J.N. împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 75310/12 J.N. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 12 februarie 2013 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 27 noiembrie 2012, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a comunica cererea în temeiul articolului 2 litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cererea cu prioritate în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a deliberat în acest sens, ia următoarea decizie în cunoștință de cauză și o soluționează pe reclamantă, J.N., este cetățean nigerian născut în 1991 și rezident în Mesnil-Amelot.

Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamantă (art. 3 din Regulamentul de procedură). Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Thisse, avocat la Paris. Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, recurenta a susținut că o trimitere la Nigeria la ar dori să fie supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții. Invocând apoi art. 13 combinat, pe fond, cu art. 3 din Convenție, recurenta se plângea de ceea ce ar putea fi retrimisă fără ca Biroul francez de protecție a refugiaților și apatrizilor (OFPRA) să se fi referit la cererea sa de examinare.

Prin scrisoarea din 7 ianuarie 2013, avocatul recurentei, documente pe suport de hârtie, a informat grefa că recurenta nu dorește să își mențină cererea în fața Curții în măsura în care aceasta are dreptul să acorde beneficiul protecției subsidiare. Având în vedere cele de mai sus și în l … Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 75310/12 J.N. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 12 février 2013 en un Comité composé de : Boštjan M. Zupančič, président, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 27 novembre 2012, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour, Vu la décision de communiquer la requête en vertu de l’article 54 § 2 b) du règlement de la Cour, Vu la décision de traiter la requête en priorité en vertu de l’article 41 du règlement de la Cour, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, M me J.N., est une ressortissante nigériane née en 1991 et résidant au Mesnil-Amelot. Le président de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de son identité formulée par la requérante (article 47 § 3 du règlement). Elle a été représentée devant la Cour par M e M. Thisse, avocat à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante alléguait qu’un renvoi vers le Nigéria l’exposerait à être soumise à des traitements contraires à cette disposition. Invoquant ensuite l’article 13 combiné, en substance, avec l’article 3 de la Convention, la requérante se plaignait de ce qu’elle pourrait être renvoyée sans que l’Office français de protection des réfugiés et apatrides (OFPRA) n’ait statué sur sa demande d’examen.

Par un courrier du 7 janvier 2013, l’avocate de la requérante, documents à l’appui, a informé le greffe que la requérante ne souhaitait pas maintenir sa requête devant la Cour dans la mesure où elle s’est vu octroyer le bénéfice de la protection subsidiaire. EN DROIT A la lumière de ce qui précède et en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président