpriza (...) va crește atunci când se va citi că procedura judiciară legată de profesorul Cava De a Tirreni face parte chiar dintr-un avertisment SISDE, serviciul secret civil care a scris o notă cu o serie de detalii foarte precise despre această sectă activă între Sarno, Cava și Vetri sul Mare, până când a aruncat umbre asupra unei sinucideri care a avut loc în Sarno acum câțiva ani. Nu se știe de ce SISDE a intervenit, care se află în mișcare numai atunci când securitatea democratică a statului este în pericol. La 17 martie 2006, ziarul Il Salernitano a publicat un articol intitulat L După cum s-a dedus din știrile prezentate la conferința de presă care s-a ținut miercuri la biroul de parchet al lui Nocera Inferiore, șeful carismatic al acestui grup ar fi un profesor al liceului clasic din orașul Sarno, el fiind cel care a avut rolul de lider al tinerilor săi aflați în primejdie. La 12 aprilie 2006, ziarul La Città a raportat anumite părți ale actelor procedurii (în special, nota serviciilor secrete și cererea de percheziție a locuinței reclamantului), care conține următoarele pasaje: în [unele] zone ale la mai puțin... este activ un grup compus în principal din tineri care practică ritualurile tipice ale satanismului. În cadrul controalelor împotriva difuzării de droguri (...) există motive întemeiate pentru a susține că [reclamantul] este un consumator obișnuit de narcotice, dar mai ales un distribuitor al acestor substanțe printre tinerii studenți din școala în care predă. Din verificările efectuate reiese că [reclamantul] este o persoană destul de agresivă și violentă și a fost, în repetate rânduri, suspectată de lovituri și răniri, abuz de funcții și încălcare a Codului rutier. de conducere morală și civilă normală. Aceasta nu rezultă din faptul că acesta consumă narcotice și are o apreciere și o reputație normală . În cele din urmă, cotidianul a indicat că alte anchete cu privire la reclamantul nu au adus nicio contribuție semnificativă la anchetă. La 26 martie 2007 și 16 iulie 2007, reclamantul a solicitat Parchetului Napoli, Ministrului Justiției și președintelui Republicii să verifice dacă au avut loc nereguli în cadrul anchetei împotriva sa. La 13 iunie 2008, Parchetul de la Nocera Inferiore a solicitat ca acuzațiile împotriva reclamantului să fie clasate fără întârziere, pe motiv că nu a fost posibilă colectarea de probe suficiente pentru a susține acuzația în cursul dezbaterilor. Pe baza notelor serviciilor secrete, Parchetul a efectuat percheziții, confiscări de lucruri legate de satanism, de supravegherea persoanelor și de achiziționarea de tablouri telefonice. Au fost făcute fotografii și s-a constatat că unii suspecți aveau tendința de libertinism și de consum de narcotice. Martorii au arătat că ritualurile satanice au avut loc într-o biserică abandonată, iar părinții tânărului care s-a sinucis au afirmat că fiul lor avea deliruri religioase și părea că era posedat de diavol; cu toate acestea, nici un element nu făcea parte dintr-o sectă. Mărturiile pe care le-a primit pe reclamant au fost de părere că conduita sa ca profesor nu putea fi cenzurată. Parchetul a considerat că chiar și că putea fi considerată dovedită, aderarea la o sectă satanistă nu era ca atare interzisă de lege. Or, lipsea dovada infracțiunilor așa-numitele sateliți În speță, traficul de droguri, violența, abuzul de încredere și exploatarea prostituției. Prin urmare, a fost necesar să se clasifice acuzațiile. B. Dreptul intern relevant În părțile relevante ale acestuia, art. 114 din Codul de procedură penală (CPP) se citește după cum urmează: (1) Se interzice publicarea, chiar parțială sau în rezumat, de către presă sau prin orice alt mijloc de difuzare, a actelor care intră sub incidența secretului sau (...) a conținutului lor. Se interzice publicarea, chiar și parțială, a actelor care nu mai sunt acoperite de secret până la încheierea investigațiilor preliminare sau până la sfârșitul . (...) Este încă permisă publicarea conținutului de acte care nu intră sub incidența secretului. La art. 329 din CPP dispune Actele de e-mail efectuate de Parchet și de poliția judiciară sunt acoperite de secret până când pârâtul poate avea cunoștință de acest lucru și, în orice caz, nu după (nu oltru) încheierea investigațiilor preliminare. În cazul în care este necesar pentru continuarea investigațiilor, Parchetul poate, derogând de la dispozițiile articolului 114, să autorizeze, printr-o decizie motivată, publicarea anumitor acte sau acte din aceste acte. În acest caz, actele se depun la secretariatul Parchetului. Chiar și atunci când actele nu mai sunt reglementate de secret în sensul alineatului (1), Parchetul, în cazul în care este necesar pentru continuarea investigațiilor, poate dispune, printr-o decizie motivată (a) obligația secretului pentru anumite acte, în cazul în care pârâtul permite acest lucru sau în cazul în care cunoașterea actului poate împiedica anchetarea altor persoane (b) interdicția de a publica conținutul anumitor acte sau informații specifice referitoare la anumite operațiuni. GRIFS invocând art. 6 și 8 din Convenție, precum și art. 17 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, reclamantul se plânge de conferința de presă din 15 martie 2006 și de represiunile sale mediatice. El subliniază că inițierea urmăririi penale împotriva sa nu era cunoscută publicului și că investigațiile preliminare erau încă în desfășurare. În aceste condiții, reclamantului îi este greu să înțeleagă necesitatea conferinței de presă, în cursul căreia ar fi fost prezentat ca vinovat de infracțiuni grave în raport cu care s-a obținut nicio dovadă solidă. El susține că dezvăluirea de către presă a informațiilor a încălcat confidențialitatea în materie de confidențialitate și art. 114 din CPP și susține că urmărirea penală împotriva sa nu ar fi trebuit să fie deschisă niciodată. Întrebări adresate părților Având în vedere conținutul conferinței de presă din 15 martie 2006, prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din Convenție a fost respectată în speță A existat vreo ingerință în drepturile reclamantului garantate prin art. 8 din Convenție ca urmare a publicării, de către presă, a unor extrase din cauzele care îl privesc? În speță, având în vedere principiile enunțate în Hotărârea Craxi c. Italia (n 25337/94, §§ 76, 17 iulie 2003), această interferență era prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică în sensul articolului 8 alineatul (2) Guvernul este invitat să producă textul sau înregistrarea conferinței de presă din 15 martie 2006.

