Y.M.H. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 25175/11 Y.M.H. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 8 octombrie 2013 într-un comitet compus din Angelika Nußberger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată la 23 aprilie 2011, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Y.M.H., este un resortisant sudanez născut în 1987 și rezident în Montpellier. Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant (art. 3 din Regulamentul de procedură). Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, E. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că o trimitere în Sudan la un tratament abuziv în conformitate cu această dispoziție. Sub unghiul articolului 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, se plânge și de lipsa de eficiență a acțiunilor disponibile în cadrul procedurii de azil prioritare. La 26 aprilie 2011, președintele secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să informeze guvernul, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, să nu trimită reclamantul în Sudan pe durata procedurii în fața Curții. La 27 aprilie 2011, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. La cererea acestuia din urmă, președintele secțiunii a suspendat examinarea cererii în așteptarea deciziei în cauza I.M. c. Franța (solicitarea nr. 91152/09). Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 28 aprilie 2011, noiembrie 2012, grefa a invitat Consiliul reclamantului să trimită Curții anumite documente înainte de 12 decembrie 2012. În plus, i s-a precizat că, în lipsa transmiterii acestor informații, Curtea ar putea pronunța o decizie cu privire la admisibilitatea cererii în forma actuală a dosarului, dar ar putea, de asemenea, să o elimine din rol în cazul în care circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Prin faxul din 12 decembrie 2012, avocatul reclamantului a informat Curtea cu privire la faptul că aceasta se afla în imposibilitatea de a transmite hotărârea de care nu fusese destinatar. În această calitate, acesta a solicitat o prelungire a termenului inițial, prelungire acordată de Curte până la 31 ianuarie 2013. Prin scrisoarea din 24 iunie 2013, reprezentantul reclamantului a informat Curtea cu privire la ceea ce a făcut în ultimele luni. ÎN lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Pe de altă parte, în lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Angelika Nußberger Grefier Adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

25175/11

Y.M.H.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 8 octobre 2013 en un comité composé de

:

Angelika Nußberger,

présidente,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 23 avril 2011,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Y.M.H., est un ressortissant soudanais né en 1987 et résidant à Montpellier. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article

47

§

3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M

e

M.-P.

Dessalces, avocat à Montpellier.

Le gouvernement français («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue qu’un renvoi au Soudan l’exposerait à de mauvais traitements contraires à cette disposition. Sous l’angle de l’article 13 combiné à l’article 3 de la Convention, il se plaint également du défaut d’effectivité des recours disponibles dans le cadre de la procédure d’asile prioritaire.

Le 26 avril 2011, le président de la section à laquelle l’affaire fut attribuée décida d’indiquer au Gouvernement, en application de l’article

39 du règlement de la Cour, de ne pas procéder au renvoi du requérant vers le Soudan pour la durée de la procédure devant la Cour.

Le 27 avril 2011, la Cour décida de communiquer la requête au Gouvernement. Sur demande de ce dernier, le président de la section suspendit l’examen de la requête dans l’attente de la décision dans l’affaire

I.M c. France

(requête n

o

91152/09).

Par lettre recommandée avec accusé de réception du 28

novembre 2012, le greffe invita le conseil du requérant à faire parvenir à la Cour certains documents avant le 12 décembre 2012. Il lui fut en outre précisé qu’en l’absence de transmission desdits renseignements, la Cour pourrait rendre une décision sur la recevabilité de la requête en l’état actuel du dossier, mais également la rayer du rôle si les circonstances donnaient à penser que le requérant n’entendait pas maintenir celle-ci.

Par télécopie du 12 décembre 2012, l’avocat du requérant informa la Cour de ce qu’il se trouvait dans l’impossibilité de transmettre ledit arrêt dont il n’avait pas été destinataire. À ce titre, il sollicita une prorogation du délai initial, prorogation accordée par la Cour jusqu’au 31 janvier 2013.

Par lettre du 24 juin 2013, le représentant du requérant informa la Cour de ce qu’il était sans nouvelles de ce dernier depuis plusieurs mois.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Angelika Nußberger

Greffier adjoint

Présidente