SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 60092/12 Z. J. împotriva Lituaniei depusă la 11 septembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Z. J., este un național lituanian, care s-a născut în 1960 și trăiește în Šiauliai. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost căsătorit cu V.J., cu care a avut doi copii – T.J., născut în 1985, și Do.J., născut în 1986. În 1993 reclamantul a divorțat de soția sa, dar au continuat să trăiască împreună și au mai avut trei copii – Ž.J., născut în 1997, și gemeni – un băiat D.J. și o fată K.J., născut în 18 mai 2003. La 5 decembrie 2003, fosta soție a reclamantului și mama celor cinci copii au murit. La 27 ianuarie 2004, autoritățile de îngrijire a copilului din municipiul Šiauliai au hotărât că I.N., vărul îndepărtat al soției deținute a reclamantului, ar putea fi tutore temporar al gemenilor. Câteva zile mai târziu, la 3 februarie 2004, directorul administrației municipalității Šiauliai a decis că I.N. ar trebui numită tutore temporar al gemenilor care, la rândul lor, trebuiau să locuiască cu I.N. La 15 aprilie 2004, autoritățile de îngrijire a copilului din comuna Šiauliai au solicitat instanței să numească I.N. ca gardian permanent al gemenilor și manager al proprietăților lor. Reclamantul a participat la audiere a Curții și a explicat că, chiar dacă el iubea toți copiii săi și a crescut cei trei în vârstă la cele mai bune abilități, el nu a fost capabil să aibă grijă de gemenii din cauza lipsei de competențe și mijloace financiare. În cazul în care el a renuntat la slujba sa pentru a ridica gemenii, beneficiile sociale nu ar fi suficient pentru a trăi pe. În timp ce a observat că el nu a dat doi gemeni, reclamantul a fost de acord că I.N. ar putea fi numită ca tutore. Hotărârea instanței nu specifică dacă reclamantul a fost de acord cu o tutore temporară sau permanentă. La 29 aprilie 2004, Tribunalul din districtul Šiauliai a acordat cererea autorităților de îngrijire a copilului și a desemnat I.N. ca gardian permanent al gemenilor, managerul proprietății lor și persoana cu care gemenii vor rezista. Curtea a remarcat că reclamantul nu poate avea grijă de gemeni din cauza lipsei de competențe de a avea grijă de copii. Totuși, a observat că reclamantul a lucrat și a avut grijă de cei trei copii în vârstă, nu abuzează de drepturile sale paternale și nu a avut nicio influență negativă asupra acestor copii. Reclamantul a fost, de asemenea, gata să sprijine financiar [gemenii], să le viziteze și să comunice cu ei când au devenit mai mari. Prin urmare, instanța nu a limitat drepturile paternale ale reclamantului. 10. Decizia ar putea fi apelată la o instanță superioră. Reclamantul recunoaște că el nu a apelat împotriva deciziei. 11. La 9 Decembrie 2008 reclamantul s-a adresat Curții de district Šiaulliai, cerând ca gemenii să fie returnate la el. El a susținut că motivele pentru care copiii au fost dați în tutoreul I.N. nu mai erau valabile. Reclamantul a locuit într-un apartament de trei camere și, mai ales, gemenii erau deja mai mari și, prin urmare, putea să-i crească. El îi iubea pe copiii săi și voia să crească cu tatăl lor. I-ar putea crește în „cetățeni decenti”, ca doi dintre copiii săi mai mari, Do.J. și T.J., care în acel moment erau studenți și pentru a căror educație a plătit. Pentru solicitant, ar fi în interesul copiilor, că toți copiii săi ar putea crește împreună. 12. La 15 decembrie 2008 I.N. A depus o cerere la aceeași instanță, cerând ca drepturile paternale ale reclamantului să fie limitate. În corespondența sa ulterioară cu această instanță, ea a susținut că în acel moment nu știa că reclamantul a solicitat instanței că gemenii să fie returnați la el. I.N. a depus, de asemenea, o plângere penală, susținând că reclamantul a apropiat în mod greșit unele bani care aparțin gemenilor. 13. Un an mai târziu, la 7 decembrie 2009, autoritățile de îngrijire a copilului au informat instanța că au vizitat apartamentul reclamantului din Šiauliai și că condițiile potrivite [pentru copii]. Apoi, din nou, autoritățile nu au avut plângeri în ceea ce privește faptul că I.N. nu și-a îndeplinit atribuțiile ca tutore al gemenilor. De asemenea, autoritățile au remarcat că gemenii, atunci când au fost interogați de specialiști în decembrie 2009, au exprimat o atitudine negativă față de tatăl lor și despre a fi cu el în apartamentele lui sau I.N... Cu toate acestea, specialiștii în îngrijire a copilului au recunoscut că expresia gemenii utilizați nu corespunde întotdeauna limba utilizată de copii de vârstă. Discuția cu copiii a arătat, de asemenea, în mod clar că a existat un conflict între reclamant și I.N. 14. Prin hotărârea din 16 martie 2009, Tribunalul din districtul Šiauliai a suspendat examinarea cazului inițiat de reclamant până când cazul civil inițiat de I.N. a fost rezolvat. 15. