CIPRIANI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

09.02.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CIPRIANI c. ITALIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 37272/05 prezentate de Mauro CIPRIANI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 9 februarie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Tsatsa-Nikolovska domnii Zagrebelsky Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 octombrie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Mauro Cipriani, este un resortisant italian, născut în 1958 și rezident în Cremona. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul a fost acuzat de viol, sechestrare de persoane, port de armă interzis, răni și jaf armat. Aceste infracțiuni ar fi fost comise împotriva a patru prostituate, A, B, C și D. Acuzațiile s-au bazat pe versiunile victimelor, care, în fața carabinierilor, au recunoscut reclamantul în fotografie. Au fost găsite materiale pornografice și un cuțit în locuința reclamantului în timpul unei percheziții. În interiorul mașinii reclamantului au fost găsite rimel și un prezervativ, care a declarat că îi aparține. Reclamantul a fost trimis la judecată la tribunalul din Brescia. În timpul dezbaterilor, cei care au salvat A după agresiune au fost interogați. Un expert numit de Parchet a declarat că reclamantul avea o personalitate tulburată de idei narcisiste și că era înclinat la practici sexuale sado-masochiste. În același timp, el a fost capabil să înțeleagă și să dorească. Potrivit unui expert numit de apărare, tendința reclamantului de comportament sexual sadic depindea de o dezamăgire romantică, ceea ce ducea la excluderea pericolului său social. Reclamantul a fost interogat. El a recunoscut că a avut certuri cu prostituate pentru că nu respectau acordurile încheiate anterior. În ceea ce privește A, ea a acceptat Simularea unui raport sado-masochist. Cu toate acestea, după ce a primit patru sau cinci lovituri, ea a avut o reacție isterică. Deși menționat în mod regulat, A nu s-a prezentat la dezbateri. Prin urmare, instanța a dispus ca aceasta să fie însoțită în instanță. Această încercare a eșuat ca urmare a absenței martorului la adresa indicată de aceasta, instanța, cu privire la art. 512 din Codul de procedură penală ( A decis să depună la dosarul judecătorului (fascicolo per il dibatimento) declarațiile făcute de A carabinierilor. De aceea, aceste declarații au fost utilizate pentru a decide dacă acuzațiile aduse reclamantului sunt întemeiate. Prin hotărârea din 2 februarie 2004, tribunalul din Brescia l-a condamnat pe reclamant pentru agresiunea împotriva lui A și B la o pedeapsă de șapte ani și patru luni de închisoare și 2 Tribunalul l-a relaxat pe reclamant pentru celelalte episoade în sarcina sa, considerând că declarațiile de la C și D nu puteau fi utilizate, deoarece era de așteptat ca aceste două persoane să nu se fi prezentat la dezbateri. În special, în ceea ce privește agresiunea suferită de A, tribunalul nota că victima a admis că a acceptat un raport sexual cu reclamantul în schimbul unei sume de bani. Cu toate acestea, reclamantul a avut un comportament violent și, în fața protestelor lui A, l ui a bătut cu o centură. După încercări nereușite, A a reușit în cele din urmă să părăsească mașina reclamantului, dar a lăsat la bordul acestuia unele obiecte care îi aparțineau, și anume obiecte de toaletă și haine. Versiunea A a fost considerată precisă și credibilă, fiind confirmată de concluziile experților, de obiectele găsite în locuință și în mașina reclamantului și de declarațiile persoanelor care au salvat A. În cele din urmă, a rezultat că leziunile corporale suferite de aceasta din urmă erau compatibile cu loviturile efectuate cu o centură de siguranță. În acest sens, el a arătat în special că A era o prostituată toxicomană. Chiar dacă ea locuia în mod oficial în Bedizzole, ea era de facto. fără domiciliu fix. Prin urmare, el a fost previzibil că nu a fost posibil de a obține prezența sa la dezbateri. Dacă a fost adevărat că A a primit citatul ca martor, el nu a fost nici mai puțin decât ea a fost în mod intenționat despre a fi ținut în cuvânt. Prin hotărârea din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel a Bresciei l-a exonerat pe reclamant de acuzațiile privind agresiunea suferită de B și de sechestrarea unei persoane. El l-a condamnat pentru viol și lovire și rănire împotriva lui A la o pedeapsă de cinci ani și opt luni de închisoare. În primul rând, instanța de apel a arătat că declarațiile de "b" nu erau nici precise, nici