Yekawene împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 34265/11 Maxime YEKAWENE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 12 februarie 2013 într-un comitet compus din Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 9 mai 2011, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Maxime Yekawene, este un cetățean francez născut în 1979 și rezident în Noua. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Poigoune, președintele Ligii Drepturilor Omului și al Cetățeanului din Noua Caledonie. E. Belliard, directoarea afacerilor juridice a Ministerului Afacerilor Externe.

Invocând articolele 3, 10 și 14 din convenție, precum și art. 2 din Protocolul nr. 1 și Protocolul nr. 12, reclamantul se plângea de condițiile sale de detenție. Plângerile reclamantului din art. 3 au fost comunicate guvernului, care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului, care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 15 noiembrie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost acordată pentru prezentarea observațiilor sale a fost . și că … S-a întors la curte.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Bošjan M. Zupančič grefier adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 34265/11 Maxime YEKAWENE contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 12 février 2013 en un comité composé de : Boštjan M. Zupančič, président, Ann Power-Forde, Helena Jäderblom, juges, et de Stephen Phillips, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 9 mai 2011, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Maxime Yekawene, est un ressortissant français né en 1979 et résidant à Nouméa. Il a été représenté devant la Cour par M. E. Poigoune, Président de la Ligue des droits de l’homme et du citoyen de Nouvelle-Calédonie. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Belliard, Directrice des Affaires juridiques du ministère des Affaires étrangères. Invoquant les articles 3, 10 et 14 de la Convention, ainsi que l’article 2 du Protocole n o 1 et le Protocole n o 12, le requérant se plaignait de ses conditions de détention. Les griefs du requérant tirés de l’article 3 ont été communiqués au gouvernement, lequel a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci.

Ces observations ont été adressées au requérant, qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 novembre 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre, portant la mention « non réclamée », a été retournée à la Cour.

EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Greffier adjoint Président