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri, susținând că întârzierea în cadrul procedurii i-a afectat interesele sale și, și mai mult, cele ale copiilor săi minori. El a subliniat că în 2004 a fost separat de copiii săi nu din cauza vinei sale, ci din cauza circumstanțelor care erau dincolo de controlul său – moartea fostei soții sale și în special a vârstei tinere ale gemenilor. Reclamantul a remarcat, de asemenea, că el a fost cel care s-a adresat Tribunalului din districtul Šiauliai în primul rând; numai după aceea, I.N. a inițiat o altă serie de proceduri judiciare împotriva acestuia. Având în vedere faptul că un caz de restricție a drepturilor paternale ar putea ajunge la niveluri de jurisdicție în materie de apel și cassare, aceste proceduri ar putea dura foarte mult timp, în încălcarea cerințelor articolului 6 § 1 din Convenție. Întârzierea procedurii judiciare a împins gemenii departe de tatăl lor biologic și, prin urmare, a prejudiciat interesele lor. 16. În aprilie 2009, Curtea Regională Šiauliai a acordat reclamantului cererea, având în vedere că întârzierea procedurii va fi încălcată de interesele gemenilor. Curtea a stabilit, de asemenea, că acesta a fost reclamantul care a deschis prima procedură judiciară pentru returnarea copiilor săi. 17. La 4 martie 2010, Ombudsmanul pentru drepturile copiilor („Ombudsmanul”) a emis un raport cu privire la cazul reclamantului. Ombudsmanul a remarcat că, la 7 ianuarie 2004, autoritățile de îngrijire a copilului din comuna Šiauliai au înființat un plan de tutore temporar, în cazul în care s-a observat că reclamantul va continua să comunice cu gemenii și a avut intenția de a-i ridica pe ei însuși în viitor. În consecință, acțiunile autorităților de îngrijire a copilului ar fi trebuit să aibă ca scop reîntoarcerea copiilor la familia naturală [biologică]. Planul de tutore temporar a fost reexaminat în ianuarie 2005, adică, într-un an. Cu toate acestea, „deja pe 15 Martie 2004 autoritățile de îngrijire a copilului au adresat o instanță cu o cerere de tutore permanentă, fără a fi examinat situația reclamantului”. 18. De asemenea, Ombudsmanul a remarcat că autoritățile de îngrijire a copilului au obligația de a elimina circumstanțele de ce este necesară tutore temporară și de a acționa în vederea returnării copiilor în familia lor. În consecință, autoritățile de îngrijire a copilului din Šiauliai au avut obligația de a stabili care ajută în special familia reclamantului, inclusiv toate asistența și serviciile sociale disponibile. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost realizat și autoritățile nu au luat măsuri specifice pentru ca gemenii să poată fi returnat în familia lor [biologică] naturală. 19. Spitalul Regional Šiauliai a informat Ombudsmanul că, deja în primii ani ai vieții lor, gemenii au avut probleme de dezvoltare în ceea ce privește abilitățile lor lingvistice și abilitățile de motor. Centrul Special de Asistență Šiauliai ( Šiauli Noiembrie 2006 gemenii stăteau la centru, pe baza îmbarcare săptămânală de luni până vineri, la cererea I.N., care se plângea că adesea era bolnavă și că trebuia să aibă grijă de bătrâna ei mamă. Se pare că, pe baza îmbarcare săptămânală, gemenii au stat la centru timp de trei ani. 20. În 2008 D.J. a fost diagnosticat cu un nivel mediu de invaliditate; în 2010 diagnosticul a fost schimbat la un nivel ușoară de invaliditate. K.J a avut un nivel ușoară de invaliditate, stabilit în 2008. 21. Pe baza rapoartelor de poliție, Ombudsmanul a stabilit, de asemenea, că, în mai multe ocazii în 2009 I.N. nu a permis reclamantului să vadă gemenii, din cauza faptului că copiii erau pe cale să meargă la culcare și că era bolnav și ea a fost plecată pentru a cumpăra medicamente. Poliția a remarcat, de asemenea, că în 2009 I.N. a primit o pedeapsă administrativă, deoarece în 2008/2009 propriul său fiu a ratat 34 de clase la școală fără niciun motiv bun. Directorul școlar a depus mărturie că fiul lui I.N. a avut probleme de învățare; el a fost nepoliticos față de profesori, a speriat colegii de clasă și a primit un avertisment oficial pentru obstrucționarea procesului de învățare. În ciuda tuturor eforturilor de către directorul școlii, profesorii și pedagogia socială, comportamentul său nu s-a îmbunătățit. Personalul școlar a considerat că, în ceea ce privește comportamentul lui la școală, I.N. Când a fost transferat la o altă școală în februarie 2009, comportamentul fiului lui I.N. s-a îmbunătățit ușor, deși a ratat 170 de clase (65 fără un motiv valabil). I.N. adesea sunat la școală pentru a întreba despre fiul ei. 22. Ombudsmanul a concluzionat că, făcând obstacole pentru gemenii vedeand tatăl lor, I.N. a acționat inacceptabil. Ea ar fi trebuit să înțeleagă că gemenii ar putea fi returnați la familia lor [biologică], care a fost scopul tutorei. Deși a observat conflictul dintre solicitant și I.N., Ombudsmanul a cerut celor doi să acționeze prudenț astfel încât conflictul lor să nu afecteze copiii. Autoritățile de îngrijire a copilului Šiauliai au fost ordonate să acționeze în vederea îmbunătățirii relației dintre solicitant și gemeni, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul copiilor. 23. La cererea Curții din districtul Šiauliaiai, psihiatrii au examinat gemenii. În raportul din 10 septembrie 2010, psihiatrii au concluzionat că D.J. a avut o relație emoțională puternică cu I.N. Totuși, băiatul a avut o relație „emoțional favorabilă” cu tatăl său, care a fost o persoană importantă pentru el și „cu care băiatul a vrut să trăiască”, dar contactul lor era insuficient. O astfel de lipsă de contact ar putea fi unul dintre motivele pentru care băiatul a vrut să trăiască cu tatăl său. Băiatul nu a putut gândi critic. psihiatrii au remarcat că „nu a fost posibil să declare sau să prevadă cum schimbarea locului de viață va afecta dezvoltarea continuă a D.J.. Cu toate acestea, ținând seama de dorința, care D.J. a exprimat, să trăiască cu tatăl său, este foarte puțin probabil că schimbarea va afecta copilul negativ, sau chiar ar provoca rău. [Nicăieri], ținând cont de faptul că, de la copilărie până în acea zi, I.N. l-a crescut, nu a fost recomandat să perturbe relația dintre băiat și I.N. complet”. 