MARRACINI v. ITALY and 5 other applications

Publicat la 8 iulie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 45381/21 Sergio MARRACINI împotriva Italiei și a altor 5 cereri (a se vedea lista adăugată) comunicată la 18 iunie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la condamnarea penală a reclamanților în ceea ce privește „deficit de fonduri publice” în temeiul articolului 314 din Codul Penal („CC”). În momentul respectiv, toate reclamanții erau membri ai Consiliului Regional al Sardiniei, în cadrul căruia aparțin aceluiași grup politic (denumitul grup „Gruppo misto“, care includea toți membrii care nu aparțin unui alt grup politic specific). Ca membri ai unui grup politic, ei au primit periodic fonduri publice destinate finanțării activităților grupului. În conformitate cu Legea regională nr. 37 din 1995 și cu Rezoluția Biroului Președinției Consiliului Regional nr. 293 din 5 octombrie 1993, în fiecare an liderul grupului ( capoguppo ) a trebuit să prezinte un raport privind utilizarea fondurilor primite de membrii grupului ( rendiconto ), care va fi verificată pentru regularitate de către Biroul Președinției. Potrivit reclamanților, cadrul legislativ nu a solicitat explicit membrilor să furnizeze documente care dovedesc modul în care au fost utilizate fondurile. Instanțele interne au judecat și condamnat reclamanții, printre altele Decizia finală a fost luată de Curtea de Casație la 9 martie 2021, prin hotărârea nr. 20348, depusă în registrul instanței la 21 mai 2021. Instanțele interne au susținut că, în general, membrii grupului care au primit fonduri ar trebui să poată arăta cum au fost utilizate. În plus, infracțiunea aprovizionării greșite a fondurilor publice în temeiul articolului 314 din CC a fost considerată comisă oricând fondurile nu erau destinate în mod specific finanțarii activităților instituționale ale grupului. În aplicarea jurisprudenței interne, infracțiunile au avut loc și în cazul fondurilor utilizate pentru finanțarea activităților partidului politic al cărui aparține membrul grupului și în cazul activităților politice personale. Deoarece reclamanții nu au furnizat dovezi că fondurile au fost utilizate pentru activitățile instituționale ale grupului, acestea au fost considerate vinovate de aprovizionare greșită a fondurilor publice. Toate reclamanții (cu excepția reclamantului în cerere nr. 59961/21) se plâng în temeiul art. 7 și 6 § 2 din Convenția privind încălcarea în dubio pro reo Prin urmare, instanța nu a reușit să evalueze în mod corespunzător și să stabilească o legătură mentală între comportamentul și infracțiunile comise. În plus, toate reclamanții se plâng în temeiul articolului 7 din Convenție cu privire la neprevăzurea condamnării lor din cauza cadrului juridic și jurisprudenței disponibile în momentul material cu privire la modul în care fondurile pot fi utilizate legitim (a se vedea, în special, hotărârea Curții de casă nr. 33069 din 5 august 2003, Tretter QUESTIONS PERSONALELOR În ceea ce privește cererile nr. 45381/21, 45382/21, 46086/21, 58649/21, 58654/21 A fost garantată prin art. 6 § 2 din Convenție presupunerea de nevinovăție, respectată în cadrul procedurii împotriva reclamanților? În special, a existat o schimbare a sarcinii de probă din partea acuzației către apărare pentru a stabili responsabilitatea penală a reclamanților, ținând cont de faptul că instanțele interne au considerat apropierea greșită a fondurilor publice dovedit deoarece reclamanții nu au demonstrat că fondurile au fost utilizate într-un mod legitim (a se vedea Barberà, Messegué și Jabardo c. Spania) , 6 decembrie 1988, § 77, Serie A nr. 146; Telfner Austria , nr. 33501/96, § 15, 20 martie 2001; Salabiaku v. Franța , 7 octombrie 1988, § 27-28, Serie A nr. 141-A; și Klouvi v. Franța , nr. 30754/03, § 41, 30 iunie 2011; a se vedea, de asemenea, hotărârea recentă a Curții de casă nr. 11341 din 11 noiembrie 2022, depusă în registrul instanței la 16 martie 2023)? În cazul în care, la momentul faptelor relevante, a existat o obligație clară de a furniza dovezi privind alocarea legitimă a fondurilor publice primite, astfel încât reclamanții să poată anula sarcina probei? Instanțele interne au solicitat, în scopul pedepsei, o legătură mentală care divulgă un element de răspundere în comportamentul infracțiunii, în conformitate cu art. 7 din Convenție (a se vedea G.I.E.M. S.R.L. și alții c. Italia [GC], nr. 1828/06 și nr. 2 altele, §§ 241-46, 28 iunie 2018)? În special, având în vedere sarcina dovezii atribuită reclamanților în ceea ce privește utilizarea fondurilor primite, a analizat instanța internă elementul intenționat cu suficientă grijă? În ceea ce privește toate cererile A fost condamnarea reclamanților de „deficiență a fondurilor publice” în temeiul articolului 314 din Codul penal în conformitate cu art. 7 din Convenție? În special, având în vedere cadrul juridic și jurisprudența internă în momentul faptelor relevante, a fost interpretarea instanțelor interne în sensul că actele atribuite reclamanților ar putea implica o răspundere penală previzibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Litschauer v. Moldova, nr. 25092/15, 29-35, 13 noiembrie 2018)? În răspunsul la întrebări, părțile sunt invitate să prezinte o prezentare a jurisprudenței relevante a instanțelor naționale. Apendice nr. Cerere nr. Denumire de caz Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Locul de reședință Numele reprezentantului Reprezentantului Locație Datea faptelor relevante Plainte pentru comunicare 45381/21 Marracini c. Italia 07/09/2021 Sergio MARRACINI 1955 Cagliari Italian Giulio STERI Cagliari 30/07/2004 până la 06/05/2008 art. 6 § 2 și art. 7 (punerii 1 și 2) art. 7 (punerii 3) 45382/21 Randazzo c. Italia 08/09/2021 Alberto RANDAZZO 1971 Cagliari Italian Francesco COCCO ORTU Cagliari 03/03/2008 până la 18/03/2009 art. 6 § 2 și art. 7 (punerii 1 și 2) art. 7 (punerii 3) 46086/21 Randazzo c. Italia 02/09/2021 Vittorio RANDAZZO 1969 Cagliari Italian Gianfranco CARBONI Cagliari 03/03/2008 până la 02/03/2009 art. 6 § 2 și art. 7 (puncte 1 și 2) art. 7 (puncte 3) 58649/21 Masia c. Italia 19/11/2021 Pierangelo MASIA 1947 Sassari Italian Benedetto BALLERO Cagliari 30/07/2004 până la 05/09/2005; 15/05/2007 până la 18/03/2009 art. 6 § 2 și art. 7 (punte 1 și 2) art. 7 (punte 3) 58654/21 Ibba c. Italia 19/11/2021 Raimondo IBBA 1950 Cagliari Italian Maurizio SCARPARO Cagliari 14/07/2004 până la 18/03/2009 art. 6 § 2 și art. 7 (puncte 1 și 2) art. 7 (punerea 3) 59961/21 Atzeri c. Italia 20/11/2021 Giuseppe ATZERI 1949 Cagliari Italian Roberto LE PERA Cosence 09/09/2004 până la 18/03/2009 art. 7 (punct 3)