DEUXIÈME SECTION

Requête n

13139/08

Francesco STEFANELLI

contre l’Italie

introduite le 4 mars 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Francesco Stefanelli, est un ressortissant italien né en 1957 et résidant à Cava De’ Tirreni (Salerne).

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant est professeur dans un lycée de Sarno (Salerne). En 2003, des investigations furent ouvertes à son encontre et à l’encontre d’autres personnes, accusées de faire partie d’une secte satanique responsable de profanations de cimetières et d’objets sacrés, de sacrifices d’animaux et de trafic de stupéfiants. Selon les enquêteurs, le requérant était le leader présumé du groupe. Il était soupçonné d’avoir incité les autres membres de la secte à se prostituer, de leur avoir fourni de la drogue et d’avoir incité un jeune homme à se suicider.

Les poursuites contre le requérant avaient commencé sur la base, entre autres, d’une note des services secrets qui faisait état de l’existence d’une secte sataniste, dont le requérant aurait été le membre le plus charismatique.

Le 15 mars 2006, le parquet de Nocera Inferiore (Salerne) ordonna une perquisition au domicile du requérant. A cette occasion, les investigateurs saisirent deux cassettes vidéo et trois dvd.

Le même jour, le procureur de la République organisa une conférence de presse à la présence des principaux journaux locaux. Plusieurs articles furent publiés dans les jours suivants.

Le 16 mars 2006, le quotidien

Agro Nocerino

publia un article intitulé «

Étudiants de Satane, Sarno sous le shock. L’enquête

: le chef serait un professeur qui recrutait les adeptes dans le lycée dans lequel il enseignait

». Cet article contient le passage suivant

Comme il ressort des informations diffusées au cours de la conférence de presse (...), le chef charismatique de ce groupe serait un enseignant du lycée classique de la ville de Sarno.