24. În ceea ce privește fata K.J., psihiatrii au concluzionat că ea a avut o relație puternică emoțional cu I.N., cu care ea dorește să trăiască. Cu toate acestea, specialiștii au remarcat că o astfel de dorință a fetei a fost afectată de faptul că K.J. a trăit cu I.N. În ceea ce privește relația lui K.J. cu tatăl ei, relația a fost ambivanta, dar nu a fost perturbat. Din cauza tinereței ei fata nu a putut înțelege pe deplin posibilitatea de a trăi cu tatăl ei și consecințele urmatoare. K.J. a fost naiv și ar fi fost afectat de opiniile altor persoane. Atât reclamantul și I.N. au fost persoane importante în viața lui K.J.. Tot în toate, nu a fost posibil să declare sau să prevadă cum schimbarea locului de viață ar afecta K.J. Astfel, Curtea a decis cât de des copilul ar trebui să comunice cu tatăl ei astfel încât relația lor emoțională să poată relua. Experții au recomandat, de asemenea, ca reclamantul și I.N. să împărtășească sarcinile de a avea grijă de copii și I.N. să coopereze în mod activ ajutând gemenii să comunice cu tatăl lor. 25. La 12 Septembrie 2011 Curtea de district Šiauliai City a respins cererea reclamantului de a returna gemenii la el. Curtea a fost de acord cu argumentul reclamantului că motivele pentru care gemenii au fost separati de el în 2004 nu mai erau valabile, deoarece gemenii erau acum opt ani de vârstă și au fost luate de la solicitant pentru că el nu a deținut competențele de a avea grijă de ei ca copii. Astfel, curtea a susținut totuși că gemenii au o legătură emoțională puternică cu I.N. și legătura emoțională cu reclamantul nu era suficientă, ceea ce a fost evident influențat de faptul că gemenii au trăit separat de solicitant din iunie 2004. Curtea a observat, de asemenea, că din cauza conflictelor dintre reclamant și I.N. care au început în vara 2008, el a avut ocazii limitate de a participa la educarea copiilor și de a comunica cu ei. Chiar și așa, instanța a considerat că reclamantul nu a luat toate măsurile posibile pentru a participa la educarea gemenilor la un nivel egal cu I.N. Reclamantul a depus o cerere de măsuri temporare de protecție (pentru ca normele să fie stabilite în ceea ce privește modul în care poate fi contactat cu copiii săi) numai la 23 mai 2011. El a solicitat instanței să-i returneze copiii numai în 2008, chiar dacă alți doi fii ai săi nu mai sunt minori în decembrie 2003 și decembrie 2004. Curtea a respins argumentul reclamantului că I.N. nu s-au ocupat în mod corespunzător de gemenii, deoarece de trei ani au participat la un grup de internat săptămânal la Centrul de Asistență Specială Šiauliai. Curtea a remarcat că reclamantul trebuie să fie mai activ în anchetarea despre dezvoltarea și sănătatea gemenilor. Deși doctorul gemenilor a recunoscut că reclamantul a vizitat-o mai mult de o dată, ea a susținut că el este mai interesat de sănătatea sa decât de sănătatea copiilor săi. 26. Curtea de primă instanță a concluzionat că, datorită atitudinea negativă a gemenilor față de solicitant, el nu putea îndeplini în mod corespunzător sarcinile sale părinte. Totuși, reclamantul își menținea drepturile ca tată, inclusiv dreptul de a fi în contact cu copiii săi, care ar putea comunica foarte bine cu el în timp ce stătea într-un mediu familiar, cu I.N., unde gemenii se simțeau în siguranță. În cazul în care circumstanțele se schimbă, adică, odată ce relația emoțională dintre gemeni și reclamantul ar deveni mai puternică, reclamantul ar putea adresa instanțelor din nou și ar cere ca tutorele I.N. să fie anulate. 27. Reclamantul a apelat, susținând că instanța de primă instanță a eșuat în stabilirea că circumstanțele pe baza cărora gemenii au fost luati de la el în 2004 nu mai sunt valabile, ci continuând examinarea pentru a stabili dacă există alte motive pentru care nu putea avea grijă în mod corespunzător de copiii săi. Chiar dacă el a vizitat copiii săi și a comunicat cu ei în mod regulat de la momentul separației lor, începuse din 2008 I.N. să întoarcă copiii împotriva lui, spunându-le că reclamantul și-a ucis adevărata mamă. Acest fapt a fost confirmat de mărturia gemenilor în audierile de la instanță din iunie 2011 și 30 August 2011. Curtea a stabilit că există o lipsă de relație emoțională puternică între solicitant și gemeni, dar nu a luat în considerare că I.N. a acționat în mod deliberat astfel încât copiii să fie ostili tatălui lor. 28. Reclamantul a susținut, de asemenea, că instanța inferioară a greșit în stabilirea că I.N. a avut grijă de gemeni în mod corespunzător. El a susținut că I.N. fără un motiv bun a păstrat gemenii din grupul de internat la Centrul de Asistență Specială Šiauliai. Chiar dacă în prima instanță auzirea medicului de familie al gemenilor și un alt doctor a confirmat că s-a recomandat ca gemenii să participe la centru, acești specialiști au observat că, în nici o circumstanță, gemenii să locuiască la centru pe bază de internat. În plus, documentele din centru au confirmat că [în cursul acești trei ani] I.N. nu au luat nici măcar gemenii pentru a le da o baie acasă miercuri, chiar dacă aceasta era regula. În mod similar, instanța de judecată nu a avut în vedere dovezi despre fiul său I.N. care a avut probleme serioase de învățare și comportament. Reclamantul a susținut, de asemenea, că până la mijlocul anului 2011 I.N. nu avea loc de muncă și, prin urmare, nu este irazonabil să concluzioneze că trăiește pe prestațiile pentru copii. Chiar și în conformitate cu legislația internă, aceste prestații ar trebui utilizate exclusiv în interesul copiilor sub tutela. 