Cererea nr. 36231/07 Ion CONSTANTIN împotriva României depusă la 13 august 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ion Constantin, este un național român, născut în 1970. El este în prezent reținut în închisoarea Ploiești. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin o hotărâre finală pronunțată la o dată neespecificată în 2005 Curtea de district Mizil a condamnat reclamantul pentru furt agravat și a condamnat-o la cinci ani de închisoare. Pe 19 ianuarie 2005, reclamantul a fost reținut în închisoarea Ploiești. Potrivit raportului medical produs de medicul penitenciar Ploiești la 18 martie 2005, reclamantul a fost clinic sănătos. Între 18 martie 2005 și 14 iunie 2007 reclamantul a fost examinat în mod repetat de către medicii închisori și civili, dar el nu a fost diagnosticat cu o stare cardiacă. La 27 iunie 2007, reclamantul a suferit un atac de cord. Între 27 iunie și 5 iulie 2007, reclamantul a fost spitalizat la unitatea de cardiologia a spitalului județului Ploiești și a fost tratat pentru starea medicală. Potrivit documentelor sale de descărcare, starea sa s-a îmbunătățit în timpul spitalizării sale. Între 5 și 12 iulie 2007, reclamantul a fost spitalizat la spitalul de închisoare din București, unde a continuat să fie monitorizat și tratat pentru starea inimii sale. Potrivit documentelor de descărcare, starea sa s-a îmbunătățit în timpul spitalizării, însă el a cerut să fie externat din spital fără consimțământul medicului și, în ciuda faptului că a fost avertizat în legătură cu potențialelele riscuri medicale. Începând cu 12 iulie 2007, reclamantul a fost monitorizat și a fost tratat pentru starea de inimă de către personalul medical din închisoarea Ploiești. Prin decizia din 7 august 2007, comisioana Ploiești acuzată de examinarea cererilor de eliberare condițională a deținutului a respins cererea reclamantului din cauză că nu a îndeplinit două treimi din sentința sa. Nu există dovezi în dosarul că reclamantul a recurs împotriva deciziei în fața instanțelor interne. Prin hotărârea din 3 august 2007, judecatul acuzat de executarea condamnărilor la închisoarea Ploiești a respins cererea reclamantului de a se schimba regimul de îndeplinire a condamnării la închisoare. Nu există dovezi în dosar că reclamantul a contestat decizia în fața instanțelor interne. În argumentele sale în fața Curții la 13 august și 17 septembrie 2007, reclamantul a declarat că, la 27 iunie 2007, când a suferit atacul de cord, lucrează în afara închisoarei. După ce a informat supraveghetorul său că se simțea bine, el a fost dus la doctorul închisoarei Ploiești, care a recomandat să fie dus urgent la spitalul județului Ploiești. El a cerut să fie transportat la spital de ambulanță pentru că situația sa era o urgență. Gardienii de închisoare au informat că ambulanța închisorii este pentru membrii personalului închisorii și nu pentru deținuți. După aceea, l-au forțat să urce într-o furgone veche și neventivată cu alți patru deținuți și l-au transportat la spital. Călătoria lui a durat aproximativ o oră și până la spital a pierdut conștiința. În baza articolului 3 din Convenție, reclamantul se plânge de tratamente inumane și degradante deoarece el nu a fost furnizat cu un tratament medical adecvat pentru starea inimii sale și a fost transportat la spital pentru aproximativ o oră într-o dubă veche și neventilată cu alte patru deținute, în ciuda afecțiunii medicale urgente și faptul că închisoarea Ploiești a fost echipată cu o ambulanță. În plus, gardienii de închisoare l-au forțat să urce în dubă și a pierdut conștiința înainte de a ajunge la spital ca urmare a condițiilor de transport necorespunzătoare. În cele din urmă, autoritățile interne și-au respins cererea de a-și schimba regimul de închisoare și de a-și elibera condițional, fără să ia în considerare că a suferit un atac de cord în închisoare. Întrebarea părților A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție în legătură cu plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție? În special, Legea nr. 275/2006 a fost un remediu eficace în sensul prezentei dispoziții în ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la lipsa unor condiții de transport adecvate? Dacă da, reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, datorită presupusei lipsă de condiții de transport adecvate la spitalul județului Ploiești, la 27 iunie 2006, după ce a suferit un atac de cord?