Toujours le 16 mars 2006, le journal

La Città

publia un article ayant pour titre «

Sectes sataniques, dix personnes impliquées. Le chef de la bande était un professeur. Deux suicides présumés seraient liés aux événements

». Cet article fait ainsi référence aux déclarations des enquêteurs

Nous ne voulons limiter la liberté de culte de personne

» – a affirmé le magistrat qui coordonne l’enquête – «

mais nous voulons vérifier si des délits ont été commis, tel que la violence sexuelle et l’instigation au suicide. La liberté de culte est garantie, mais dans ce cas, il y a probablement eu autre chose

». (...)

Les investigations se sont concentrées sur le leader présumé de ce groupe, un enseignant au lycée de Sarno, F.S. né en 1957, résidant à Cava De’ Tirreni. Selon les investigateurs, il aurait initié les jeunes au culte de Satane. Son habitation a été perquisitionnée. (...)

Accusations graves qu’en l’état – d’après les témoignages des investigateurs – ne sont pas corroborées d’éléments de preuves suffisants. Beaucoup pourra ressortir de le visionnage des cassettes vidéo [qui ont été] saisies. »

Le 17 mars 2006, le quotidien

Il Mattino

publia des articles, intitulés «

Orgie au nom de Satan, le SISDE [service secret italien] l’avait dénoncé

» et «

Après le scandale le professeur ne se rend pas à l’école

», accompagnés d’une photographie du requérant, dont les passages pertinents se lisent comme suit

Depuis hier les militaires (...) se sont mobilisés pour visionner les vidéos qui, selon le procureur Sessa, devraient mettre tous les membres de la secte devant leurs responsabilités. Une secte au sommet de laquelle, selon les enquêteurs, se trouverait Francesco Stefanelli, c’est-à-dire le seul adulte parmi les dix personnes soupçonnées.

Et sont précisément celles-ci les graves accusations pesant sur Stefanelli

: corruption de mineurs afin de les faire participer aux rites sataniques, incitation à la prostitution, trafic de stupéfiants.

Certes, ce matin la surprise (...) augmentera lorsqu’on lira que la procédure judiciaire liée à l’enseignant de Cava De’ Tirreni part même d’un avertissement du SISDE, le service secret civil qui a rédigé une note avec une série de détails très précis sur cette secte active entre Sarno, Cava et Vetri sul Mare, jusqu’à jeter des ombres sur un suicide ayant eu lieu à Sarno il y a quelques années. On ne sait pas pourquoi est intervenu le SISDE, qui se met en route seulement lorsque la sécurité démocratique de l’Etat est en danger.

Le 17 mars 2006, le quotidien

Il Salernitano

publia un article, intitulé «

L’enquête

: le chef serait un enseignant qui recrutait des adeptes au lycée dans lequel il enseignait

», dont les passages pertinents se lisent comme suit

Comme l’on le déduit des nouvelles diffusées lors de la conférence de presse qui s’est tenue mercredi auprès du bureau du parquet de Nocera Inferiore, le chef charismatique de ce groupe serait un enseignant du lycée classique de la ville de Sarno, ce serait lui qui a eu le rôle de leader de ses jeunes en détresse.

Le 12 avril 2006, le quotidien

La Città

relata certaines parties des actes de la procédure (notamment, la note des services secrets et la demande de perquisition de la demeure du requérant), contenant les passages suivants

On a appris que dans [certaines] zones de l’

agro nocerino

(...) est actif un groupe composé pour la plupart par des jeunes qui pratiquent les rites typiques du satanisme.

Dans le cadre de contrôles contre la diffusion de stupéfiants (...) il y a des raisons bien fondées pour soutenir que [le requérant] soit un consommateur habituel de stupéfiants, mais surtout un distributeur de ces mêmes substances parmi les jeunes étudiants du lycée où il enseigne.

Il ressort de vérifications accomplies que [le requérant] est une personne plutôt agressive et violente et a été à plusieurs reprises soupçonné de coups et blessures, abus de fonctions et violation du code de la route.

Le quotidien

La Città

relata également le contenu d’une note des carabiniers, dont il ressortait que le requérant était une personne «

de conduite morale et civile normale. Il ne résulte pas qu’il consomme des stupéfiants et il jouit d’une estime et d’une réputation normale

». Le quotidien indiqua enfin que d’ultérieures enquêtes concernant le requérant n’avaient apporté aucune contribution significative aux investigations.