Published on 8 July 2024

FIRST SECTION

Application no. 45381/21

Sergio MARRACINI against Italy

and 5 other applications

(see list appended)

communicated on 18 June 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern the applicants’ criminal conviction of “misappropriation of public funds” under Article 314 of the Criminal Code (“the CC”).

At the relevant time, all the applicants were members of the Sardinia Regional Council, within which they belonged to the same political group (the so-called “

Gruppo misto

”, which included all the members who did not belong to any other specific political group). As members of a political group, they periodically received public funds destined to finance the group’s activities.

According to Regional Law no. 37 of 1995 and to Resolution of the Bureau of the Presidency of the Regional Council no. 293 of 5 October 1993, every year the group leader (

capogruppo

) had to submit a report on the use of the funds received by the members of the group (

rendiconto

), to be checked for regularity by the Bureau of the Presidency. According to the applicants, the legislative framework did not explicitly require the members to provide documents proving how the funds had been used.

The domestic courts tried and convicted the applicants of,

inter alia

, misappropriation of public funds committed between 2004 and 2009 (see appended table for details). The final decision was taken by the Court of Cassation on 9 March 2021, by judgment no. 20348 deposited with the court’s registry on 21 May 2021.

The domestic courts held that, as a general rule, group members who had received funds should be able to show how they had been used. Moreover, the offence of misappropriation of public funds under Article 314 of the CC was to be considered committed whenever the funds were not specifically destined to finance institutional activities of the group. In application of domestic case-law the offence occurred also in the case of funds used to finance activities of the political party to which the member of the group belonged and in the case of personal political activities. Since the applicants had not provided evidence that the funds had been used for the group’s institutional activities, they were found guilty of misappropriation of public funds.

