Artsruni împotriva Armeniei și încă o cerere

Publicat la 15 iulie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerințele nr. 8363/19 și 20876/20 Arsen ARRSUNI împotriva Armenia și Kamo SHALUNTS împotriva Armeniai depuse la 19 ianuarie 2019 și, respectiv, 11 mai 2020 comunicate la 25 iunie 2024 OBIECTUL CAUZELOR Cererea nr. 8363/19 Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa cu moartea în 1996 care a fost comutat la închisoarea pe viață după intrarea în vigoare a Codului Penal din 2003, care a abolit pedeapsa cu moartea. În conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului penal și ale Codului penitenciar, astfel cum este în vigoare la momentul material, persoanele condamnate la închisoare pe viață ar putea fi eligibile pentru eliberarea condițională timpurie după cel puțin douăzeci de ani de la mandatul lor.

La 12 iulie 2017, atunci când reclamantul a servit aproape douăzeci și trei de ani de la mandatul său, Comisia independentă pentru eliberarea anticipată („Comisia”) a emis o concluzie negativă în ceea ce privește eliberarea timpurie a acestuia. La 1 decembrie 2017, Curtea Regională Shirak („Curtea Regională”) a susținut poziția Comisiei din cauza faptului că reclamantul a fost supus trei sancțiuni disciplinare, nu a fost răsplătit, a menținut relația cu familia sa, în principal prin telefon și că concluzia Comisiei cu privire la eliberarea condițională timpurie a fost acordată în conformitate cu procedura prevăzută de lege. Hotărârea instanței a menționat, de asemenea, că reclamantul a participat la programe educaționale, a fost un student doctorat, a fost indiferent față de subcultura penală, a simțit remușcări pentru infracțiunile comise și nu a avut conflicte interpersonale.

Reclamantul a depus un recurs, susținând că Curtea Regională nu a justificat în mod corespunzător decizia sa, care se bazează pe noțiuni abstracte care nu au evaluat în mod corespunzător „caracteristicile sale pozitive” acordate de administrația închisorii (pentru care i-a fost acordată o vizită suplimentară ca recompensă); eforturile sale de reabilitare, inclusiv studiile universitare, participarea la un număr de programe educaționale și culturale, asistența cu munca tehnică în închisoare și disponibilitatea unui loc pentru el de a trăi după eliberare. Potrivit reclamantului, singurul punct negativ din dosarul său pe care a fost invocat de către instanță a fost faptul că a fost impus trei sancțiuni disciplinare în 2006, 2009 și 2013 în ceea ce privește posesia unui telefon mobil și a unui dispozitiv de distribuție a internetului.

Cu toate acestea, trei sancțiuni în mai mult de douăzeci de ani nu ar putea justifica ca astfel continuarea sa detenție. Reclamantul a susținut că nici unul dintre aproape trei duzini de prizonieri de viață în Armenia nu a fost acordată eliberarea condițională anticipată după ce a servit douăzeci de ani de mandat, ceea ce a însemnat că nu era de facto disponibil pentru ei. La 9 aprilie 2018, Curtea Penală de Apel a susținut decizia Curții regionale și a constatat că reclamantul nu a îndeplinit criteriile de eliberare condițională anticipată prevăzute în lege. În apelul său asupra punctelor de drept, reclamantul a adăugat că, bazat pe sancțiunile sale extinse ca motiv de respingere, instanțele au creat un obstacol pe care nu l-ar putea depăși niciodată pentru a beneficia de o eliberare condițională anticipată.

La 5 septembrie 2018, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului pe puncte de drept inadmisibil pentru lipsa de merit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că închisoarea sa de viață este de facto ireducabilă în ciuda posibilității de jure de eliberare condiționată anticipată. Cererea nr. 20876/20 Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa cu moarte în 1996 care a fost comutat la închisoare cu viață după intrarea în vigoare a Codului Penal din 2003 care a abolit pedeapsa cu moartea. La o dată neespecificată (între sfârșitul anului 2018 și începutul anului 2019), administrația penitenciară a emis un raport care concluzionează că reclamantul a fost eligibil pentru eliberarea condițională anticipată și a depus o cerere de instanță care solicită eliberarea sa.

