GORGAN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA et une autre affaire

Secțiunea a treia Solicitările nr. 44744/08 și 45175/08 Igor GORGAN împotriva Republicii Moldova și Igor SARA împotriva Republicii Moldova introduse la 29 august 2008 EXPOSAT DEFIT Reclamanții, dnii Igor Gorgan și Igor Sara, sunt resortisanți moldoveni născuți în 1978 și 1983 și rezidenți în Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 iunie 2008, reclamanții au fost arestați de către autorități pentru suspiciunea de contrabandă cu obiecte de valoare. Ei au fost reținuți pentru o perioadă de 60 de ore. La sfârșitul custodiei, nu au fost aduse acuzații formale împotriva reclamanților. Prima procedură privind arestarea provizorie a reclamanților la 6 iunie 2008, Tribunalul de la Centru (Chișinău) a primit cererea procurorului însărcinat cu cauza și i-a pus pe reclamanți în detenție provizorie pentru o perioadă de 10 zile.

Tribunalul a indicat că există motive plauzibile de a suspecta persoanele care au comis o infracțiune care ar fi putut fi comisă cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de doi ani, că acestea nu aveau un loc de muncă și că există motive întemeiate de a presupune că persoanele interesate ar putea să fugă în caz de extindere. Tribunalul nu a precizat motivele exacte care să confirme, în opinia sa, intenția de scăpare a reclamanților. Al doilea reclamant a formulat o acțiune împotriva hotărârii din 6 iunie 2008. El a invocat, printre altele, că, la expirarea custodiei sale, organul de urmărire ar fi trebuit, conform legii în vigoare, fie să-l inculpe, fie să-l elibereze. Având în vedere că nu a existat nicio acuzație care să fi fost adusă în custodia instanței, reclamantul susține că ar fi trebuit să fie eliberat și că menținerea sa ulterioară în detenție era ilegală.

Reclamantul a denunțat, de asemenea, absența oricărei dovezi care să susțină afirmația instanței potrivit căreia ar putea să fugă în caz de extindere. La 12 iunie 2008, Curtea de apel din Chișinău a respins recursul ca fiind nefondat. Potrivit acestora, reclamanții au fost acuzați la 13 iunie 2008 pentru furt calificat. A doua procedură privind reținerea provizorie a reclamanților la 13 iunie 2008, Tribunalul de la Centru a primit cererea procurorului de prelungire a detenției provizorii a reclamanților pentru încă 15 zile. Instanța își motivează decizia prin faptul că autoritatea de urmărire trebuia să efectueze anumite acțiuni, fără a le preciza, pentru care o perioadă de 15 zile era suficientă și a adăugat că motivele care au justificat plasarea reclamanților în detenție provizorie erau încă valabile.

Reclamanții au formulat recursuri și au subliniat faptul că motivarea instanței era insuficientă și că nu există nicio dovadă cu privire la presupusa lor intenție de a fugi în caz de eliberare. La 19 iunie 2008, Curtea de apel din Chișinău a respins recursurile pentru nefondare. În ceea ce-l privește pe primul reclamant, aceasta a notat că a fost o persoană periculoasă din punct de vedere social și că ar putea fi eventual implicat în cauza altor fapte prejudiciabile. A treia procedură privind reținerea provizorie a reclamanților La 27 iunie 2008, Tribunalul din Centru a primit cererea procurorului de a prelungi perioada de detenție provizorie a reclamanților pentru încă 30 de zile.

Prin decizia din 3 iulie 2008, Curtea de apel din Chișinău a confirmat hotărârea din 27 iunie 2008. A patra procedură privind detenția provizorie a reclamanților la 28 iulie 2008, Tribunalul de la Centru a primit cererea procurorului de a prelungi detenția provizorie a reclamanților pentru încă 30 de zile. La 5 august 2008, Curtea de apel din Chișinău a considerat greșit întemeiate acțiunile reclamanților și a confirmat hotărârea din 28 iulie 2008. A cincea procedură privind reținerea provizorie a celui de-al doilea reclamant La 26 august 2008, Tribunalul din Centru a respins cererea procurorului de a-l menține pe cel de-al doilea reclamant în custodie provizorie și l-a obligat pe acesta din urmă să nu părăsească țara.

În ceea ce privește primul reclamant, continuarea procedurilor privind arestarea provizorie nu este cunoscută. Invocând art. 5 alineatele (1) și (3) și art. 6 din convenție, reclamanții se plâng de lipsa unui temei juridic în ceea ce privește reținerea lor provizorie în perioada cuprinsă între 6 și 13 iunie 2008 și susțin, de asemenea, că instanțele interne nu au motivat în mod corespunzător și suficient hotărârile lor cu privire la menținerea lor în detenție provizorie. Pe teren de la art. 13, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac interne efective pentru a-și exercita drepturile garantate prin art. 5 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost privați de libertatea lor cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) din convenție?