29. Reclamantul a observat, de asemenea, că instanța de primă instanță nu a luat în considerare în totalitate raportul Ombudsmanului în cazul în care s-a spus că „de la început copiii nu au sentimente negative față de solicitant. Tatăl le va vizita în grădiniță [Centrul de îngrijire specială Šiauliai]; adu-le haine, cărți, dulciuri, fructe. Mai târziu, în legătură cu tutorele (I.N.) a contestat reclamantul care vizitează copiii. De câteva luni copiii nu au participat la grădiniță. I.N. a explicat că gemenii nu au participat la centrul recomandărilor doctorilor. După ce a informat directorul Centrului de Asistență Specială Šiauliai, odată ce copiii s-au întors acolo [în 2009], ei nu mai au participat la grupul de internat. Copiii aveau o atitudine negativă față de tatăl lor; ei nu mai așteptau să vină. De asemenea, instanța de judecată nu a avut în vedere rapoartele psihiatrilor despre gemenii, care au declarat în mod clar că băiatul vrea să trăiască cu reclamantul și că nu există nici un motiv să creadă că bunăstarea băiatului va suferi dacă ar fi returnat tatăl său biologic. 30. Nici reclamantul nu ar putea fi de acord cu concluzia instanței de judecată că nu a participat la îngrijirea gemenilor la fel de mult ca și I.N. În acest punct, el a remarcat că participarea sa la viața gemenilor a fost limitată numai în 2008, când I.N. a luat măsuri pentru a restricționa comunicarea lor. De asemenea, s-a remarcat faptul că, deja în 2008, reclamantul s-a adresat instanței, astfel încât acestea din urmă să stabilească ordinul de contact cu gemenii. 31. În sfârșit, reclamantul a subliniat faptul că autoritățile de îngrijire a copilului din comuna Šiauliai de la începutul și până în acea zi, și chiar prin mijloace nejustificate, au căutat să satisfacă interesele I.N. și nu ale copiilor. Acest fapt a fost clar recunoscut în raportul Ombudsmanului din 4 martie 2010. 32. Prin hotărârea din 2 februarie 2012, Curtea Regională Šiauliai a susținut hotărârea instanței de judecată, menționând că instanța de apel a fost liberă în ceea ce privește modul de interpretare a probei. Curtea a considerat că atât reclamantul și I.N. nu au acționat suficient de metodologic ( nepakamai rūpinosi ) astfel încât „geii să se întoarcă la familie”. Conflictul dintre cei doi a influențat negativ sentimentele gemenilor față de tatăl lor. Acest fapt a fost recunoscut de Ombudsman. După cum a fost stabilit de psihiatri, în prezent legătura gemenilor cu reclamantul nu era suficient. Timpul a fost necesar pentru ca copiii să poată fi restituit la tatăl lor; acesta din urmă și I.N. a trebuit să facă un efort în acest sens. A fost indispensabil ca gemenii să petrecă mai mult timp cu tatăl lor, deoarece la momentul procedurii de judecată, l-ar vedea doar miercuri și sâmbătă [aparent, astfel cum a stabilit o ordonanță de judecată pentru măsuri temporare], care nu era suficient. Copiii trebuiau să se obișnuiască cu faptul că ei ar putea vedea tatăl lor atunci când ei doresc, și nu atunci când I.N. cu privire la acest punct, instanța a remarcat că copiii de vârstă gemenilor au fost deja înțeleși și au fost afectați de faptul că tutorele lor I.N. nu a fost entuziasmat de faptul că ei au fost în contact cu reclamantul. În schimb, reclamantul a trebuit să fie mai puțin categoric și să creeze pentru copii un mediu mai cald [de a trăi] în. În plus, reclamantul a lucrat toată ziua și, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a acorda suficientă atenție gemenilor, care erau hiperactivi, au avut probleme de sănătate și, prin urmare, au nevoie de mai multă atenție. 33. În sfârșit, instanța de apel a respins argumentul reclamantului potrivit căruia copiii ar trebui să fie returnați la el pe baza articolului 3.181 din Codul Civil (a se vedea partea relevantă a dreptului intern de mai jos), care, în opinia reclamantului, cu condiția ca copilul să fie returnat la părinte după ce motivele care necesită separarea nu mai sunt valabile. Pentru instanță, interesele copiilor erau prioritare. Astfel, a fost posibilă examinarea acestei norme juridice „oficial”. În cazul reclamantului, instanța de apel nu a stabilit existența unor noi circumstanțe. Cu toate acestea, acest lucru nu a însemnat automat că gemenii trebuie să fie returnate la „familia” imediat. A fost necesară o perioadă de tranziție, care, în opinia instanței, ar putea fi de șase luni, ținând seama în special de faptul că ar include sărbători de vară atunci când gemenii ar putea părăsi mediul lor familiar [apartamentul I.N.] și, prin urmare, să își restabilească relația strânsă cu reclamantul. În cazul în care gemenii ar putea comunica cu tatăl nu sporadică, de două ori pe săptămână, dar pentru o perioadă mai lungă, ei ar putea vedea că tatăl lor a fost cu ei și că ar trebui să rezolve problemele de zi cu tatăl. 34. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, dar în aprilie 2012 Curtea Supremă a refuzat să examineze acest lucru ca ridicând chestiunile de fapt. Codul civil prevede: art. 3.179. Separarea părinților și copiilor „1. În cazul în care părinții (tatăl sau mama) nu trăiesc împreună cu copilul din motive obiective (dolență, etc.) și instanța trebuie să decidă unde trebuie să locuiască copilul, instanța poate decide să separe copilul de părinți (tată sau mama)... Când un copil este separat de părinții (tatăl sau mama), părinții își pierd dreptul de a trăi împreună cu copilul sau de a cere returnarea copilului de alte persoane. Părinții pot exercita alte drepturi în măsura în care este posibil fără a trăi împreună cu copilul.” art. 3.181. Anularea restricției autorității parentale sau înlocuirea tipului de limitare cu un alt tip de limitare „1. Separarea unui copil de către părinți (tată sau mamă) poate fi revocată după dispariția circumstanțelor care au cauzat ordinul de separare. O restricție temporară sau nelimitată a autorității parentale poate fi revocată cu dovada că părinții (tatăl