Secțiunea a treia Cerere nr. 44745/08 Marian NEAMTU împotriva Republicii Moldova introdusă la 29 august 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marian Neamțu, este un resortisant moldovean născut în 1985 și rezident în Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 3 iunie 2008, reclamantul a fost arestat de către autorități pentru suspiciunea de contrabandă cu obiecte de valoare și a fost reținut pentru o perioadă de șaizeci și douăsprezece de ore. La sfârșitul custodiei, nu s-a adus nicio acuzație oficială împotriva reclamantului. Prima procedură privind detenția provizorie a reclamantului La 6 iunie 2008, Tribunalul din Centru (Chișinău) a primit cererea procurorului însărcinat cu cauza și l-a pus pe reclamant în arest provizoriu pentru o perioadă de 10 zile.
Instanța a menționat că există motive plauzibile de a suspecta reclamantul de a fi comis o infracțiune care ar fi putut avea o pedeapsă cu închisoarea mai mare de doi ani, că reclamantul nu avea o persoană în întreținere și că există motive întemeiate să se presupună că persoana respectivă ar putea să fugă în caz de extindere. Tribunalul nu a precizat motivele exacte care să confirme, în opinia sa, intenția reclamantului de a fugi. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva hotărârii din 6 iunie 2008. El a invocat, printre altele, că, la expirarea reținerii sale, organul de urmărire ar fi trebuit, conform legii în vigoare, fie să-l inculpe, fie să-l elibereze. Având în vedere că nu a existat nicio acuzație care să fi fost adusă în custodia instanței, reclamantul ar fi trebuit să fie eliberat și să fie reținut ulterior în detenție ilegal.
Reclamantul a denunțat, de asemenea, absența oricărei dovezi care susținea că instanța ar putea să fugă în caz de extindere. La 12 iunie 2008, Curtea de apel din Chișinău a respins recursul ca nefondat. La 12 iunie 2008, autoritatea de urmărire penală, după reconsiderarea faptelor, l-a acuzat în mod oficial pe reclamant de tentativă de furt calificat. A doua procedură privind detenția provizorie a reclamantului La 13 iunie 2008, Tribunalul de la Centru a primit cererea procurorului de a prelungi arestarea provizorie a reclamantului pentru încă 15 zile. Tribunalul și-a motivat decizia prin faptul că autoritatea de urmărire penală trebuia să efectueze anumite acțiuni de către acesta, fără a le preciza, pentru care o perioadă de 15 zile era suficientă.
El a adăugat că motivele care au justificat plasarea reclamantului în detenție provizorie erau încă valabile. Reclamantul a formulat o acțiune și a subliniat faptul că motivarea hotărârii era insuficientă și că nu exista nicio dovadă cu privire la presupusa sa intenție de a fugi în caz de eliberare. La 19 iunie 2008, Curtea de apel din Chișinău a respins recursul pentru nefondare și a menționat că reclamantul era o persoană periculoasă din punct de vedere social și că ar putea fi implicat în cauza altor fapte care aduc prejudicii. A treia procedură privind reținerea provizorie a reclamantului La 27 iunie 2008, Tribunalul de la Centru a primit cererea procurorului de a prelungi arestarea provizorie a reclamantului pentru încă 30 de zile.
Prin decizia din 3 iulie 2008, Tribunalul de apel din Chișinău a confirmat hotărârea din 27 iunie 2008. A patra procedură privind arestarea provizorie a reclamantului la 28 iulie 2008, Tribunalul de la Centru a primit cererea procurorului de a prelungi arestarea provizorie a reclamantului pentru încă 30 de zile. La 5 august 2008, Curtea de apel din Chișinău a judecat greșit acțiunea reclamantului și a confirmat hotărârea din 28 iulie 2008. A cincea procedură privind reținerea provizorie a reclamantului La 26 august 2008, Tribunalul de la Centru a respins cererea procurorului de a-l menține în arest provizoriu pe reclamant și l-a obligat pe acesta din urmă să nu părăsească țara. Tribunalul a menționat că autoritatea de urmărire penală nu a efectuat nicio acțiune în ultimele 30 de zile.
La 3 septembrie 2008, tribunalul din Chișinău a confirmat hotărârea din 26 august 2008. Prin Ordonanța din 1 iulie 2010, procurorul a renunțat la urmărirea penală împotriva reclamantului. Invocând art. 5 alineatele (1) și (3) și art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unui temei juridic în ceea ce privește detenția sa provizorie în perioada cuprinsă între 6 și 12 iunie 2008. Pe teren de la art. 13, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni interne efective pentru a-și exercita drepturile garantate prin art. 5 din Convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a fost privat de libertatea sa cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție? În special, privarea de libertate suferită de acesta în perioada cuprinsă între 6 și 12 În iunie 2008 a fost aceasta conformă cu dreptul intern A existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție?