În special, privarea de libertate pe care au suferit-o în perioada cuprinsă între 6 și 13 În iunie 2008 a fost aceasta conformă cu dreptul intern A existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție? În special, instanțele interne au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica detenția provizorie a reclamanților

TROISIÈME SECTION

Requêtes n os 44744/08 et 45175/08 Igor GORGAN contre la République de Moldova et Igor SARA contre la République de Moldova introduites le 29 août 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, MM. Igor Gorgan et Igor Sara, sont des ressortissants moldaves nés respectivement en 1978 et 1983 et résidant à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 3 juin 2008, les requérants furent arrêtés par les autorités pour soupçons de contrebande d’objets de valeur. Ils furent placés en garde à vue pour une durée de soixante douze heures. A l’issue de la garde à vue, aucune accusation formelle ne fut portée à l’encontre des requérants. A. Première procédure relative à la détention provisoire des requérants Le 6 juin 2008, le tribunal de Centru (Chișinău) accueillit la demande du procureur en charge de l’affaire et plaça les requérants en détention provisoire pour une durée de dix jours.

Le tribunal nota qu’il existait des raisons plausibles de soupçonner les requérants d’avoir commis une infraction passible d’une peine de prison de plus de deux ans, que les requérants n’avaient pas de travail, et qu’il existait des motifs raisonnables de supposer que les intéressés pourraient prendre la fuite en cas d’élargissement. Le tribunal ne précisa pas les motifs exacts confirmant, à ses yeux, l’intention de fuite des requérants. Le second requérant forma un recours contre le jugement du 6 juin 2008. Il fit valoir, entre autres, qu’à l’expiration de sa garde à vue, l’organe de poursuite aurait dû, selon la loi en vigueur, soit l’inculper soit le libérer. Etant donné qu’aucune accusation n’avait été portée à l’issue de la garde à vue, le requérant soutint qu’il aurait dû être libéré et que son maintien ultérieur en détention était illégal.

Le requérant dénonça également l’absence de toute preuve étayant l’affirmation du tribunal selon laquelle il pourrait prendre la fuite en cas d’élargissement. Le 12 juin 2008, la cour d’appel de Chișinău rejeta le recours comme mal fondé. Selon leurs dires, les requérants furent inculpés le 13 juin 2008 pour vol qualifié. B. Deuxième procédure relative à la détention provisoire des requérants Le 13 juin 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire des requérants pour quinze jours supplémentaires. Le tribunal motiva sa décision par le fait que l’autorité de poursuite devait effectuer certaines actions d’investigation, sans les préciser, pour lesquelles une période de quinze jours était suffisante.

Il ajouta que les motifs ayant justifié le placement des requérants en détention provisoire étaient toujours valables. Les requérants formèrent des recours. Ils mirent en exergue le fait que la motivation du tribunal était insuffisante et qu’il n’y avait aucune preuve quant à leur prétendue intention de fuir en cas de libération. Le 19 juin 2008, la cour d’appel de Chișinău rejeta les recours pour défaut de fondement. Concernant le premier requérant, elle nota qu’il était une personne socialement dangereuse et qu’il pourrait éventuellement être impliqué dans la commission d’autres faits préjudiciables. C. Troisième procédure relative à la détention provisoire des requérants Le 27 juin 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire des requérants pour trente jours supplémentaires.

Il releva que l’autorité de poursuite devait effectuer certaines actions d’investigation pour lesquelles une période de trente jours était suffisante, et que les motifs ayant justifié le placement des requérants en détention provisoire étaient toujours valables. Les requérants formèrent des recours. Par décision du 3 juillet 2008, la cour d’appel de Chișinău confirma le jugement du 27 juin 2008. D. Quatrième procédure relative à la détention provisoire des requérants Le 28 juillet 2008, le tribunal de Centru accueillit la demande du procureur de prolonger la détention provisoire des requérants pour trente jours supplémentaires.

Le tribunal réitéra les motifs retenus dans son jugement du 27 juin 2008. Le 5 août 2008, la cour d’appel de Chișinău jugea mal fondés les recours des requérants et confirma le jugement du 28 juillet 2008. E. Cinquième procédure relative à la détention provisoire du second requérant Le 26 août 2008, le tribunal de Centru rejeta la demande du procureur de maintenir le second requérant en détention provisoire et obligea ce dernier à ne pas quitter le pays. Le tribunal nota que l’autorité de poursuite pénale n’avait effectué aucune action d’investigation durant les trente jours précédents. Quant au premier requérant, la suite des procédures concernant sa détention provisoire n’est pas connue.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 5 §§ 1 et 3 et l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de l’absence de base légale quant à leur détention provisoire pendant la période allant du 6 au 13 juin 2008. Ils allèguent en outre que les tribunaux internes n’ont pas motivé d’une manière pertinente et suffisante leurs jugements relatifs à leur maintien en détention provisoire. 2. Sur le terrain de l’article 13, les requérants se plaignent de l’absence d’un recours interne effectif pour faire valoir leurs droits garantis par l’article 5 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les requérants ont-t-ils été privés de leur liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, la privation de liberté qu’ils ont subie pendant la période allant du 6 au 13 juin 2008 a-t-elle été conforme au droit interne ? 2. Y a-t-il eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention ? En particulier, les tribunaux internes ont-ils fourni des motifs pertinents et suffisants pour justifier la détention provisoire des requérants ?