sau mama) și-au schimbat comportamentul și își pot crește copilul și dacă anularea restricției nu este contrar intereselor copilului...” art. 3.182. Persoanele care au dreptul de a solicita restricții ale autorității parentale sau de a anula limitarea autorității parentale „1. O cerere de separare a unui copil de către părinți (tată sau mamă) poate fi depusă de către părinții copilului sau rudele apropiate sau de instituția de stat pentru protecția drepturilor copilului sau a unui procuror public. (...) O cerere de anulare a ordinului privind separarea copilului de părinții (tatăl sau mama) poate fi depusă de părinții sau de unul dintre părinți, sau de tutore/curator sau rude apropiate ale copilului sau de instituția de stat pentru protecția drepturilor copilului sau a unui procuror public.” art. 3.183. Examinarea cererii de restricție a autorității parentale „(...) În examinarea acțiunilor de restricție a autorității parentale sau a cererilor de separare a unui copil de părinții care i-au făcut trimitere pentru a judeca în cadrul procedurilor litigioase, instanța nu este obligată de subiectul acțiunii și pronunță o judecată ținând seama de situația în cauză și de interesele copilului. Curtea va auzi copilul capabil de a-si exprima opiniile si va ține cont de aceste opinii...” COMPLAINTE Reclamantul se plâng în conformitate cu articolele 6, 8, 14, 17 din Convenția că instituțiile de stat l-au privat de dreptul de a trăi cu copiii săi D.J. și K.J. Reclamantul susține că legătura emoțională cu copiii săi este slăbită de acțiunile tutore I.N., autoritățile de îngrijire a copilului și instanțele, care compușează situația lui în continuare. A existat o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza faptului că copiii reclamanților D.J. și K.J. nu au fost returnați la solicitant ca tatăl lor biologic (a se vedea Görgülü v. Germania , nr. 74969/01, § 46, 26 februarie 2004, și, cel mai recent, Güler v. Turcia (dec.) nr. 13158/05, 31 ianuarie 2012; de asemenea, a se vedea Dolhamre v. Suedia , nr. 67/04, § 111 în limine , 8 iunie 2010; Ignaccolo-Zenide v. România , nr. 31679/96 , § 102, CEDH 2000-I; Kopf și Liberda v. Austria , nr. 1598/06, § 39, 17 ianuarie 2012)? Au atins instanța un echilibru echitabil al intereselor implicate? DECIZIE PENTRU DOCUMENTE ȘI INFORMAȚII PĂRȚIILE sunt solicitate să furnizeze planul de 7 ianuarie 2004 de către autoritățile de îngrijire a copilului din comuna Šiauliai în ceea ce privește tutorele gemenilor. Părțile sunt invitate să furnizeze documente cu privire la cât de mult timp au rezistat gemenii la Centrul de Asistență Specială Šiauliai pe baza unui îmbarcare săptămânal. Părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la cele mai recente evoluții din cazul reclamantului, în special în ceea ce privește contactele reclamantului și ale gemenilor în timpul perioadei de șase luni de la decizia Curții Regionale Šiauliai din 2 Februarie 2012. Reclamantul este solicitat să furnizeze Curtei procesul-verbal al audierii Curții din 28 iunie 2011 și 30 august 2011 ale Curții din districtul Šiauliai.
Application no. 60092/12
against Lithuania
lodged on 11 September 2012
The applicant, Mr Z. J., is a Lithuanian national, who was born in 1960 and lives in Šiauliai.
A.
The circumstances of the case
1.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
2.
The applicant was married to V.J., with whom he had two children – T.J., who was born in 1985, and Do.J., who was born in 1986.
3.
In 1993 the applicant divorced his wife, but they kept living together and had three more children – Ž.J., born in 1997, and twins – a boy D.J. and a girl K.J., born on 18
May 2003.
4.
On 5
December 2003 the applicant’s former wife and the mother of their five children died.
5.
On 27
January 2004 the child care authorities of Šiauliai municipality decided that I.N., a distant cousin of the applicant’s late wife, could be temporary guardian of the twins.
6.
A few days later, on 3
February 2004, the director of Šiauliai municipality administration decided that I.N. should be appointed as the temporary guardian of the twins who, in turn, were to reside with I.N.
7.
On 15 April 2004, the child care authorities of Šiauliai municipality asked the court to appoint I.N. as the twins’ permanent guardian and manager of their property.
8.
The applicant took part in the court hearing and explained that even though he loved all of his children and had been raising the three older ones to the best of his abilities, he was not able to take care of the twins because of a lack of skills and financial means. Should he quit his job in order to bring up the twins, the social benefits would not be sufficient to live on. Whilst noting that he was not giving the twins up, the applicant agreed that I.N. could be appointed as their guardian. The court decision does not specify whether the applicant agreed to a temporary or permanent guardianship.
9.
On 29
April 2004 the Šiauliai City District Court granted the child care authorities’ request and appointed I.N. as the twins’ permanent guardian, manager of their property and the person with whom the twins would reside. The court noted that the applicant could not take care of the twins because of the lack of skills to take care of babies. Yet it observed that the applicant worked and took care of his three older children, did not abuse his paternal rights, and had no negative influence on those children. The applicant was also ready to support [the twins] financially, visit them and communicate with them when they became older. The court thus did not limit the applicant’s paternal rights.
10.