All the applicants (except the applicant in application no. 59961/21) complain under Articles 7 and 6 § 2 of the Convention of the breach of the

in dubio pro reo

principle. In finding them guilty because they had failed to prove the legitimate use of the public funds, the domestic courts had shifted the burden of proof from the prosecution to the defence and, as a result, the courts had failed to duly assess and establish a mental link between the conduct and the offence committed.

Furthermore, all applicants complain under Article 7 of the Convention of the unforeseeability of their conviction due to the legal framework and the case-law available at the material time concerning how the funds could be legitimately used (see, in particular, judgment of the Court of Cassation no.

33069 of 5 August 2003,

Tretter

).

QUESTIONS TO THE PARTIES

Concerning applications nos. 45381/21, 45382/21, 46086/21, 58649/21, 58654/21

1.

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the proceedings against the applicants?

In particular, was there a reversal of the burden of proof from the prosecution to the defence in ascertaining the applicants’ criminal responsibility, taking into account that the domestic courts considered the misappropriation of public funds proven because the applicants failed to show that the funds had been used in a legitimate manner (see

Barberà, Messegué and Jabardo v. Spain

, 6 December 1988, §

77, Series A no.

146;

Telfner

v.

Austria

, no. 33501/96, § 15, 20 March 2001;

Salabiaku v.

France

, 7

October 1988,

§§ 27-28, Series A no. 141-A; and

Klouvi v.

France

, no.

30754/03, § 41, 30 June 2011; see also the recent judgment of the Court of Cassation no. 11341 of 11 November 2022, deposited with the court’s registry on 16 March 2023)?

If so, at the time of the relevant facts, was there a clear obligation to provide evidence of the legitimate allocation of the public funds received, so as to effectively enable the applicants to reverse the burden of proof?

2.

Did the domestic courts require, for the purposes of punishment, a mental link disclosing an element of liability in the conduct of the perpetrators of the offence, in accordance with Article 7 of the Convention (see

G.I.E.M S.R.L. and Others v. Italy

[GC], nos. 1828/06 and 2 Others, §§

241-46, 28

June

2018)?

In particular, in light of the burden of proof placed on the applicants as regards the use of the funds received, did the domestic courts analyse the intentional element with sufficient care?

Concerning all applications

3.

Was the applicants’ conviction of “misappropriation of public funds” under Article 314 of the Criminal Code in compliance with Article 7 of the Convention?

In particular, in light of the legal framework and the domestic case-law at the time of the relevant facts, was the domestic courts’ interpretation to the effect that the acts attributed to the applicants could engage a criminal liability foreseeable (see,

mutatis mutandis

,

Litschauer v. Moldova,

no. 25092/15,

§§

29-35, 13 November 2018)?

In answering the questions, the parties are invited to provide an overview of the relevant case-law of domestic courts.

APPENDIX

No.

Application no.

Case name

Introduction date

Applicant’s name

Year of birth

Place of residence

Nationality

Representative’s name

Location

Date of relevant facts

Complaints for communication

1.

45381/21

Marracini v. Italy

07/09/2021

Sergio MARRACINI

1955

Cagliari

Italian

Giulio STERI

Cagliari

30/07/2004 to 06/05/2008

Article 6 § 2 and Article 7 (questions 1 and 2)

Article 7 (question 3)

2.

45382/21

Randazzo v. Italy

08/09/2021

Alberto RANDAZZO

1971

Cagliari

Italian

Francesco COCCO ORTU

Cagliari

03/03/2008 to 18/03/2009

Article 6 § 2 and Article 7 (questions 1 and 2)

Article 7 (question 3)

3.

46086/21

Randazzo v. Italy

02/09/2021

Vittorio RANDAZZO

1969

Cagliari

Italian

Gianfranco CARBONI

Cagliari

03/03/2008 to 02/03/2009

Article 6 § 2 and Article 7 (questions 1 and 2)

Article 7 (question 3)

4.

58649/21

Masia v. Italy

19/11/2021

Pierangelo MASIA

1947

Sassari

Italian

Benedetto BALLERO

Cagliari

30/07/2004 to 05/09/2005;

15/05/2007 to 18/03/2009

Article 6 § 2 and Article 7 (questions 1 and 2)

Article 7 (question 3)

5.

58654/21

Ibba v. Italy

19/11/2021

Raimondo IBBA

1950

Cagliari

Italian

Maurizio SCARPARO

Cagliari

14/07/2004 to 18/03/2009

Article 6 § 2 and Article 7 (questions 1 and 2)

Article 7 (question 3)

6.

59961/21

Atzeri v. Italy

20/11/2021

Giuseppe ATZERI

1949

Cagliari

Italian

Roberto LE PERA

Cosence

09/09/2004 to 18/03/2009

Article 7 (question 3)