Les 26 mars et 16 juillet 2007, le requérant demanda au parquet de Naples, au ministre de la Justice et au Président de la République de vérifier si des irrégularités avaient eu lieu dans le cadre de l’enquête dirigée à son encontre. L’issue de ces recours n’est pas connue.

Le 13 juin 2008, le parquet de Nocera Inferiore demanda de classer sans suite les poursuites contre le requérant, au motif qu’il n’avait pas été possible de recueillir des preuves suffisantes pour soutenir l’accusation au cours de débats. Sur la base de la note des services secrets, le parquet avait procédé à des perquisitions, à des saisies de choses liées au satanisme, à la surveillance de personnes et à l’acquisition de tableaux téléphoniques. Des photographies avaient été prises, et il résultait que certains suspects avaient une tendance au libertinisme et à la consommation de stupéfiants. Des témoins avaient indiqué que les rites sataniques avaient lieu dans une église abandonnée et les parents du jeune qui s’était suicidé avaient affirmé que leur fils avait des délires à caractère religieux et semblait «

possédé par le diable

; cependant, aucun élément ne démontrait qu’il faisait partie d’une secte. Les témoignages recueillis sur le requérant portaient à croire que sa conduite comme enseignant ne pouvait pas être censurée. Le parquet observa qu’à supposer même qu’elle pût être considérée comme prouvée, l’adhésion à une secte sataniste n’était pas en tant que telle interdite par la loi. Or, il manquait la preuve des infractions ainsi-dites «

satellites

», en l’espèce le trafic de drogue, les violences, l’abus de confiance et l’exploitation de la prostitution. Il y avait donc lieu de classer les accusations.

B. Le droit interne pertinent

Dans ses parties pertinentes, l’article 114 du code de procédure pénale (le «

CPP

») se lit comme suit

Est interdite la publication, même partielle ou en résumé, par la presse ou par tout autre moyen de diffusion, des actes couverts par le secret ou (...) de leur contenu.

Est interdite la publication, même partielle, des actes qui ne sont plus couverts par le secret jusqu’à la conclusion des investigations préliminaires ou jusqu’à la fin de l’audience préliminaire.

(...).

La publication du contenu d’actes non couverts par le secret est toujours admise.

L’article 329 du CPP dispose

Les actes d’investigation accomplis par le parquet et par la police judiciaire sont couverts par le secret jusqu’à ce que l’accusé peut en avoir connaissance et, en tout cas, non après (

non oltre

) la clôture des investigations préliminaires.

Lorsqu’il est nécessaire pour la continuation des investigations, le parquet peut, en dérogeant à ce qui est prévu par l’article 114, autoriser, par une décision motivée, la publication de certains actes ou d’extraits de ces actes. Dans ce cas, les actes sont déposés auprès du secrétariat du parquet.

Même lorsque les actes ne sont plus couverts par le secret aux sens du paragraphe 1, le parquet, en cas de nécessité pour la continuation des investigations peut ordonner, par une décision motivée

a) l’obligation du secret pour certains actes, lorsque l’accusé le permet ou lorsque la connaissance de l’acte peut faire obstacle aux investigations concernant d’autres personnes

;

b) l’interdiction de publier le contenu de certains actes ou d’informations spécifiques concernant certaines opérations.

GRIEFS

Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, ainsi que l’article

17 du Pacte international sur les droits civils et politiques, le requérant se plaint de la conférence de presse du 15 mars 2006 et de ses retentissements médiatiques. Il souligne que l’ouverture des poursuites à son encontre n’était pas connue du public et que les investigations préliminaires étaient encore en cours. Dans ces conditions, le requérant a du mal à comprendre la nécessité de la conférence de presse, au cours de laquelle il aurait été présenté comme coupable de graves infractions pénales par rapport auxquelles aucune preuve solide n’avait été obtenue. Il affirme que la divulgation d’actes d’investigation à la presse a violé le secret de l’instruction et l’article 114 du CPP, et soutien que les poursuites à son encontre n’auraient jamais dû être ouvertes.