Çelik împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 15185/05 İzzet ÇELİK împotriva Turciei depusă la 7 octombrie 2003 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl İzzet Çelik, este un cetățean turc, născut în 1979 și locuiește în Batman. El este reprezentat în fața Curții de către dl Filorinalı și dna F. Köstak, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 septembrie 1998, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție și a fost arestat sub suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale. La 30 septembrie 1998, polițiștii de la Hotărârea de Securitate din Istanbul au luat o declarație de la reclamant în absența unui avocat. El a mărturisit că este membru al organizației și a furnizat informații despre anumite activități în care a participat.

La 2 octombrie 1998, procurorul public din Istanbul a formulat o declarație de la solicitant, confirmand declarația pe care a făcut-o la poliție. În aceeași zi, reclamantul a fost interogat de judecătorul de investigare în absența unui avocat. El a confirmat declarația pe care a făcut-o procurorului public, dar a retras cea pe care a făcut-o poliției. Reclamantul a susținut că a dat declarațiile sub presiune. Judecătorul de investigare a ordonat detenția preliminară a reclamantului. La 7 octombrie 1998, procurorul public a depus o acuzație la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul, acuzând reclamantul în temeiul articolului 125 din fostul Cod Penal Turc să fie membru al unei organizații ilegale și să fie implicat în activități separatiste împotriva Republicii Turciei.

La 2 septembrie 2002, Curtea de Securitate a statului din Istanbul a condamnat reclamantul și l-a condamnat la treizeci de ani de închisoare, în conformitate cu art. 125 din fostul Cod Penal. Curtea de primă instanță și-a bazat hotărârea pe mai multe elemente de probă, cum ar fi declarațiile reclamantului la poliție, procurorul public și judecătorul de investigare, documentele referitoare la organizația găsită și confiscată în cursul operațiunilor de poliție, precum și declarațiile unor codefendenți. La 7 aprilie 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea. Mai 2003 această decizie a fost depusă în registrul Curții de Securitate de Stat din Istanbul. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge că detenția sa preliminară a fost excesiv de lungă.

El susține, în continuare, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că dreptul turc nu permite niciun remediu eficace prin care se poate decide legalitatea detenției anterioare. În conformitate cu art. 6 din Convenție, reclamantul susține că a fost refuzat accesul la un avocat în cursul anchetei preliminare. El susține în continuare în temeiul acestei dispoziții că durata procedurii penale împotriva acestuia a depășit cerințele de timp rezonabil de la art. 6 § 1 din Convenție. Reclamantul susține în continuare că nu i s-a dat niciodată ocazia de a răspunde la avizul scris al Procurorului public principal prezentat Curții de Casație cu privire la meritele apelului său. El se plânge de asemenea de lipsa de imparțialitate și independență a Curților de Securitate de Stat.

Reclamantul se plânge în continuare de încălcarea dreptului său de a fi presupus nevinovat din cauza lungii detenții preliminare. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul susține în continuare, în general, că Curtea Assize nu a examinat mai mulți martori care se presupunea că au fost în favoarea sa. A fost durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție? Reclamantul a primit un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Ceylan Turcia (dec.), nr. 68953/01, 30 august 2005)? Principiul egalității de arme a fost respectat în procedura penală împotriva reclamantului în măsura în care se plânge de necomunicarea la el a observațiilor scrise ale procurorului public principal la Curtea de Casație?

A existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1, ca urmare a lipsei de asistență juridică disponibilă reclamantului în cursul fazei de anchetă preliminară (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, §§ 45-63, 27 noiembrie 2008)? Guvernul este invitat să prezinte o copie a deciziei motivate din 2 septembrie 2002 dată de Curtea de Securitate de Stat din Istanbul.

SECOND SECTION

Application no. 15185/05 İzzet ÇELİK against Turkey lodged on 7 October 2003

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr İzzet Çelik, is a Turkish national, who was born in 1979 and lives in Batman. He is represented before the Court by Mr M. Filorinalı and Mrs F. Köstak, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 25 September 1998 the applicant was arrested by police officers and taken into custody on suspicion of being a member of an illegal organisation. On 30 September 1998 police officers at the Istanbul Security Directorate took a statement from the applicant in the absence of a lawyer. He confessed that he was a member of the organisation and gave information about certain activities in which he had participated.

On 2 October 1998 a statement was taken from the applicant by the Istanbul public prosecutor. He confirmed the statement he had made to the police. On the same day, the applicant was questioned by the investigating judge in the absence of a lawyer. He confirmed the statement he had made to the public prosecutor, but withdrew the one he had made to the police. The applicant alleged that he had given the statements under duress. The investigating judge ordered the applicant’s pre-trial detention. On 7 October 1998 the public prosecutor filed an indictment with the Istanbul State Security Court, charging the applicant under Article 125 of the former Turkish Criminal Code with being a member of an illegal organisation and being involved in separatist activities against the Republic of Turkey.

On 2 September 2002 the Istanbul State Security Court convicted the applicant and sentenced him to thirty years’ imprisonment, pursuant to Article 125 of the former Criminal Code. The first-instance court based its decision on several items of evidence, such as the applicant’s statements to the police, public prosecutor and the investigating judge, documents relating to the organisation which had been found and seized in the course of the police operations, and the statements of some co-defendants. On 7 April 2003 the Court of Cassation upheld the judgment. On 29 May 2003 that decision was deposited with the registry of the Istanbul State Security Court. COMPLAINTS Relying on Article 5 § 3 of the Convention, the applicant complains that his pre-trial detention was excessively lengthy.

He further argues under Article 5 § 4 of the Convention that Turkish law does not afford any effective remedy by which the lawfulness of his pre-trial detention could be decided. Under Article 6 of the Convention, the applicant contends that he was denied access to a lawyer during the preliminary investigation. He further alleges under this provision that the length of the criminal proceedings against him exceeded the reasonable time requirement of Article 6 § 1 of the Convention. The applicant further alleges that he was never given an opportunity to reply to the written opinion of the Principal Public Prosecutor submitted to the Court of Cassation on the merits of his appeal. He also complains of the lack of impartiality and independence of the State Security Courts.

The applicant further complains of the breach of his right to be presumed innocent on account of the length of pre-trial detention. Relying on Article 6 of the Convention the applicant further contends in general that the Assize Court failed to examine several witnesses who were allegedly in his favour. QUESTIONS 1. Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the applicant receive a fair trial by an independent and impartial tribunal as required by Article 6 § 1 of the Convention (see, Ceylan v. Turkey (dec.), no. 68953/01, 30 August 2005)? 3. Was the principle of equality of arms respected in the criminal proceedings against the applicant in so far as he complains about the non-communication to him of the written observations of the Principal Public Prosecutor at the Court of Cassation?

4. Has there been a breach of Article 6 § 3 (c) of the Convention, in conjunction with Article 6 § 1, as a result of the lack of legal assistance available to the applicant during the preliminary investigation stage (see, Salduz v. Turkey [GC], no. 36391/02, §§ 45-63, 27 November 2008)? The Government are requested to submit a copy of the reasoned decision of 2 September 2002 given by the Istanbul State Security Court.