Pătrînjei împotriva României

Cererea nr. 54950/07 Ioan PĂTRÎNJEI împotriva României depusă la 21 noiembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ioan Pătrînjei, este un național român, care s-a născut în 1947 și trăiește în Timișoara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 noiembrie 1990, reclamantul a fost angajatul unei societăți deținute de stat și a fost închiriat unul dintre apartamentele situate într-o clădire construită de societatea deținută de stat pentru angajații săi. La 15 septembrie 1994, Legea nr. 85/1992 privind locuințele construite de societățile de stat și de stat a intrat în vigoare. art. 7 din această lege a permis chiriașii, locuind în apartamente situate în clădiri care erau deja construite de companii de stat pentru a-și locui angajații până la intrarea în vigoare a legii, pentru a cumpăra apartamentele pe care le lăsau la cerere.

Între 2 octombrie 2002 și 2004, reclamantul a solicitat în repetate rânduri companiei deținute de stat el a fost închiriat apartamentul de la pentru a-i vinde apartamentul respectiv. Solicitațiile sale au rămas fără răspuns sau societatea deținută de stat l-au informat că, în urma unei decizii ale consiliului de administrație al societății, scopul principal al clădirii în care a fost situat apartamentul său nu mai era să aloce angajați și, prin urmare, nu se încadrează în dispozițiile articolului 7 din Legea nr. 85/1992. La 29 iulie 2004, reclamantul a depus o procedură împotriva societății deținute de stat în fața instanțelor naționale care solicită o injuncție de a cere societății să vândă apartamentul pe care îl leagă.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2005 Curtea de District Timișoara a permis acțiunea reclamantului și a ordonat societății deținute de stat să-l vândă apartamentul. Acesta a susținut că hotărârea consiliului de stat de a modifica scopul principal al clădirii în care se afla apartamentul nu se aplică cazului reclamantului, deoarece el a închiriat deja apartamentul la momentul în care a fost luată decizia consiliului. În plus, el și-a exprimat dorința de a-l cumpăra și, prin urmare, a îndeplinit condițiile legale necesare pentru achiziționarea apartamentului. Prin hotărârea din 10 noiembrie 2006, Curtea județului Timiș a respins apelul societății de stat ca fiind nefondată și a susținut hotărârea din 20 septembrie 2005. Societatea de stat a apelat la punctele de drept (recurse ) împotriva hotărârii.

Prin o hotărâre finală din 21 mai 2007, Curtea de Apel Timișoara a permis recursul societății deținute de stat cu privire la punctele de drept. Cu toate acestea, aceasta a susținut că ar putea depune o cerere de achiziție a apartamentului deținut de stat, iar părțile ar putea încheia contractul de vânzare în cazul în care cererea sa a fost aprobată. art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind locuințele construite de stat și de societățile deținute de stat prevede că locuințele construite de societățile deținute de stat în momentul intrării în vigoare vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea lor. art. 8 din Legea nr. 85/1992 prevede că casele neterminate care nu au fost atribuite până la data intrării în vigoare pot fi vândute după aprobarea persoanelor juridice care le dețin.

1 din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său de acces la instanță este în măsura în care Curtea de Apel Timișoara a refuzat să examineze substanța acțiunii sale privind achiziționarea apartamentului. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că decizia Curții de Apel Timișoara a încălcat drepturile de proprietate în măsura în care a refuzat dreptul său recunoscut de legislația internă de a cumpăra apartamentul pe care îl leagă. A fost eșuarea Curții de Apel Timișoara de a examina substanța acțiunii reclamantului compatibilă cu dreptul său de acces la instanță, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul o „așteptare legitimă” de a obține bucuria efectivă a unui drept de proprietate asupra apartamentului el a fost închiriat de societatea deținută de stat?

Dacă este cazul, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la bucurarea pașnică a bunurilor sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza faptului că Curtea de Apel Timișoara a respins procedurile depuse de el fără să examineze substanța sa? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții?

THIRD SECTION

Application no. 54950/07 Ioan PĂTRÎNJEI against Romania lodged on 21 November 2007

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ioan Pătrînjei, is a Romanian national, who was born in 1947 and lives in Timișoara. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 26 November 1990 the applicant was the employee of a State owned company and he was leasing one of the apartments located in a building constructed by the State owned company for its employees. On 15 September 1994 Law no. 85/1992 on homes built by the State and State owned companies entered into force. Article 7 of the said law allowed tenants, living in apartments located in buildings that had already been build by State owned companies for housing their employees by the time the law entered into force, to buy the apartments they were leaving in upon request.

Between 2 October 2002 and 2004 the applicant requested repeatedly the State owned company he was leasing the apartment from to sell the said apartment to him. His requests remained unanswered or the State owned company informed him that following a decision of the company’s board the main purpose of the building his apartment was located in was not to house employees anymore and therefore did not fall under the provisions of Article 7 of Law no. 85/1992. On 29 July 2004 the applicant lodged proceedings against the State owned company before the domestic courts seeking an injunction ordering the company to sell the apartment he was leasing. By a judgment of 20 September 2005 the Timișoara District Court allowed the applicant’s action and ordered the State owned company to sell him the apartment.

It held that the decision of the State owned company’s board to change the main purpose of the building the apartment was located in did not apply to the applicant’s case as he had already leased the apartment at the time the board’s decision was taken. In addition he had expressed his desire to buy it and therefore he fulfilled the lawfully required conditions to purchase the apartment. The State owned company appealed against the judgment. By a judgment of 10 November 2006 the Timiș County Court dismissed the State Company’s appeal as ill-founded and upheld the judgment of 20 September 2005. The State owned company appealed on points of law ( recurs ) against the judgment. By a final judgment of 21 May 2007 the Timișoara Court of Appeal allowed the State owned company’s appeal on points of law.

It acknowledged that the applicant fulfilled the lawfully required conditions for buying the apartment. However, it held that he could lodge a request with the State owned company for purchasing the apartment and the parties could conclude the sale contract if his request was approved. B. Relevant domestic law Article 7 of Law no. 85/1992 on homes built by the State and by State owned companies provides that the homes built by the State owned companies by the time the law entered into force will be sold to the holders of the lease contracts upon their request. Article 8 of Law no. 85/1992 provides that the unfinished homes that had not been assigned by the time the law entered into force can be sold following the approval of the legal persons owning them.

COMPLAINTS 1. Relying on Article 6 § 1 of the Convention the applicant complains of a breach of his right of access to court is so far as the Timișoara Court of Appeal refused to examine the substance of his action concerning the purchase of the apartment. 2. Invoking Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant complains that the decision of the Timișoara Court of Appeal breached his property rights in so far as it denied his right acknowledged by the domestic legislation to buy the apartment he was leasing.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the failure of the Timișoara Court of Appeal to examine the substance of the applicant’s action compatible with his right of access to court, as guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention? 2. Did the applicant have a “legitimate expectation” of obtaining the effective enjoyment of a property right over the apartment he was leasing from the State owned company? 3. If so, has there been an interference with the applicants’ right to peaceful enjoyment of his possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the fact that the Timișoara Court of Appeal dismissed the proceedings lodged by him without examining its substance? 4. If so, was that interference in compliance with the conditions set out in Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention, as interpreted in the Court’s jurisprudence?