Yakovenko împotriva Ucrainei

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 5425/11 Ruslan Anatoliyovych YAKOVENKO împotriva Ucrainei depusă la 17 ianuarie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ruslan Anatoliyovych Yakovenko, este un național ucrainean, născut în 1979 și locuiește în Korolivka, regiunea Kyiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl O.V. Levytskyy, avocat practicant în Kiev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iulie 2010, Curtea de Oraș Bila Tserkva („Curtea Bila Tserkva”) a constatat că reclamantul a fost vinovat de o infracțiune penală și l-a condamnat la patru ani și șapte luni de închisoare. De asemenea, a hotărât că reclamantul, care a fost apoi în detenție preventivă, trebuia să rămână reținut ca măsură preventivă până la intrarea în vigoare a verdictului.

La 15 iulie 2010, termenul pedepsei reclamantului a expirat. În aceeași dată, administrarea Centrului de Detenție Pre-Trială (SIZO), în cazul în care a fost reținut, a aplicat Tribunalului Bila Tserkva pentru permisiunea de a-l elibera sub o obligație de a nu absconda, având în vedere că de fapt a servit pe deplin sentința de închisoare. Nu a urmat niciun răspuns. La 27 iulie 2010, termenul de cincizeci de zile pentru depunerea apelurilor împotriva verdictului din 12 iulie 2010 a expirat și a devenit final. La 29 iulie 2010, când SIZO a primit ordinul instanței de a executa hotărârea finală, reclamantul a fost eliberat. La 5 august 2010, Departamentul de Stat a scris avocatului reclamantului, în răspunsul la plângerile sale cu privire la eliberarea întârzietă a reclamantului, că nu au existat încălcări ale Codului de Procedură Penală.

În conformitate cu art. 401 din Codul de Procedință Penală 1960 (cum se spune la momentul material), un verdict devine definitiv după expirarea termenului de recurs (cincăzeci de zile – art. 439). Un verdict de achitare sau un verdict de ridicare a pedepsei trebuie să fie aplicat imediat, în timp ce un verdict vinovat trebuie să fie executat odată ce devine final. În conformitate cu art. 404 din Cod, instanța, care a pronunțat verdictul, trimite cazul de executare în termen de trei zile de la intrarea în vigoare. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa a fost ilegală între 15 și 29 iulie 2010. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 7, care a fost, de fapt, privat de dreptul de a contesta atacul verdictului, prin care a fost condamnat, fiind forțat să aleagă între realizarea acestui drept și libertatea sa.

Astfel, în opinia reclamantului, dacă a decis să apeleze, acest lucru ar fi întârziat în mod considerabil eliberarea sa. Reclamantul a fost privat de libertate de la 15 la 29 iulie 2010 în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? Care a fost baza juridică pentru deținerea sa în această perioadă? A respectat cerința de „calitate a legii” pentru a fi considerată „legitim” în sensul articolului 1 din Convenție? Având în vedere detenția reclamantului în așteptarea condamnării sale devenind definitivă, are dreptul de a face apel în mod eficace împotriva hotărârii din 12 iulie 2010, astfel cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 7?

FIFTH SECTION

Application no. 5425/11 Ruslan Anatoliyovych YAKOVENKO against Ukraine lodged on 17 January 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ruslan Anatoliyovych Yakovenko, is a Ukrainian national, who was born in 1979 and lives in Korolivka, Kyiv region. He is represented before the Court by Mr O.V. Levytskyy, a lawyer practising in Kyiv. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 12 July 2010 the Bila Tserkva Town Court (“the Bila Tserkva Court”) found the applicant guilty of a criminal offence and sentenced him to four years and seven months’ imprisonment. It also decided that the applicant, who then was in pre-trial detention, was to remain detained as a preventive measure pending the entry of the verdict into force. On 15 July 2010 the term of the applicant’s sentence expired.

On the same date the administration of the Pre-Trial Detention Centre (SIZO), where he was detained, applied to the Bila Tserkva Court for permission to release him under an obligation not to abscond, given that he had in fact served the prison sentence in full. No reply followed. On 27 July 2010 the fifteen-day time-limit for lodging appeals against the verdict of 12 July 2010 expired, and it became final. On 29 July 2010, when the SIZO received the court’s order to execute the final judgment, the applicant was released. On 5 August 2010 the State Prisons Department wrote to the applicant’s lawyer, in reply to his complaints about the delayed release of the applicant, that there had been no violations of the Code of Criminal Procedure.

B. Relevant domestic law and practice According to Article 401 of the Code of Criminal Procedure 1960 (as worded at the material time), a verdict shall become final after the expiry of the term for its appeal (fifteen days – Article 439). An acquittal verdict, or a verdict lifting the punishment, is to be enforced immediately, whereas a guilty verdict must be enforced once it becomes final. Under Article 404 of the Code, the court, which delivered the verdict, shall send the case for enforcement no later than within three days after its entry into force. COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his detention from 15 to 29 July 2010 was unlawful. He also complains under Article 2 of Protocol No. 7 that was in fact deprived of the right to challenge on appeal the verdict, by which he was convicted, being forced to choose between the realisation of this right and his freedom.

Thus, in the applicant’s view, had he decided to appeal, this would have considerably delayed his release.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty from 15 to 29 July 2010 in breach of Article 5 § 1 of the Convention? What was the legal basis for his detention during this period? Did it comply with the “quality of law” requirement in order to be considered “lawful” in the meaning of Article 5 § 1 of the Convention? 2. Given the applicant’s detention pending his conviction becoming final, was he effectively afforded the right of appeal against the judgment of 12 July 2010, as envisaged by Article 2 § 1 of Protocol No. 7? Would his appeal, had he decided to lodge it, have delayed his release?