Acesta a afirmat, în special, că reclamantul a simțit remușcări pentru infracțiunea comisă, a avut o atitudine negativă față de subcultura criminală, a plecat la sala de gimnastică, a pierdut mama și soția, a avut o fiică minoră cu handicap sub îngrijirea sa și a avut o problemă gravă de sănătate. La 4 aprilie 2019 Curtea de Jurisdicție generală a Erevan a respins cererea de referință la gravitatea infracțiunilor pe care reclamantul le-a fost condamnat, la două sancțiuni disciplinare impuse în 2010 pentru posesia unui telefon mobil, la incapacitatea de a compensa daunele suferite de victime, precum și la personalitatea reclamantului și la „comportamentul său pe parcursul încarcerării”. Pe 12 noiembrie 2019, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit.

La 19 octombrie 2022, Serviciul de Probare a emis un raport (în conformitate cu procedura după intrarea în vigoare a noului Cod penitenciar), potrivit căruia, deși reclamantul a demonstrat un comportament pozitiv pe parcursul încarcerării sale (reclamantul a avut o atitudine negativă față de subcultura penală, a participat la evenimentele de reabilitare organizate în închisoare și a lucrat acolo, a compensat parțial daunele suferite de victime etc.), probabilitatea ca acesta să comită o nouă infracțiune o dată în general a fost ridicată.

Serviciul de Probare nu a recomandat acordarea de eliberare condiționată anticipată a reclamantului deoarece a fost condamnat pentru infracțiuni grave, a fost supusă a trei penalități disciplinare (doi în 2010 și una în 2019) pentru a fi fost găsită în posesia unui telefon mobil, nu a compensat pe deplin daunele infligéte, a început să participe la activități sportive în închisoare numai din 2018 și la programele de resocializare numai din 2019 după ce au fost refuzate eliberarea timpurie și majoritatea membrilor familiei victimelor au obiectat la eliberarea sa. În același timp, la 3 noiembrie 2022 administrația închisorii a emis un raport pozitiv în ceea ce privește eliberarea condițională anticipată a reclamantului și la 11 noiembrie 2022 a prezentat instanței o cerere corespunzătoare.

Mai 2023, Curtea Regională Kotayk a respins cererea, în esență, susținând motivele prezentate în raportul Serviciului de Probație din 19 octombrie 2022. În acest sens, a subliniat gravitatea crimelor comise de reclamant și a declarat că eliberarea sa condițională timpurie „nu va servi obiectivele pedepsei”. Ireductibilitatea pedepsei sale de viață și lipsa de raționament în hotărârile judecătorești. La 2 octombrie 2023, recursul său asupra punctelor de drept a fost declarat inadmisibil de Curtea de Casație pentru lipsa de merit. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că închisoarea sa de viață este de facto ireducabilă, în ciuda posibilității de jure de eliberare condițională anticipată.

Se poate spune că închiderea pe viață a reclamanților este de facto redusă, în conformitate cu art. 3 din Convenție?

