V.I. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA AND RUSSIA

Comunicat la 27 august 2018 SECȚIUNE Cerere nr. 63750/17 V.I. împotriva Republicii Moldova și a Rusiei depusă la 16 august 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl V.I., este un național moldovenesc și ucrainean, care s-a născut în 1985 și locuiește în Camenca, un oraș din regiunea Transnistreană a Moldovei. Președintele a acordat cererea reclamantului de a nu-și divulga identitatea (art. 47 § 4). El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Postică și dna N. Hriplivii, avocați care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Când reclamantul a ajuns la vârsta de redactare în 2004, pentru a evita conscrierea sa în armata transnistreană, părinții săi au obținut un fals certificat medical în care s-a indicat că nu era în stare de serviciu militar din cauza problemelor de sănătate mentală. Mai târziu, în 2011, reclamantul a încercat să găsească locuri de muncă, dar nu a putut, deoarece broșura sa militară conține un cod care indică problemele sale de sănătate mentală. A proclamat republica Transniestria („MRT”) în căutarea unei modificări a inscripției în broșura militară cu privire la problemele sale de sănătate mentală, dar fără succes. Hotărârea finală în acest caz a fost adoptată de Curtea Supremă a MRT la 16 februarie 2016. COMPLAINTS Reclamantul se plânge că dreptul său de a respecta viața sa privată, în special dreptul la protecție a datelor medicale cu caracter personal, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenție, a fost încălcat în temeiul faptului că broșura sa militară conține o inscripție despre problemele sale de sănătate mentală. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura în fața instanțelor MRT nu a fost corectă. El susține, în special, că instanțele în cauză nu au fost calificate drept tribunale stabilite prin lege în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedurile au fost excesiv de lungi, că instanțele nu au dat motive suficiente în hotărârile lor și că procedurile nu au fost contradictorii. Reclamantul susține în cele din urmă că, în conformitate cu art. 13 din Convenție, el nu dispune de un remediu eficace împotriva încălcării drepturilor sale garantate de art. 8 din Convenție. Întrebări aduse părților Reclamantul a intrat în jurisdicția Republicii Moldova și/sau a Federației Ruse în sensul articolului 1 din Convenția, astfel cum a interpretat Curtea, inter alia , în cazul Ilașcu și alții c. Moldova și Rusia [GC] , nr. 48787/99 , ECHR 2004-VII , Catan și alții c. Moldova și Rusia [GC , nr. 43370/04 și altele 2 , §§§ 102-23 , ECHR 2012 (extracte); și Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC , nr. 11138/10 , ECHR 2016 , din cauza circumstanțelor prezentului caz? În acest sens, ținând cont de faptul că până acum concluziile Marei Camere s-au bazat în general pe o lipsă de informații convingătoare și noi din partea guvernelor în cauză, Curtea invită din nou cele din urmă să răspundă la întrebarea dacă a existat vreo evoluție după perioada examinată în cazul Mozer – după iulie 2010, care ar putea avea un efect asupra responsabilităților lor respective. În acest context, guvernele, în special guvernul Rusiei, sunt întrebate: să furnizeze Curtei orice informații tangibile și orice argument relevant care să poată stabili că, din iulie 2010, Rusia nu mai exercită un control eficace și/sau o influență decisivă asupra autorităților din Republica Moldova Transnistriei autoproclamată (MRT), să își exprime opinia – cu documente justificative și referindu-se în mod specific la normele care reglementează structura instanțelor și la organismul jurisprudenței existente – cu privire la întrebarea dacă, din acea dată, instanțele MRT, inclusiv Curtea Constituțională înființată la 12 iunie 2002, pot fi considerate independente și imparțiale și considerate a devenit parte a unui sistem judiciar care operează pe bază constituțională și juridică care reflectă o tradiție judiciară care respectă statul de drept. Pentru a răspunde la această întrebare, Curtea invită guvernele în cauză, în special Rusia, să utilizeze, după caz, canalele diplomatice și mijloacele disponibile pentru a le reuni informațiile necesare de la autoritățile judiciare transnistrene și să le comunice Curtei. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost astfel, această interferență în conformitate cu lege, a urmărit un obiectiv legitim și a fost și necesar în sensul articolului 8 § 2 din Convenție (v. Finlanda , 25 februarie 1997, Raporturi de hotărâri și decizii 1997 I)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile de către un tribunal instituit prin lege în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerea sa de la art. 8, conform articolului 13 din Convenția?

