SANDU AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA and 7 other applications

SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 21034/05 Claudia SANDU și alții împotriva Republicii Moldova și a Rusiei și a altor 7 cereri (a se vedea tabelul anexat) DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt resortisanți sau societăți înregistrate în temeiul legii moldovei. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A. Postica și dl I. Manole, avocați care practică în Chișinău. Faptele cazurilor, prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții locuiesc în satele Doroțcaia, Pîrîta, Molovata Nouă, Pohrebea și Cocieri, situate pe malul stâng al râului Nistru și fiind sub controlul Moldovei. Ele dețin plăți de teren în apropiere de satele lor. Reclamanții Posido-Agro S.R.L., Agro-Tiras S.R.L. și Agro S.A.V.V.A. sunt companii care închirieză terenuri de proprietari în aceeași situație cu restul reclamanților. În toate cazurile terenurile sunt situate peste un drum care leagă regiunile de nord și de sud ale autoproclamate Republicii Transniestriene Moldove („MRT”). Principala sursă de venit a reclamanților este munca terenului deținut sau închiriat de ei. Între 1992 și 1998 reclamanții au folosit terenurile pe care le-au deținut sau închiriat fără interferențe. În 1998 autoritățile MRT au instalat puncte de control pentru a verifica circulația produselor agricole peste „frontiere”, coincizând cu drumul menționat mai sus. De atunci, reclamanții au trebuit să plătească diferite taxe și taxe autorităților MRT, pe care le-au acceptat din moment ce viața lor depindea de a-și lucra terenurile. În octombrie 2004, autoritățile MRT au declarat că terenurile deținute sau închiriate de către solicitanți sunt proprietatea MRT. Reclamanții pot continua să-l lucreze, cu condiția de a-l închiria autorităților locale MRT. Reclamanții au refuzat să semneze contracte de închiriere, deoarece erau proprietarii legali (sau chiriași) ai acelui teren. Prin urmare, accesul la pământ a fost blocat și recolta a fost pierdută, în timp ce unele dintre mașinile agricole ale celor care au încercat să-și lucreze terenurile au fost confiscate. Terenul nu a fost lucrat în următorii ani, ceea ce a făcut dificil să-l readucă la capacitatea sa fostă. Situația persistă până în prezent. Reclamanții au făcut numeroase plângeri autorităților locale ale MRT, cerând un drept de trecere la terenul lor, dar acest lucru a fost refuzat deoarece aceste autorități considerau terenul în cauză drept proprietatea MRT. De asemenea, reclamanții se plângeau autorităților moldovenești, care au răspuns că nu dispun de mijloacele de a obliga autoritățile MRT să permită trecerea liberă. Ei au cerut Biroului Procurorului General al Moldovei să înceapă o investigație penală împotriva persoanelor responsabile de blocarea accesului reclamanților la terenurile lor. Reclamanții s-au plâns la ambasada rusă din Moldova și la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa („OSCE”), fără folos. La 26 aprilie 2005, un grup de proprietari de terenuri, inclusiv unii dintre reclamanți, au protestat în fața ambasada rusă din Moldova, cere autorităților acestui stat să intervenă ca garant al păcii și stabilității în regiune. Un protest similar a avut loc la 11 mai 2005. COMPLAINTĂ Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că au pierdut accesul la proprietatea lor și la fructele muncii lor. 10. De asemenea, ei se plâng în temeiul articolului 13 că nu au niciun remediu în ceea ce privește plângerea lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Reclamanții intră în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenție, interpretat de Curte, printre altele, în cazurile Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC], (nr. 48787/99, CEDH 2004-VII) și Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC] (nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, §§ 102-123, 19 octombrie 2012) din cauza circumstanțelor prezentului caz? A existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prin blocarea accesului reclamanților la terenul deținut sau închiriat în 2004 și ulterior? Reclamanții au la dispoziția lor remediile efective în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum este necesar în temeiul articolului 13 din Convenție? Apendice nr. Cerere nr. Locată pe numele de cerere 21034/05 24/05/2005 SANDU și alții v. Republica Moldova și Rusia 41569/04 28/10/2004 POSEDO-AGRO SRL c. Republica Moldova și Rusia 41573/04 26/10/2004 AGRO-TIRAS SRL c. Republica Moldova și Rusia 41574/04 25/10/2004 AGRO-S.A.V.V.A. c. Republica Moldova și Rusia 7105/06 20/01/2006 CARAUS și alții c. Republica Moldova și Rusia 9713/06 08/02/2006 GAVRILITA și alții c. Republica Moldova și Rusia 18327/06 14/04/2006 GATINA și alții c. Republica Moldova și Rusia 38649/06 06/09/2006 ISACOV și alții v. Republica Moldova și Rusia

