A.K. c. FRANCE

SECȚIA A CINCEA

Plângerea nr.

56877/11

A.K.

împotriva Franței

introdusă pe 9 septembrie 2011

EXPUNEREA FAPTELOR

ÎN FAPT

Reclamantul susține că ar fi fost supus maltratării de mai multe ori în țara sa de origine. După plecarea sa, familia sa ar fi continuat să fie hărțuită și interogată în legătură cu el.

La sosirea în Franța, a depus o cerere de azil.

PRETENȚIILE

Invocând art. 3 al Convenției, reclamantul susține că o repatriere în țara sa de origine ar expune la risc de tratamente inumane și degradante.

Invocând articolele 3 și 13 combinate, reclamantul se plânge de absența efectului suspensiv al recursului în fața Curții naționale a dreptului de azil atunci când cererea de azil este tratată conform procedurii prioritare.

ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR

1.

Există motive serioase să se creadă în existența unui risc real de tratamente contrare articolului 3 al Convenției în caz de repatriere a reclamantului în țara sa de origine

?

2.

Se poate considera că reclamantul a beneficiat de un recurs efectiv, în sensul articolului 13 al Convenției, ținând cont de faptul că, în privința unei prime cereri de azil, singura examinare pe fond a plângerilor sale a fost efectuată conform procedurii numite prioritare

?

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

56877/11

A.K.

contre la France

introduite le 9 septembre 2011

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Le requérant allègue qu’il aurait été soumis à des mauvais traitements à plusieurs reprises dans son pays d’origine. Après son départ, sa famille aurait continué d’être harcelée et interrogée à son sujet.

A son arrivée en France, il déposa une demande d’asile.

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue qu’un renvoi vers son pays d’origine l’exposerait à un risque de traitements inhumains et dégradants.

Invoquant les articles 3 et 13 combinés, le requérant se plaint de l’absence d’effet suspensif du recours devant la Cour nationale du droit d’asile lorsque la demande d’asile est traitée selon la procédure prioritaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Existe-t-il des motifs sérieux de croire à l’existence d’un risque réel de traitements contraires à l’article 3 de la Convention en cas de renvoi du requérant vers son pays d’origine

?

2.

Peut-on considérer que le requérant a bénéficié d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, compte tenu du fait que, s’agissant d’une première demande d’asile, le seul examen effectué sur le fond de ses griefs l’a été selon la procédure dite prioritaire

?