Application no. 36231/07
Ion CONSTANTIN
against Romania
lodged on 13 August 2007
The applicant, Mr Ion Constantin, is a Romanian national, who was born in 1970. He is currently detained in Ploiești Prison.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
By a final judgment delivered on an unspecified date in 2005 the Mizil District Court convicted the applicant for aggravated theft and sentenced him to five years imprisonment.
On 19 January 2005 the applicant was detained in Ploiești Prison.
According to the medical report produced by the Ploiești Prison doctor on 18 March 2005 the applicant was clinically healthy.
Between 18 March 2005 and 14 June 2007 the applicant was examined repeatedly by prison and civilian doctors, but he was never diagnosed with a heart condition.
On 27 June 2007 the applicant suffered a heart attack.
Between 27 June and 5 July 2007 the applicant was hospitalized at the cardiology unit of the Ploiești County Hospital and he was treated for his medical condition. According to his discharge papers his condition improved during his hospitalisation.
Between 5 and 12 July 2007 the applicant was hospitalized in the Bucharest Prison Hospital where he continued to be monitored and treated for his heart condition. According to the discharge papers his condition improved during his hospitalisation, but he demanded to be discharged from the hospital without the doctor’s consent and in spite of the fact that he had been warned about the potential medical risks.
Starting from 12 July 2007 the applicant was monitored and was provided treatment for his heart condition by the Ploiești Prison’s medical staff.
By a decision of 7 August 2007 the Ploiești Prison’s commission charged with the examination of the detainee’s requests for conditional release dismissed the applicant’s request on the ground that he had not served two thirds of his sentence. There is no evidence in the file that the applicant appealed against the decision before the domestic courts.
By a decision of 3 August 2007 the judged charged with the execution of prison sentences attached to Ploiești Prison dismissed the applicant’s request to have the regime of serving of his prison sentence changed. It held that the applicant failed to make consistent attempts to socially reintegrate himself. There is no evidence in the file that the applicant challenged the decision before the domestic courts.
In his submissions before the Court on 13 August and 17
September
2007 the applicant stated that on 27 June 2007 when he suffered the heart attack he was working outside the prison. After he informed his supervisor that he was feeling unwell he was taken to the Ploiești Prison’s doctor who recommended that he be urgently taken to the Ploiești County Hospital. He asked to be transported to hospital by ambulance because his situation was an emergency. The prison guards allegedly informed him that the prison’s ambulance was for the prison’s staff members and not for detainees. Afterwards, they forced him to climb into an old and unventilated van with four other inmates and transported him to the hospital. His journey lasted for approximately one hour and by the time he reached the hospital he had lost consciousness.
Relying in substance on Article 3 of the Convention the applicant complains of inhuman and degrading treatment because he was not provided with adequate medical treatment for his heart condition and he was transported to hospital for approximately one hour in an old and unventilated van with four other detainees in spite of his urgent medical condition and the fact that the Ploiești Prison was equipped with an ambulance. In addition, the prison guards allegedly forced him to climb into the van and he lost consciousness prior to reaching the hospital as a result of the inappropriate transport conditions. Lastly, the domestic authorities dismissed his requests to have his prison regime changed and for conditional release, without taking into consideration that he had suffered a heart attack in prison.
1.
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention in connection with his complaint under Article 3 of the Convention?
In particular, was Law
no. 275/2006 an effective remedy within the meaning of this provision in respect of the applicant’s complaint concerning the lack of adequate transport conditions?
2.
If so, has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, owing to an alleged lack of adequate transport conditions to the Ploiești County Hospital on 27
June
2006 after he had suffered a heart attack?