înfășurate de alte elemente; altfel, declarațiile de la A, confirmate de declarațiile parțiale ale reclamantului, de circumstanța că obiectele aparținând victimei fuseseră găsite în mașina reclamantului și de leziunile suferite de A. Reclamantul nu a furnizat nicio explicație cu privire la acestea din urmă. Excepțiile reclamantului cu privire la dreptul de a utiliza declarațiile de la A au fost respinse. Curtea de apel a reieșit că, în momentul depoziției sale în fața carabinierilor, acest martor, declarând în același timp că nu are domiciliu fix, a indicat o adresă pentru notificări. Prima citație fusese notificată în mod valabil acestei adrese. Această circumstanță nu permitea să se presupună că ar fi fost imposibil să se obțină prezența martorului la dezbateri. În ceea ce privește argumentul reclamantului, potrivit căruia A s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acest comportament nu a demonstrat în mod forțat dorința de a se îndepărta de la interogare, și nu se putea considera că A a avut întotdeauna o mai mult decât evita confruntarea cu pârâtul. Reclamantul a avut grijă de casare. El va reirita, în esență, excepțiile sale de la a folosi declarațiile de A. Prin hotărârea din 24 martie 2005, al cărei text a fost depus la gref la 5 mai 2005, Curtea de Casație, considerând că recursul a motivat în mod logic și corect toate punctele controversate, l-a decăzut pe reclamant din recursul său. Aceasta a reamintit că art. 526 din CPP, care interzicea dovedirea vinovăției pârâtului pe baza declarațiilor celui care, prin alegerea sa liberă, era întotdeauna legat în culpă, nu găsea să se aplice atunci când declarațiile făcute în afara dezbaterilor erau depuse la dosarul judecătorului, ca urmare a faptului că martorul devenise negăsit (art. 512 din CPP). Dreptul intern relevant la art. 512 din CPP se citește astfel Judecătorul, la cererea părților, dispune citirea actelor realizate de poliția judiciară, de Parchet și de judecător în cadrul procedurii preliminare în cazul în care, pentru fapte sau circumstanțe imprevizibile, repetarea lor a devenit imposibilă. În 1999, Parlamentul a decis să introducă principiul procesului echitabil în Constituție (a se vedea Legea constituțională nr. 2 din 23 noiembrie 1999). În cadrul procesului penal, legea garantează că persoana acuzată de o infracțiune (...) are dreptul, în fața judecătorului, să dea în judecată sau să interogheze orice persoană care formulează declarații în întreținere (...). Vina acuzatului nu poate fi dovedită pe baza declarațiilor făcute de o persoană care este întotdeauna liber și deliberată la o audiere de către pârât sau de către apărătorul său. Legea reglementează cazurile în care o examinare contradictorie a mijloacelor de probă nu are loc, cu consimțământul pârâtului sau din cauza imposibilității obiective dovedite în mod corespunzător sau din cauza unui comportament ilicit dovedit în mod corespunzător. Ca urmare a reformei constituționale menționate anterior, art. 526 din CPP a fost astfel modificat (1) Judecătorul nu poate utiliza pentru decizia sa alte dovezi decât cele produse în mod legitim în cursul dezbaterilor.a. Vina inculpatului nu poate fi dovedită pe baza declarațiilor celui care, prin libera sa alegere, este în continuare reținută de pârât sau de apărătorul său. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) și (3) lit. (d) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii penale împotriva sa. Recurentul consideră că procedura penală de care a făcut obiectul procedurii nu a fost echitabilă, susținând că condamnarea sa se bazează pe declarațiile lui A, un martor pe care nu l-a putut interoga sau pune la îndoială. Pe de altă parte, declarațiile în cauză nu ar fi trebuit să fie depuse la dosarul judecătorului și utilizate pentru a decide dacă acuzația este justificată. (1) și (3) lit. (d) din Convenție, care, în părțile relevante ale acesteia, se citește după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) de temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) interogarea sau interogarea martorilor acuzați și obținerea convorbirii și interogării martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați (...). Deoarece cerințele alin. (3) reprezintă aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat prin alin. 1 din art. 6, Curtea va examina doleanțele reclamantului din langul acestor două texte combinate (a se vedea, printre multe altele, Van Geyseghem c. Belgia [GC], n 2610 Ö Õ, CEDH 1999-I, § 27). Curtea reamintește că nu este competentă să se pronunțe