În special: (a) reclamanții au avut acces la un mecanism de revizuire care impune autorităților competente să evalueze, pe baza normelor care au suficient grad de claritate și certitudine și pe baza unor criterii obiective prestabilite, dacă, în timpul îndeplinirii condamnărilor, acestea s-au schimbat și au progresat într-o astfel de măsură încât reținerea continuă nu mai poate fi justificată pe motive penologice legitime (a se vedea Vinter și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 66069/09 și altele 2, §§ 107-109, 119-22 și 128, 9 iulie 2013, și Murray v. Țările de Jos [GC], nr. 10511/10, § 99-100, 113-27, 26 aprilie 2016)? (b) în cazul în care a fost această reexaminare înconjurată de suficiente garanții procedurale, inclusiv dreptul la o decizie motivată (a se vedea Kafkaris v. Cipru [GC], nr. 21906/04, § 105, 12 februarie 2008, și Murray , citat mai sus, § 100)? (c) au fost oferite reclamanților o posibilitate adecvată de reabilitare pentru a avea un „prospect de eliberare anticipată” realist (a se vedea Kafkaris , citat mai sus, § 89; Vinter și alții , citat mai sus, §§ 110-18 și 127, 9 iulie 2013; și Murray , citat mai sus, §§ 101-104)?

Guvernul este invitat să prezinte informații statistice privind utilizarea mecanismului de revizuire în cauză înainte de procedurile în cauză în prezent, inclusiv numărul de persoane condamnate la închisoare pe viață care au fost acordate eliberarea condițională anticipată începând cu 10 februarie 2005 (data intrării în vigoare a Codului penitenciar în vigoare la momentul material). Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte în cerere nr. 8363/19 încheierea Comisiei Independente pentru eliberarea anticipată a condițiilor, precum și a dosarelor personale ale reclamanților, inclusiv a oricăror caracteristici furnizate de administrația închisorii.

Published on 15 July 2024

FOURTH SECTION

Applications nos. 8363/19 and 20876/20 Arsen ARTSRUNI against Armenia and Kamo SHALUNTS against Armenia lodged on 19 January 2019 and 11 May 2020 respectively communicated on 25 June 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASES

Application no. 8363/19 The applicant was sentenced to death penalty in 1996 which was commuted to life imprisonment after the entry into force of the Criminal Code of 2003 which abolished the death penalty. According to the relevant provisions of the Criminal Code and the Penitentiary Code, as in force at the material time, persons sentenced to life imprisonment could be eligible for early conditional release after having served at least twenty years of their term. On 12 July 2017, when the applicant had served almost twenty-three years of his term, the Independent Commission on Early Conditional Release (“the Commission”) issued a negative conclusion as regards his early release.

On 1 December 2017 the Shirak Regional Court (“the Regional Court”) upheld the Commission’s position on the grounds that the applicant had been subjected to three disciplinary penalties, had not been rewarded, had been maintaining the relationship with his family mainly by telephone and that the Commission’s conclusion regarding his early conditional release had been given in accordance with the procedure prescribed by law. The court’s decision also mentioned that the applicant had participated in educational programs, was a Ph.D. student, was indifferent towards criminal subculture, felt remorse for the committed offence and did not have interpersonal conflicts.

The applicant lodged an appeal, arguing that the Regional Court had failed to properly substantiate its decision, which was based on abstract notions failing to properly assess his “positive characteristics” given by the prison administration (for which he had been granted an additional visit as a reward); his efforts towards rehabilitation, including his university studies, participation in a number of educational and cultural programmes, assistance with technical work in the prison and the availability of a place for him to live after release. According to the applicant, the only negative point in his file which was relied on by the court was the fact that he had been imposed three disciplinary sanctions in 2006, 2009 and 2013 in relation to the possession of a mobile phone and an internet distribution device.

However, three penalties in more than twenty years could not as such justify his further continued detention. The applicant claimed that none of almost three dozen life prisoners in Armenia, had been granted early conditional release after having served twenty years of term, which meant that it was de facto unavailable for them. On 9 April 2018 the Criminal Court of Appeal upheld the Regional Court’s decision and found that the applicant had not met the criteria for early conditional release laid down in the law. In his appeal on points of law the applicant added that by relying on his extinguished penalties as a ground for rejection, the courts had created an obstacle that he could never overcome to be granted early conditional release.