The decision could be appealed against to a higher court. The applicant admits that he did not appeal against the decision.
11.
On 9
December 2008 the applicant addressed the Šiauliai City District Court, asking that the twins be returned to him. He argued that the reasons why the children had been given into I.N.’s guardianship were no longer valid. The applicant lived in a three room apartment and, above all, the twins were already older and therefore he could raise them. He loved his children dearly and wanted them to grow up with their father. He could raise them into “decent citizens”, like two of his older children, Do.J. and T.J., who at that time were students and for whose upbringing he paid. For the applicant, it would be in the children’ interests that all his children could grow up together.
12.
On 15
December 2008 I.N. lodged an application with the same court, asking that the applicant’s paternal rights be limited. In her subsequent correspondence with that court she claimed that at that time she had not known that the applicant had asked the court that the twins be returned to him. I.N. also lodged a criminal complaint, arguing that the applicant had misappropriated some money that belonged to the twins.
13.
A year later, on 7
December 2009, the child care authorities informed the court that they had visited the applicant’s apartment in Šiauliai and that the conditions there were suitable [for children]. Then again, the authorities had no complaints to the effect that I.N. had failed to perform her duties as the twins’ guardian. The authorities also noted that the twins, when questioned by specialists in December 2009, had expressed a negative attitude about their father and about being with him in his or I.N.’s apartments. The child care specialists admitted, however, that the expressions the twins had used did not always correspond to the language used by children of their age. The conversation with the children also clearly showed that there was a conflict between the applicant and I.N.
14.
By a ruling of 16
March 2009, the Šiauliai City District Court suspended the examination of the case initiated by the applicant until the civil case initiated by I.N. was resolved.
15.
The applicant appealed against that ruling, arguing that delay in the proceedings was detrimental to his interests and, even more so, to those of his minor children. He emphasised that in 2004 he had been separated from his children not because of his fault, but because of circumstances that were beyond his control – the death of his former wife and the particularly young age of the twins. The applicant also noted that it was he who had addressed the Šiauliai City District Court first; only afterwards had I.N. initiated another set of court proceedings against him. Taking into account that a case for restriction of paternal rights could reach appellate and cassation levels of jurisdiction, those proceedings could last a very long time, in breach of the requirements of Article 6 § 1 of the Convention. The delay in court proceedings pushed the twins away from their biological father and thus was detrimental to their interests.
16.
By a decision of 21
April 2009 the Šiauliai Regional Court granted the applicant’s request, on the ground that delay in the proceedings would be in breach of the twins’ interests. The court also established that it had been the applicant who had first opened court proceedings for his children’s return.
17.
On 4
March 2010 the Ombudsman for Children Rights (“the Ombudsman”) issued a report about the applicant’s case. The Ombudsman noted that on 7 January 2004 the child care authorities of Šiauliai municipality had established a plan of temporary guardianship, where it was noted that the applicant was to keep communicating with the twins and had the intention of raising them himself in the future. Accordingly, the child care authorities’ actions should have been aimed at returning the children to the natural [biological] family. The plan of temporary guardianship was to be reviewed in January 2005, that is to say, in one year. Nonetheless, “already on 15
March 2004 the child care authorities had addressed a court with a request for permanent guardianship, without having reviewed the applicant’s situation”.
18.
The Ombudsman also noted that the child care authorities were under an obligation to eliminate the circumstances why temporary guardianship was necessary and to act with a view to the children’s return to their family. Accordingly, the Šiauliai child care authorities had an obligation to establish which particular help the applicant’s family would have benefited from, including all the social help and services available. However, that had not been done, and the authorities had not taken specific steps so that the twins could be returned to their natural [biological] family.
19.
The Šiauliai Regional Hospital informed the Ombudsman that already in the first years of their lives the twins had had developmental problems as regards their linguistic abilities and motor skills. The Šiauliai Special Care Centre (
Šiaulių specialiojo ugdymo centras
) wrote that as of 7
November 2006 the twins had been staying at the centre, on the basis of weekly boarding from Monday to Friday, at the request of I.N., who complained that she was often sick and that she had to take care of her old mother. It appears that on the basis of weekly boarding the twins had stayed at the centre for three years.
20.
In 2008 D.J. was diagnosed with a medium level of disability; in 2010 the diagnosis was changed to a light level of disability. K.J had a light level of disability, established in 2008.
21.
On the basis of police reports the Ombudsman also established that on several occasions in 2009 I.N. had not allowed the applicant to see the twins, on the grounds that the children were about to go to sleep and that they were sick and she was off to buy medicine. The police also noted that in 2009 I.N. had been given an administrative punishment because in 2008/2009 her own son had missed 34 classes at school without any good reason. The school director testified that I.N.’s son had learning problems; he was rude to teachers, scared his classmates and had been given an official warning for obstructing the learning process. Despite all the efforts by the school director, teachers and social pedagogy, his behaviour had not improved. The school personnel considered that, as concerned his behaviour at school, I.N. had not raised him properly. When transferred to another school in February 2009, the behaviour of I.N.’s son slightly improved, although he missed 170 classes (65 without a valid reason). I.N. would often call to school to inquire about her son.
22.
The Ombudsman concluded that by making obstacles to the twins seeing their father, I.N. had acted unacceptably. She should have understood that the twins could be returned to their [biological] family, which was the goal of the guardianship. Whilst noting the conflict between the applicant and I.N., the Ombudsman urged the two to act prudently so that their conflict would not affect the children. The Šiauliai child care authorities were ordered to act towards improvement of the relationship between the applicant and the twins, provided that was in the children’s interests.
23.