Communicated on 27 August 2018

SECOND SECTION

Application no. 63750/17

V.I.

against the Republic of Moldova and Russia

lodged on 16 August 2017

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr V.I., is a Moldovan and Ukrainian national, who was born in 1985 and lives in Camenca, a town in the Transdniestrian region of Moldova. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He is represented before the Court by Mr A. Postică and Ms N. Hriplivii, lawyers practising in Chișinău.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

When the applicant reached the drafting age in 2004, in order to avoid his conscription into the “Transdniestrian army”, his parents obtained a false medical certificate in which it was indicated that he was unfit for military service due to mental health problems.

Later, in 2011, the applicant attempted to find employment but was unable to because his military booklet contained a code indicating his mental health problems.

The applicant initiated civil proceedings in the courts of the self

‑

proclaimed republic of Transdniestria (“MRT”) seeking a change of the inscription in the military booklet concerning his mental health problems, but without any success. The final judgment in the case was adopted by the Supreme Court of the MRT on 16 February 2016.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains that his right to respect for his private life, in particular the right to protection of personal medical data, as guaranteed by Article 8 of the Convention, was breached by virtue of the fact that his military booklet contains an inscription about his mental health problems.

2.

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings before the MRT courts were not fair. He submits, in particular, that the courts in question did not qualify as tribunals established by law within the meaning of Article 6 §1 of the Convention, that the proceedings were excessively long, that the courts did not give sufficient reasons in their judgments and that the proceedings were not adversarial.

3.

The applicant finally alleges that, contrary to Article 13 of the Convention, he did not have an effective remedy against the breach of his rights guaranteed by Article 8 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant come within the jurisdiction of the Republic of Moldova and/or the Russian Federation within the meaning of Article 1 of the Convention as interpreted by the Court,

inter alia

, in the cases of

Ilașcu and Others v. Moldova and Russia

[GC], no. 48787/99, ECHR 2004-VII,

Catan and Others v. Moldova and Russia

[GC], nos. 43370/04 and 2 others, §§ 102-23, ECHR 2012 (extracts); and

Mozer v. the Republic of Moldova and Russia

[GC], no. 11138/10, ECHR 2016, on account of the circumstances of the present case?

In that connection, bearing in mind that up until now the Grand Chamber’s conclusions have generally been based on a lack of convincing and new information from the Governments concerned, the Court again invites the latter to reply to the question whether there has been any development following the period under examination in the case of

Mozer

– that is, after July 2010 – which might have an effect on their respective responsibilities. In this context, the Governments, in particular the Government of Russia, are asked:

a)

to provide the Court with any tangible information and any relevant argument capable of establishing that, since July 2010, Russia has no longer been exercising effective control and/or decisive influence over the authorities of the self-proclaimed Moldavian Republic of Transdniestria (the “MRT”),

b)

to express their opinion – with supporting documents and referring specifically to the rules governing the courts’ structure and to the existing body of case-law – on the question whether, since that date, the MRT courts, including the Constitutional Court set up on 12 June 2002, can be regarded as independent and impartial and deemed to have become part of a judicial system operating on a constitutional and legal basis reflecting a judicial tradition that conforms to the Convention and respects the rule of law. In order to answer this question, the Court invites the Governments concerned, particularly Russia, to use, as appropriate, the diplomatic channels and means available to them for the purposes of gathering the required information from the Transdniestrian judicial authorities and to communicate it to the Court.

2.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life within the meaning of Article

8 §

1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law, did it pursue a legitimate aim and was it and necessary in terms of Article

8 §

2 of the Convention (

Z

v. Finland

, 25 February 1997,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

I)?

3.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations by a tribunal established by law as required by Article

6 § 1 of the Convention?

4.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his Article 8 complaint, as required by Article

13 of the Convention?