cu privire la dacă depozițiile martorilor au fost acceptate în mod corespunzător ca probe sau cu privire la vinovăția reclamantului (Lucà c. Italia, n 33354/96, § 38, CEDH 2001-II și Khan c. Regatul Unit, n 35394/97, § 34, CEDO 2000-V. Misiunea încredințată Curții prin Convenție constă numai în a verifica dacă procedura luată în considerare în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil și dacă drepturile la apărare au fost respectate (De Lorenzo c. Italia (dec.), nr. 69264/01, 12 februarie 2004). elementele de probă trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața pârâtului în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii. Acest principiu nu se aplică fără excepții, însă nu le putem accepta decât sub rezerva dreptului la apărare; de regulă, alineatele (1) și (3) litera (d) din art. 6 ordonă să îi acorde pârâtului o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în judecată și de a interoga autorul, în momentul depoziției sau mai târziu (Lüdi c. Elveția, Hotărârea din 15 iunie 1992, seria A n 238, p. 21, § 49, și Van Mechelen și alții c. Țările de Jos, Hotărârea din 23 aprilie 1997, Rec., 1997, Rec., p. 711, § 51. În această privință, cum ar fi Curtea a Uniunii Europene a precizat în repetate rânduri (a se vedea, printre altele, Isgries c. Italia, Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A n 194-A, p. 12, § 34, și Lüdi Astfel cum s-a menționat mai sus, p. 21, punctul 47), în anumite circumstanțe poate fi necesar, pentru autoritățile judiciare, să se recurgă la depoziții care datează din etapa de prelucrare a datelor. În cazul în care pârâtul a avut o oportunitate adecvată și suficientă de a contesta astfel de depoziții, în momentul în care acestea sunt făcute sau mai târziu, utilizarea lor nu este în sine afectată de art. 6 §§ 1 și 3 d). Cu toate acestea, în consecință, dreptul la apărare este restricționat într-un mod incompatibil cu garanțiile prevăzute în art. 6 atunci când o condamnare se bazează, numai sau într-o măsură decisivă, pe declarațiile făcute de o persoană pe care pârâtul nu a putut să o interogheze sau să o interogheze nici în etapa de laminare, nici în timpul dezbaterilor (Luca menționată anterior, § 40, .M.c. Italia , n 37019/97, § 25, CEDO 1999-IX și Saidi c. Franța, Hotărârea din 20 septembrie 1993, seria A n 261-C, p. 56-57, § 43-44 În speță, reclamantul a fost condamnat pentru viol și rănire, infracțiuni comise împotriva lui A. Acest martor nu este prezentat dezbaterilor, iar declarațiile pe care le-a făcut carabinierilor au fost utilizate pentru a decide dacă sunt întemeiate acuzațiile. Prin urmare, apărarea nu a avut, în niciun stadiu al procedurii, posibilitatea de a interoga Curtea arată că posibilitatea de a utiliza pentru decizia privind temeinicia acuzațiilor de declarații pronunțate înaintea dezbaterilor de către persoane despre care nu poate fi reiterată interogarea a fost prevăzută de dreptul intern al statului pârât, și anume prin art. 512 din CPP. Cu toate acestea, această împrejurare nu ar putea lua în detrimentul dreptului, pe care art. 6 alineatul (3) litera (d) îl recunoaște, îi arată sau să solicite examinarea în contradictoriu a oricăror elemente de probă substanțiale aflate în întreținere (a se vedea, mutatis mutandis Craxi c. Italia, n 34896/97, § 87, 5 decembrie 2002) Cu toate acestea, Curtea constată că declarațiile de la A nu constituiau singurul element de probă pe care judecătorii din fond au sprijinit condamnarea reclamantului. În plus, instanțele naționale au luat în considerare nu numai împrejurarea că leziunile corporale suferite de A erau compatibile cu loviturile efectuate cu o curea, ci și lipsa unor deformări, de către solicitant, în ceea ce privește leziunile în cauză (a se vedea, mutatis mutandis și printre multe altele, Raniolo c. Italia (dec.), n 62676/00, 21 martie 2002, Sangirgi c. Italia (dec.), nr. 70981/01, 5 septembrie 2002, Sofri și alții c. Italia (dec.), nr. 37235/97, CEDH 2003-VIII, De Lorenzo, Decizia menționată anterior, Chifari c. Italia (dec.), nr. 36037/02, 13 mai 2004, și Scheper c. Țările de Jos (dec.), nr 39209/02, 5 În aprilie 2005), coroborat cu afirmațiile A, aceste elemente au determinat instanța și instanța de judecată a Bresciei să estimeze că reclamantul a fost vinovat de faptele care i-au fost reproșate (a se vedea mutatis mutandis Jerinoc. Italia (dec.), n 27549/02, 7 iunie 2005). Pe de altă parte, reclamantul a avut plăcerea de a contesta conținutul declarațiilor de la A. În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Modululer