On the request of the Šiauliai City District Court, psychiatrists examined the twins. In the report of 10
September 2010, the psychiatrists concluded that D.J. had a strong emotional relationship with I.N. However, the boy had an “emotionally favourable” relationship with his father, who was an important person for him and “with whom the boy wanted to live”, but their contact was insufficient. Such a lack of contact could be one of the reasons why the boy wanted to live with his father. The boy could not think critically. The psychiatrists noted that “it was not possible to state or to foresee how the change of living place would affect D.J.’s further development. However, taking into account the wish, which D.J. had expressed, to live with his father, it was very unlikely that the change would affect the child negatively, or even would cause him harm. [Nonetheless], taking into consideration that from his infancy to that day I.N. had been raising him, it was not recommended to disrupt the relationship between the boy and I.N. completely”.
24.
As concerns the girl K.J., the psychiatrists concluded that she had an emotionally strong relationship with I.N., with whom she wished to live. The specialists nevertheless noted that such a wish of the girl was affected by the fact that K.J. lived with I.N. As to K.J.’s relationship with her father, the relationship was ambivalent, but it had not been disrupted. Because of her young age the girl could not fully grasp the possibility of living with her father and the ensuing consequences. K.J. was naive and would be affected by the opinions of others. Both the applicant and I.N. were important persons in K.J.’s life. All in all, it was not possible to state or to foresee how the change of living place would affect K.J. It was thus for the court to decide how often the child should communicate with her father so that their emotional relationship could resume. The experts also recommended that the applicant and I.N. should share the duties of taking care of the children and I.N. should actively cooperate by helping the twins to communicate with their father.
25.
On 12
September 2011 the Šiauliai City District Court dismissed the applicant’s request that the twins be returned to him. The court agreed with the applicant’s argument that the grounds why the twins had been separated from him in 2004 were no longer valid, because the twins now were eight
years old and they had been taken from the applicant because he did not possess the skills to take care of them as babies. That being so, the court nevertheless held that the twins had a strong emotional link with I.N. and their emotional link with the applicant was not sufficient, which clearly had been influenced by the fact that the twins had lived separately from the applicant since June 2004. The court also observed that because of the conflicts between the applicant and I.N. which had started in summer 2008, he had had limited opportunities to take part in educating his children and to communicate with them. Even so, the court considered that the applicant had not taken all possible steps to participate in the upbringing of the twins on an equal level with I.N. Namely, the applicant had submitted a request for temporary protective measures (so that the rules be set as to how he could be in contact with his children) only on 23
May 2011. He had asked the court to return him the children only in 2008, even though his two other sons were no longer minor in December 2003 and December 2004. The court dismissed the applicant’s argument that I.N. did not take care of the twins properly because for three years they had attended a weekly boarding group at the Šiauliai Special Care Centre. The court noted that the applicant had to be more active in making inquiries about the twins’ development and health. Even though the twins’ doctor had acknowledged that the applicant had visited her more than once, she submitted that he was more interested in his own health than that of his children.
26.
The first instance court concluded that because of the twins’ negative attitude towards the applicant, he could not perform his fatherly duties properly. It followed that the grounds to separate the twins from the applicant persisted. To return to live with their father was not in the interest of the children. Nonetheless, the applicant maintained his rights as the father, including the right to be in contact with his children, who could very well communicate with him whilst staying in a familiar environment, with I.N., where the twins felt safe. Should the circumstances change, that is to say, once the emotional relationship between the twins and the applicant would become stronger, the applicant could address the courts again and ask that I.N.’s guardianship be annulled.
27.
The applicant appealed, submitting that the first instance court had erred in establishing that the circumstances on the basis of which the twins had been taken away from him in 2004 were no longer valid but continuing the examination to establish whether there were other grounds why he could not take care of his children properly. Even though he had visited his children and communicated with them regularly from the moment of their separation, as of 2008 I.N. had started turning the children against him, by telling them that the applicant had murdered their real mother. This fact had been confirmed by the twins’ testimony in the court hearings of
28
June 2011 and 30
August 2011. The court had established that there was a lack of a strong emotional relationship between the applicant and the twins, but had not taken into consideration that I.N. had deliberately acted so that the children would be hostile to their father.
28.
The applicant also argued that the lower court had erred in establishing that I.N. took care of the twins properly. He submitted that I.N. without a good reason kept the twins in the boarding group at the Šiauliai Special Care Centre. Even though at the first instance court’s hearing the twins’ family doctor and another doctor had confirmed that it had been recommended for the twins to attend the centre, those specialists had observed that under no circumstances were the twins to reside at the centre on a boarding basis. Furthermore, the documents from the centre confirmed that [during those three years] I.N. had not even taken the twins to give them a bath at home on Wednesdays, even though that was the rule. Similarly, the lower court had disregarded evidence about I.N.’s own son who had serious learning and behavioural problems. The applicant also submitted that until mid-2011 I.N. had had no job and thus it was not unreasonable to conclude that she lived on child benefits. Even according to the domestic law those benefits should be used exclusively in the interests of children under guardianship.
29.
The applicant also observed that the first instance court had completely disregarded the Ombudsman’s report where it had been said that “in the beginning the children had no negative feelings towards the applicant. The father would visit them in the kindergarten [the Šiauliai Special Care Centre]; bring them clothes, books, sweets, fruits. Later on the guardian (I.N.) objected to the applicant visiting the children. For a couple of months the children did not attend the kindergarten. I.N. had explained that the twins did not attend the centre on the doctors’ recommendations. As the director of the Šiauliai Special Care Centre informed, once the children returned there [in 2009], they no longer attended the boarding group. The children had a negative attitude towards their father; they no longer waited for him to come”. Likewise, the lower court had disregarded the psychiatrists’ reports about the twins, which had clearly stated that the boy wanted to live with the applicant and that there was no reason to believe that the boy’s well-being would suffer should he be returned to his biological father.
30.
Neither could the applicant agree with the lower court’s conclusion that he did not take part in taking care of the twins as much as I.N. On this point he noted that his participation in the twins’ life was limited only as of 2008, when I.N. took steps to restrict their communication. It was also noteworthy that already in 2008 the applicant had addressed the court so that the latter would establish the order how he could be in contact with the twins.