THIRD SECTION

Application no. 21034/05

Claudia SANDU and Others against the Republic of Moldova and Russia

and 7 other applications

(see table appended)

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicants are Moldovan nationals or companies registered under Moldovan law. They are represented before the Court by Mr A. Postica and Mr

I. Manole, lawyers practising in Chișinău.

The circumstances of the cases

2.

The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

3.

The applicants live in the villages of Doroțcaia, Pîrîta, Molovata

‑

Nouă, Pohrebea and Cocieri, situated on the left bank of the Nistru river and being under Moldovan control. They own plots of land near their villages. The applicants Posedo-Agro S.R.L., Agro-Tiras S.R.L. and Agro

S.A.V.V.A. are companies which rent land from owners in the same situation as that of the rest of the applicants. In all cases the land is situated across a road which links the northern and southern regions of the self

‑

proclaimed Moldovan Transdniestrian Republic (“the MRT”). The applicants’ main source of income is the working of the land owned or rented by them.

4.

Between 1992 and 1998 the applicants used the land they owned or rented without interference. In 1998 the MRT authorities installed checkpoints in order to verify the movement of agricultural products across the “border”, coinciding with the above-mentioned road. From then on the applicants had to pay various taxes and fees to MRT authorities, which they accepted since their livelihood depended on working their land.

5.

In October 2004 the MRT authorities declared that the land owned or rented by the applicants was the property of the MRT. The applicants could continue working it, on condition of renting it from the local MRT authorities. The applicants refused to sign rental contracts since they were the lawful owners (or renters) of that land. As a consequence, all access to their land was blocked and the harvest was lost, whereas some of the agricultural machines of those who tried to work their land were seized. The land was not worked in the following years, which made it difficult to bring it back to its former capacity. The situation persists until present.

6.

The applicants made numerous complaints to the local MRT authorities, asking for a right of passage to their land, but this was refused since those authorities considered the land in question to be property of the MRT.

7.

The applicants also complained to the Moldovan authorities, which replied that they did not have the means to compel the MRT authorities to allow free passage. They asked the Moldovan Prosecutor General’s Office to start a criminal investigation against the persons responsible for blocking the applicants’ access to their land.

8.

The applicants complained to the Russian embassy in Moldova and to the Organization for Security and Co-operation in Europe (“the OSCE”), to no avail. On 26 April 2005 a group of landowners, including some of the applicants, protested in front of the Russian embassy in Moldova, asking the authorities of that State to intervene as a guarantor of peace and stability in the region. A similar protest took place on 11 May 2005.

COMPLAINTS

9.

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that they lost access to their property and to the fruits of their labour.

10.

They also complain under Article 13 that they do not have any remedies in respect of their complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Do the applicants come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court,

inter alia

, in the cases of

Ilașcu

and Others v. Moldova and Russia

[GC], (No. 48787/99, ECHR 2004-VII) and

Catan

and Others v. Moldova and Russia

[GC] (nos.

43370/04, 8252/05 and 18454/06, §§ 102-123, 19 October 2012) on account of the circumstances of the present case?

2.

Has there been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention by blocking the applicants’ access to the land they owned or rented in 2004 and thereafter?

3.

Did the applicants have at their disposal effective remedies in respect of their complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, as required under Article 13 of the Convention?

APPENDIX

No.

Application

no.

Lodged on

Application name

21034/05

24/05/2005

SANDU and others v. the Republic of Moldova and Russia

41569/04

28/10/2004

POSEDO-AGRO SRL v. the Republic of Moldova and Russia

41573/04

26/10/2004

AGRO-TIRAS SRL v. the Republic of Moldova and Russia

41574/04

25/10/2004

AGRO-S.A.V.V.A. v. the Republic of Moldova and Russia

7105/06

20/01/2006

CARAUS and others v. the Republic of Moldova and Russia

9713/06

08/02/2006

GAVRILITA and others v. the Republic of Moldova and Russia

18327/06

14/04/2006

GATINA and others v. the Republic of Moldova and Russia

38649/06

06/09/2006

ISACOV and others v. the Republic of Moldova and Russia