Zahi împotriva Croației

PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 24546/09 Khouri ZAHI împotriva Croației depusă la 22 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Khouri Zahi, este un național croat, născut în 1964 și locuiește în Zagreb. El este reprezentat în fața Curții de către dl Peroković, avocat practicant la Zagreb. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată soția reclamantului a fost alocată un apartament la Zagreb pentru utilizare. La 3 martie 1998, reclamantul a cumpărat apartamentul de la proprietarul său, municipalitatea Zagreb, în condiții favorabile datorită statutului său de persoană cu handicap susținută în timpul Războiului Homeland din Croația. O copie a contractului a fost depusă pentru aprobare de către Procuratura de Stat.

La 4 martie 1998 a fost acordată aprobarea. La 28 septembrie 1999, Procuratura de Stat din Zagreb a interzis o acțiune civilă împotriva reclamantului la Tribunalul Municipal de Zagreb, cerând anularea contractului de vânzare în cauză. Ei au susținut că reclamantul nu ar fi putut obține proprietatea apartamentului deoarece a fost dat soției sale, mamei sale și trei frați, și nu el. Curtea municipală a acceptat aceste argumente și în hotărârea sa din 18 februarie 2004 a anulat contractul de vânzare. A fost susținut de județul Zagreb la 15 februarie 2005. La 1 octombrie 2008, reclamația constituțională ulterioară a reclamantului a fost respinsă la 1 octombrie 2008. Legea internă relevantă a Legii Tenanțelor Special Protecționate (Vânzare la Ocupație) (Zcazon o prodaji stanova na kojima postoji stanarsko pravo , Gazette Oficial nr. 27/1991 cu alte modificări) reglementează condițiile de vânzare a apartamentelor lăsate sub incidența unor inventari special protejate.

Partea relevantă a prezentei Acte spune: Secțiunea 21 „Vânzătorul prezintă contractul de vânzare pentru aprobare procurorului de stat competent în termen de opt zile. În cazul în care procurorul de stat constată că condițiile legale pentru intrarea într-un astfel de contract nu au fost îndeplinite sau că prețul prevăzut în acesta este mai scăzut că cel stabilit prin prezenta lege, el sau ea nu este de acord cu vânzarea. În cazul în care procurorul de stat constată după încheierea contractului de vânzare că nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru încheierea acestui contract, el sau ea solicită anularea contractului în termen de un an de la încheierea contractului.” Reclamantul se plânge că el și familia sa (o soție, patru copii și mama și frații soției ei) au pierdut casa și ar fi fost forțate să părăsească apartamentul.

El plânge, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale a fost încălcat. A fost eliberat un ordin de expulsie împotriva reclamantului? Dacă este cazul, a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta domiciliul său? Reclamantul a fost privat de posesiunile sale în interesul public, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă este cazul, a fost această privație necesară pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general? În special, această privație a impus o sarcină individuală excesivă reclamantului (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italia, [GC], nr. 22774/93, § 59, CEDH 1999-V?

FIRST SECTION

Application no. 24546/09 Khouri ZAHI against Croatia lodged on 22 April 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Khouri Zahi, is a Croatian national, who was born in 1964 and lives in Zagreb. He is represented before the Court by Mr Ž. Peroković, a lawyer practising in Zagreb. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On an unspecified date the applicant’s wife was allocated a flat in Zagreb for her use. On 3 March 1998 the applicant bought the flat from its owner, the Zagreb Municipality, under favourable conditions owing to his status as a person with disability sustained during the Homeland War in Croatia. A copy of the contract was submitted for approval by the State Attorney’s Office. On 4 March 1998 approval was given.

On 28 September 1999 the Zagreb Municipality State Attorney’s Office brought a civil action against the applicant in the Zagreb Municipal Court, seeking annulment of the sale contract in question. They argued that the applicant could not have obtained the ownership of the flat because it had been given to his wife, her mother and three siblings, and not to him. The Municipal Court accepted these arguments and in its judgment of 18 February 2004 annulled the sale contract. It was upheld by the Zagreb County Court on 15 February 2005. The applicant’s subsequent constitutional complaint was dismissed on 1 October 2008. B. Relevant domestic law The Specially Protected Tenancies ( Sale to Occupier) Act ( Zakon o prodaji stanova na kojima postoji stanarsko pravo , Official Gazette no. 27/1991 with further amendments) regulates the conditions of sale of flats let under specially protected tenancies.

The relevant part of this Act reads: Section 21 “The seller shall submit the sale contract for approval to the competent State Attorney within eight days. Where the State Attorney finds that the statutory conditions for entering such a contract have not been met or that the price stipulated in it is lower that the one established by this Act, he or she shall disagree with the sale. Where the State Attorney finds after the sale contract had been concluded that statutory conditions for entering such contract had not been met, he or she shall seek the annulment of that contract within one year after the contract had been concluded.” COMPLAINTS The applicant complains that he and his family (a wife, their four children and the wife’s her mother and siblings) have lost their home and would be forced to leave the flat.

He also complains under Article 1 of Protocol No. 1 that his right to peaceful enjoyment of his possessions was violated.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has an eviction order been issued against the applicant? If so, has there been a violation of the applicant’s right to respect for his home? 2. Has the applicant been deprived of his possessions in the public interest, in accordance with the conditions provided for by law within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that deprivation necessary to control the use of property in accordance with the general interest? In particular, did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V?