31.
Lastly, the applicant emphasised that the child care authorities of Šiauliai municipality from the very beginning and up to that day, and even by unjustified means, had sought to please I.N.’s interests and not those of the children. That fact had been plainly acknowledged in the Ombudsman’s report of 4
March 2010.
32.
By a ruling of 2 February 2012 the Šiauliai Regional Court upheld the lower court’s decision, noting that the appellate court was free as to how to interpret the evidence. The court considered that both the applicant and I.N. had not acted sufficiently methodically (
nepakankamai rūpinosi
) so that “the twins would return to the family”. The conflict between the two negatively influenced the twins’ feelings towards their father. This fact had been recognised by the Ombudsman. As it had been established by the psychiatrists, currently the twins’ bond with the applicant was not sufficient. Time was necessary so that the children could be returned to their father; the latter and I.N. had to make an effort towards that. It was indispensable for the twins to spend more time with their father, because at the time of the court proceedings they would see him only on Wednesdays and Saturdays [apparently, as established by a court order for temporary measures] which was not sufficient. The children were to get used to the fact that they could see their father when they wanted, and not when I.N. would send them to the applicant. On this point the court noted that children of the twins’ age already understood and were affected by the fact that their guardian I.N. was not thrilled about them being in contact with the applicant. Conversely, the applicant had to be less categorical and create for the children a warmer environment to come [to live] in. Furthermore, the applicant worked all day and thus had no possibility to give sufficient attention to the twins, who were hyperactive, had health problems and thus needed more attention.
33.
Lastly, the appellate court dismissed the applicant’s argument that the children should be returned to him on the basis of Article 3.181 of the Civil Code (see Relevant domestic law part below), which, in the applicant’s view, provided that the child should be returned to the parent once the grounds which necessitated the separation were no longer valid. For the court, the interests of the children were a priority. It was thus possible to look at that legal norm “informally”. In the applicant’s case the appellate court had not established the existence of [any] new circumstances. Nevertheless, this did not automatically mean that the twins had to be returned to “the family” immediately. A transitional period was necessary, which, in the court’s view, could be six months, especially taking into account that that would include summer holidays when the twins could leave their familiar environment [I.N.’s apartment] and thus re-establish their close relationship with the applicant. If the twins could communicate with the father not sporadically, twice a week, but for a longer period, they could see that their father was with them and that they should solve everyday problems with the father.
34.
The applicant lodged an appeal on points of law, but on
13
April 2012 the Supreme Court refused to examine it as raising the questions of fact.
B.
Relevant domestic law
The Civil Code provides:
Article 3.179.
Separation of parents and children
“1.
Where the parents (the father or the mother) do not live together with the child for objective reasons (illness, etc.) and the court has to decide where the child is to live, the court may decide to separate the child from the parents (the father or the mother)...
3.
When a child is separated from the parents (the father or the mother), the parents lose their right to live together with the child or demand the return of the child from other persons. The parents may exercise their other rights in so far as that is possible without living together with the child.”
Article 3.181.
Cancellation of the restriction of parental authority or the replacement of the kind of limitation with another kind of limitation
“1.
The separation of a child from the parents (the father or the mother) may be revoked after the disappearance of the circumstances that caused the order for separation.
2.
A temporary or unlimited restriction of parental authority may be revoked on the proof that the parents (the father or the mother) have changed their conduct and can bring up their child and if the cancellation of the restriction is not contrary to the interests of the child...”
Article 3.182.
Persons entitled to seek restriction of parental authority or the cancellation of the limitation of parental authority
“1.
An application for the separation of a child from the parents (the father or the mother) may be filed by the child’s parents or close relatives or the state institution for the protection of the child’s rights or a public prosecutor.
(...)
4.
An application for the cancellation of the order on the separation of the child from the parents (the father or the mother) may be filed by the parents or one of the parents, or the guardian/curator or close relatives of the child or the state institution for the protection of the child’s rights or a public prosecutor.”
Article 3.183.
Examination of application for the restriction of parental authority
“(...)
2.
In examining actions for the restriction of parental authority or applications for the separation of a child from the parents referred to it for adjudication in contentious proceedings, the court shall not be bound by the subject matter of the action and shall pass a judgement by taking account of the situation in hand and the interests of the child.
3.
The court shall hear the child capable of expressing his or her views and take such views into account...”
The applicant complains under Articles 6, 8, 14, 17 of the Convention that the State institutions deprived him of the right to live with his children D.J. and K.J. The applicant argues that the emotional connection with his children is weakened by the actions of guardian I.N., the child care authorities and the courts, which further compounds his situation.
Has there been a violation of Article 8 of the Convention on account of the fact that the applicant’s children D.J. and K.J. have not been returned to the applicant as their biological father (see
Görgülü v. Germany
, no.
74969/01, § 46, 26 February 2004, and, most recently,
Güler v. Turkey
(dec.)
,
no.
13158/05, 31
January 2012; also see
Dolhamre v. Sweden
, no.
67/04, § 111
in limine
, 8 June 2010;
Ignaccolo-Zenide v. Romania
, no.
Kopf and Liberda v. Austria
, no.
1598/06, § 39, 17 January 2012)? Have the courts reached a fair balance of the interests involved?
1.
The parties are requested to provide the 7 January 2004 plan by the child care authorities of Šiauliai municipality as to the twins’ guardianship.
2.
The parties are requested to provide documents as to how long the twins resided at the Šiauliai Special Care Centre on the basis of weekly boarding.
3.
The parties are requested to provide information about the latest developments in the applicant’s case, in particular, as concerns the applicant’s and the twins’ contacts during the six month period following the Šiauliai Regional Court decision of 2
February 2012.
4.
The applicant is requested to provide the Court with the minutes of the Šiauliai City District Court hearings of 28
June 2011 and 30
August 2011.