Vuldzhev împotriva Bulgariei

Reclamantul s-a născut în 1976 și trăiește în Plovdiv. La 12 iulie 2006, el a fost condamnat pentru furt și condamnat la trei ani și două luni de închisoare. În perioada între 16 aprilie și 17 decembrie 2007 el a fost reținut într-un centru de închisoare de securitate redusă („ Reclamantul a susținut că totalitatea corespondenței sale primite și de ieșire cu avocații săi a fost monitorizată de administrația închisorii. El a trimis două plicuri adresate de el avocaților săi, unul din centrul închisorii din Smolyan și unul din închisoarea Plovdiv. Fiecare plic a fost marcat sau timblat ca fiind monitorizat de administrația închisorii.

După cum se menționează într-o scrisoare a Direcției Generale de Execuție a Condamnărilor de la Ministerul Justiției prezentată de Guvern, administrația penitenciară, în conformitate cu art. 33 § 1 litera (c) din Legea privind executarea condamnărilor din 1969, a deschis de obicei toate scrisorile, inclusiv cele trimise avocaților, cu excepția celor adresate anumitor organisme de stat sau organizații internaționale. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu i s-a permis să contacteze avocatul său prin telefon și că întâlnirile sale cu rudele și avocații au fost organizate în sedii speciale cu un ofițer de închisoare care a participat la ședință.

În special, a declarat că (a) celula sa a fost mică și suprapopulată, nu echipată cu o toaletă sau o chiuvetă; (b) numărul de toalete și dușe erau insuficiente; (c) alimentele erau de calitate mică și insuficiente; (d) încălzirea și ventilația erau insuficiente; (e) nivelul de igienă în zonele comune erau sărace; (f) serviciile dentare nu erau acoperite de stat; (g) ofițerii de închisoare s-au adresat adesea deținuți într-un mod ofensiv, hărțiunea fizică nu a fost neobișnuită, iar pedeapsările disciplinare au fost impuse fără respectarea corespunzătoare a drepturilor deținuților. 10. Reclamantul nu a introdus niciodată o acțiune pentru daune în temeiul Legii privind daunele statului și municipalității („SMRDA”).

11. Legea și practicile interne relevante referitoare la corespondența deținuților sunt stabilite în hotărârea Curții în cazul lui Iliev și alții c. Bulgaria, nr. 4473/02 și 34138/04, §§ 25-31, 10 februarie 2011.

5. The applicant was born in 1976 and lives in Plovdiv. 6. On 12 July 2006 he was convicted of theft and sentenced to three years and two months’ imprisonment. In the period between 16 April and 17 December 2007 he was detained in a low-security prison facility („затворническо общежитие”) in Smolyan, part of Plovdiv Prison. 7. The applicant submitted that the entirety of his incoming and outgoing correspondence with his lawyers had been monitored by the prison administration. He submitted two envelopes addressed by him to his lawyers, one from the prison facility in Smolyan and one from Plovdiv Prison. Each envelope was marked or stamped as having been monitored by the prison administration.

As noted in a letter from the General Directorate of Enforcement of Sentences at the Ministry of Justice submitted by the Government, the prison administration, acting in compliance with section 33 § 1(c) of the Enforcement of Sentences Act of 1969, routinely opened all letters, including those sent to lawyers, save those addressed to certain state bodies or international organisations. 8. The applicant further submitted that he had not been allowed to contact his lawyer by phone and that his meetings with relatives and lawyers had been held in special premises with a prison officer attending the meeting. 9. The applicant submitted that the conditions of his detention in the prison facility in Smolyan had been poor.

In particular, the stated that (a) his cell had been small and overcrowded, not equipped with a toilet or a sink; (b) the number of toilets and showers had been insufficient; (c) the food had been of poor quality and insufficient; (d) the heating and ventilation had been insufficient; (e) the level of hygiene in the common areas had been poor; (f) dental services had not been covered by the State; (g) prison officers had often addressed inmates in an offensive way, physical harassment had not been uncommon, and disciplinary punishments had been imposed without proper observance of inmates’ rights. 10. The applicant never brought an action for damages under the State and Municipalities Responsibility for Damages Act (“the SMRDA”).

11. The relevant domestic law and practice concerning prisoners’ correspondence are set out in the Court’s judgment in the case of Iliev and Others v. Bulgaria, nos. 4473/02 and 34138/04, §§ 25-31, 10 February 2011.