Capetti și Maimut împotriva României

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Adresă nr. 13043/05 și 23408/08 Ana CAPETTI și Grigore MAIMUT împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 15 ianuarie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 6 aprilie 2005 și, respectiv, la 12 mai 2008, având în vedere decizia parțială din 15 mai 2012, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 septembrie 2012 cere Curtea să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL În ambele cazuri, dna Ana Capetti și dl Grigore Maimut sunt cetățeni români, născuți în 1949 și locuiesc în București.

Guvernul Român (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor interne. Reclamanții au formulat, de asemenea, alte plângeri în ceea ce privește aceleași seturi de procedură. Prin decizia din 15 mai 2012, cazurile au fost însoțite, plângerile privind durata procedurii au fost comunicate guvernului și restul cererilor au fost declarate inadmisibile. HOTĂRÂREA Reclamanții se plângeau despre durata procedurii penale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție.

Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea (...) ... orice acuzație penală împotriva lui toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” După eșecul încercărilor de a ajunge la o înțelegere prietenoasă, prin o scrisoare din 10 septembrie 2012 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Ei au solicitat în continuare Curții să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 6 alineatul (1) [al Convenției] în ceea ce privește durata procedurii interne.

Guvernul este dispus să plătească fiecăruia dintre solicitanți doamna Ana Capetti și dl Grigore Maimut, ca satisfacție echitabilă suma de 3 800 EUR, valoare pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al fiecărui reclamant în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentelor cereri nu mai este justificată și să elimine cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 4 octombrie 2012, reclamanții au exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil scăzută și, prin urmare, a refuzat sumele propuse de guvern. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( Abramiuc c. România , nr. 374111/02, §§ 103-109, 24 februarie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (articolul în amendă Pentru aceste motive, Curtea ia act unanim de faptul că, în mod unic, nu este necesar să continue examinarea cererilor.

a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să lovească restul cererilor din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Applications nos. 13043/05 and 23408/08 Ana CAPETTI and Grigore MAIMUT against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 15 January 2013 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 6 April 2005 and 12 May 2008 respectively, Having regard to the partial decision of 15 May 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 10 September 2012 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants in both cases, Ms Ana Capetti and Mr Grigore Maimut, are Romanian nationals, who were born in 1949 and live in Bucharest. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings before the domestic courts. The applicants also raised various other complaints in respect of the same sets of proceedings. By a decision of 15 May 2012, the cases were joined, the complaints concerning the length of the proceedings were communicated to the Government and the remainder of the applications was declared inadmissible. THE LAW The applicants complained about the length of the criminal proceedings under Article 6 § 1 of the Convention.

This provision provides as follows: “In the determination of (...) ... any criminal charge against him everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 10 September 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government declares, by way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 6 paragraph 1 [of the Convention] as regards the length of the domestic proceedings.

The Government is prepared to pay to each of the applicants Ms Ana Capetti and Mr Grigore Maimut, as just satisfaction the sum of 3 800 EUR, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of the payment to the personal account of each applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present applications is no longer justified and to strike the applications out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.” By a letter of 4 October 2012, the applicants expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was unacceptably low and therefore refused the amounts proposed by the Government. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications” . It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time ( Abramiuc v. Romania , no. 37411/02, §§ 103-109, 24 February 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the remainder of the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President