În special, instanțele interne au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica detenția provizorie a reclamantului
Requête n o 44745/08 Marian NEAMTU contre la République de Moldova introduite le 29 août 2008
Le requérant, M. Marian Neamțu, est un ressortissant moldave né en 1985 et résidant à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 3 juin 2008, le requérant fut arrêté par les autorités pour soupçons de contrebande avec objets de valeur. Il fut placé en garde à vue pour une durée de soixante douze heures. A l’issue de la garde à vue, aucune accusation formelle ne fut portée à l’encontre du requérant. A. Première procédure relative à la détention provisoire du requérant Le 6 juin 2008, le tribunal de Centru (Chișinău) accueillit la demande du procureur en charge de l’affaire et plaça le requérant en détention provisoire pour une durée de dix jours.
Le tribunal nota qu’il existait des raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis une infraction passible d’une peine de prison de plus de deux ans, que le requérant n’avait pas de personne à charge, et qu’il existait des motifs raisonnables de supposer que l’intéressé pourrait prendre la fuite en cas d’élargissement. Le tribunal ne précisa pas les motifs exacts confirmant, à ses yeux, l’intention de fuite du requérant. Le requérant forma un recours contre le jugement du 6 juin 2008. Il fit valoir, entre autres, qu’à l’expiration de sa garde à vue, l’organe de poursuite aurait dû, selon la loi en vigueur, soit l’inculper soit le libérer. Etant donné qu’aucune accusation n’avait été portée à l’issue de la garde à vue, le requérant aurait dû être libéré et son maintien ultérieur en détention était illégal.
Le requérant dénonça également l’absence de toute preuve étayant l’affirmation du tribunal selon laquelle il pourrait prendre la fuite en cas d’élargissement. Le 12 juin 2008, la cour d’appel de Chișinău rejeta le recours comme mal fondé. Le 12 juin 2008, l’autorité de poursuite, après avoir reconsidéré les faits, accusa officiellement le requérant de tentative de vol qualifié. B. Deuxième procédure relative à la détention provisoire du requérant Le 13 juin 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire du requérant pour encore quinze jours. Le tribunal motiva sa décision par le fait que l’autorité de poursuite devait effectuer certaines actions d’investigation, sans les préciser, pour lesquelles une période de quinze jours était suffisante.
Il ajouta que les motifs ayant justifiés le placement du requérant en détention provisoire étaient toujours valables. Le requérant forma un recours. Il mit en exergue le fait que la motivation du jugement était insuffisante et qu’il n’y avait aucune preuve quant à sa prétendue intention de fuir en cas de libération. Le 19 juin 2008, la cour d’appel de Chișinău rejeta le recours pour défaut de fondement. Elle nota que le requérant était une personne socialement dangereuse et qu’il pourrait éventuellement être impliqué dans la commission d’autres faits préjudiciables. C. Troisième procédure relative à la détention provisoire du requérant Le 27 juin 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire du requérant pour encore trente jours.
Il releva que l’autorité de poursuite devait effectuer certaines actions d’investigation pour lesquelles une période de trente jours était suffisante, et que les motifs ayant justifiés le placement du requérant en détention provisoire étaient toujours valables. Le requérant forma un recours. Par décision du 3 juillet 2008, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement du 27 juin 2008. D. Quatrième procédure relative à la détention provisoire du requérant Le 28 juillet 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire du requérant pour encore trente jours.
Le tribunal réitéra les motifs retenus dans son jugement du 27 juin 2008. Le 5 août 2008, la cour d’appel de Chișinău jugea mal fondé le recours du requérant et confirma le jugement du 28 juillet 2008. E. Cinquième procédure relative à la détention provisoire du requérant Le 26 août 2008, le tribunal de Centru rejeta la demande du procureur de maintenir le requérant en détention provisoire et obligea ce dernier à ne pas quitter le pays. Le tribunal nota que l’autorité de poursuite pénale n’avait effectué aucune action d’investigation durant les trente précédents jours. Le procureur en charge de l’affaire forma un recours. Le 3 septembre 2008, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement du 26 août 2008. Par ordonnance du 1 er juillet 2010, le procureur abandonna les poursuites à l’encontre du requérant.
GRIEFS 1. Invoquant l’article 5 §§ 1 et 3 et l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de base légale quant à sa détention provisoire pendant la période allant du 6 au 12 juin 2008. Il allègue en outre que les tribunaux internes n’ont pas motivé d’une manière pertinente et suffisante leurs jugements relatifs à son maintien en détention provisoire. 2. Sur le terrain de l’article 13, le requérant se plaint de l’absence d’un recours interne effectif pour faire valoir ses droits garantis par l’article 5 de la Convention.
1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, la privation de liberté subie par lui pendant la période allant du 6 au 12 juin 2008 a-t-elle été conforme au droit interne ? 2. Y a-t-il eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention ? En particulier, les tribunaux internes ont-ils fourni des motifs pertinents et suffisants pour justifier la détention provisoire du requérant ?