GALAIDA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 29732/07 Nicolae GALAIDA împotriva Republicii Moldova introdusă la 3 iulie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Nicolae Galaida, este un resortisant moldovean născut în 1961 și deținut în Rezina. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prima procedură penală La 9 august 2004, reclamantul a fost pus în arest provizoriu în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva sa pentru tentativă de crimă. Prin hotărârea din 24 martie 2006, tribunalul din Florești l-a judecat pe reclamant vinovat pentru agresiune voluntară și l-a condamnat la trei ani și șapte luni de închisoare închisă. Tribunalul a precizat că perioada petrecută de reclamant în arest provizoriu a fost inclusă în termenul stabilit.

Prin hotărârea din 4 octombrie 2006, Tribunalul de apel al lui Bălti infirma parțial hotărârea atacată și l-a condamnat pe reclamant la doi ani de închisoare fermă. La 5 octombrie 2006, reclamantul a fost eliberat. La date necunoscute, procurorul și reclamantul au formulat acțiuni. Prin decizia definitivă din 10 ianuarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a soluționat arestarea instanței judecătorești. La 13 octombrie 2006, reclamantul a fost acuzat de comiterea unui jaf cu agresiune în noaptea de 5 octombrie 2006 și la 6 martie 2007, Tribunalul din Florești l-a judecat pe reclamant vinovat și l-a condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare fermă. Condițiile de detenție ale reclamantului La o dată nespecificată, reclamantul a fost plasat în celula nr 41 a penitenciarului nr. 17 din Rezina.

Potrivit spuselor sale, solul din beton al celulei era încă umed; ferestrele erau lipsite de geamuri ; celula n mai era încălzită și era frig acolo. Reclamantul ar fi petrecut șase luni în această celulă, fiind în mod constant răcit. La 15 ianuarie 2008, reclamantul a fost transferat într-o altă celulă în care, potrivit declarațiilor sale, condițiile de detenție erau mai bune. La 16 martie 2008, procurorul a efectuat o vizită în închisoare. Prin scrisoarea din 17 martie 2008, procurorul a informat reclamantul că directorul general al departamentului de penitenciare fusese sesizat în scopul de a îmbunătăți condițiile de detenție în penitenciarul nr. 17. Procurorul a precizat că celula nr. 41 urma să fie renovată și că geamurile fuseseră deja instalate acolo.

Fără a aduce atingere articolului din Convenție sau din Protocoale, reclamantul se plânge că a fost reținut fără temei legal timp de o lună și douăzeci și cinci de zile de la expirarea pedepsei cu închisoarea care i-a fost aplicată la sfârșitul primei proceduri penale împotriva sa. În plus, recurentul se plânge de aprecierea incorectă a probelor de către instanțele interne în cele două proceduri penale îndreptate împotriva sa. El se plânge, de asemenea, de lipsa de imparțialitate a judecătorilor. În cele din urmă, reclamantul se plânge de condițiile detenției sale în celula nr. 41 din penitenciarul nr. 17 din Rezina. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Condițiile de detenție ale reclamantului au constituit, cu încălcarea articolului 3 din convenție, tratamente inumane sau degradante?

În special, condițiile de detenție în celula nr 41 din unitatea Ö n 17, unde reclamantul a fost deținut, au fost conforme cu cerințele articolului 3 din convenție

TROISIÈME SECTION

Requête n o 29732/07 Nicolae GALAIDA contre la République de Moldova introduite le 3 juillet 2007

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Nicolae Galaida, est un ressortissant moldave né en 1961 et détenu à Rezina. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A. La première procédure pénale Le 9 août 2004, le requérant fut placé en détention provisoire dans le cadre d’une procédure pénale engagée contre lui pour tentative de meurtre. Par jugement du 24 mars 2006, le tribunal de Florești jugea le requérant coupable pour coups et blessures volontaires. Il le condamna à trois ans et sept mois de prison ferme. Le tribunal précisa que la période passée par le requérant en détention provisoire était comprise dans le délai de la peine fixée. Le parquet et le requérant interjetèrent appel.

Par arrêt du 4 octobre 2006, la cour d’appel de Bălți infirma en partie le jugement attaqué et condamna le requérant à deux ans de prison ferme. Le 5 octobre 2006, le requérant fut libéré. A des dates non connues, le parquet et le requérant formèrent des recours. Par décision définitive du 10 janvier 2007, la Cour suprême de justice confirma l’arrêt de la cour d’appel. B. La seconde procédure pénale Le 13 octobre 2006, le requérant fut mis en examen pour avoir commis le soir du 5 octobre 2006 un vol avec agression. Le 6 mars 2007, le tribunal de Florești jugea le requérant coupable et le condamna à cinq ans et six mois de prison ferme. Le jugement en question fut confirmé par la cour d’appel de Bălți, le 23 mars 2007, et par la Cour suprême de justice, le 21 novembre 2007. C. Conditions de détention du requérant A une date non spécifiée, le requérant fut placé dans la cellule n o 41 du pénitentiaire n o 17 de Rezina.

Selon ses dires, le sol en béton de la cellule était toujours humide ; les fenêtres étaient dépourvues de vitres ; la cellule n’était pas chauffée et il y faisait froid. Le requérant aurait passé six mois dans cette cellule, étant constamment enrhumé. A des dates non précisées, le requérant se plaignit à des diverses autorités de ses conditions de détention. Le 15 janvier 2008, le requérant fut transféré dans une autre cellule où, selon ses dires, les conditions de détention étaient meilleures. Le 16 mars 2008, le procureur en charge de l’affaire effectua une visite dans la prison. Par lettre du 17 mars 2008, le procureur informa le requérant que le directeur général du département des établissements pénitentiaires avait été saisi aux fins d’améliorer les conditions de détention dans le pénitentiaire n o 17. Le procureur précisa que la cellule n o 41 allait être rénovée et que des vitres y avaient déjà été installées.

GRIEFS 1. Sans invoquer d’article de la Convention ou de ses Protocoles, le requérant se plaint d’avoir été détenu sans base légale pendant un mois et vingt-cinq jours après l’expiration de la peine de prison qui lui a été infligée à l’issue de la première procédure pénale engagée contre lui. 2. Le requérant se plaint en outre de la mauvaise appréciation des preuves par les tribunaux internes dans les deux procédures pénales dirigées à son encontre. Il se plaint également du manque d’impartialité des juges. 3. Enfin, le requérant se plaint des conditions de sa détention dans la cellule n o 41 du pénitentiaire n o 17 de Rezina.

QUESTION AUX PARTIES

Les conditions de détention du requérant ont-elles constitué, en violation de l’article 3 de la Convention, des traitements inhumains ou dégradants ? En particulier, les conditions de détention dans la cellule n o 41 de l’établissement pénitentiaire n o 17, où le requérant a été détenu, étaient-elles conformes aux exigences de l’article 3 de la Convention ?