On 5 September 2018 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit. The applicant complains under Article 3 of the Convention that his life imprisonment is de facto irreducible despite the de jure possibility of early conditional release. Application no. 20876/20 The applicant was sentenced to death penalty in 1996 which was commuted to life imprisonment after the entry into force of the Criminal Code of 2003 which abolished the death penalty. On an unspecified date (between the end of 2018 and the beginning of 2019) the prison administration issued a report concluding that the applicant was eligible for early conditional release and lodged a court request seeking his release.

It stated in particular that the applicant had felt remorse for the committed crime, had a negative attitude towards the criminal sub-culture, was going to the gym, had lost his mother and wife, had a minor daughter with a disability under his care and had a serious health problem. On 4 April 2019 Yerevan Court of General Jurisdiction rejected the request referring to the gravity of the crimes that the applicant had been convicted for, to two disciplinary penalties imposed on him in 2010 for the possession of a mobile phone, to the failure to compensate the damage suffered by the victims, as well as to the applicant’s personality and his “behaviour throughout imprisonment”. The applicant unsuccessfully challenged that decision complaining of de facto irreducibility of his life sentence.

On 12 November 2019 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit. On 19 October 2022 the Probation Service issued a report (in line with the procedure after the entry into force of the new Penitentiary Code), according to which, although the applicant had demonstrated positive behaviour throughout his imprisonment (the applicant had a negative attitude towards criminal sub-culture, had participated in rehabilitation events organised in the prison and was working there, had partly compensated the damage suffered by the victims etc.), the likelihood of him committing a new crime once at large was high.

The Probation Service did not recommend granting the applicant early conditional release since he had been convicted for grave crimes, had been subjected to three disciplinary penalties (two in 2010 and one in 2019) for having been found in possession of a mobile phone, had not fully compensated the inflicted damage, started to participate in sport activities in prison only from 2018 and in the re-socialisation programs only from 2019 after being denied early release and most of the victims’ family members objected to his release. At the same time, on 3 November 2022 the prison administration issued a positive report as regards the applicant’s early conditional release and on 11 November 2022 submitted a corresponding request to the court.

On 31 May 2023 the Kotayk Regional Court rejected the request essentially endorsing the reasons given in the Probation Service’s report of 19 October 2022. In doing so, it emphasised the gravity of the crimes committed by the applicant and stated that his early conditional release “would not serve the goals of the punishment”. The applicant appealed complaining of de facto irreducibility of his life sentence and the lack of reasoning in the court decisions. On 2 October 2023 his appeal on points of law was declared inadmissible by the Court of Cassation for lack of merit. The applicant complains under Article 3 of the Convention that his life imprisonment is de facto irreducible despite the de jure possibility of early conditional release.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Can it be said that the applicants’ life imprisonment is de facto reducible, as required by Article 3 of the Convention? In particular: (a) have the applicants had access to a review mechanism requiring the competent authorities to assess, based on rules having sufficient degree of clarity and certainty and on the basis of objective, pre-established criteria, whether, while serving their sentences, they had changed and progressed to such an extent that continued detention could no longer be justified on legitimate penological grounds (see Vinter and Others v. the United Kingdom [GC], nos.

66069/09 and 2 others, §§ 107-109, 119-22 and 128, 9 July 2013, and Murray v. the Netherlands [GC], no. 10511/10, §§ 99-100, 113-27, 26 April 2016)? (b) if so, was that review surrounded by sufficient procedural guarantees, including the right to a reasoned decision ( see Kafkaris v. Cyprus [GC], no. 21906/04, § 105, 12 February 2008, and Murray , cited above, § 100)? (c) have the applicants been offered an adequate possibility of rehabilitation in order to have a realistic “prospect of early release” (see Kafkaris , cited above, § 89; Vinter and Others , cited above, §§ 110-18 and 127, 9 July 2013; and Murray , cited above, §§ 101-104)?

The Government are invited to submit statistical information on the use of the review mechanism in question prior to the proceedings at issue in the present cases, including the number of persons sentenced to life imprisonment who have been granted early conditional release since 10 February 2005 (the date of the entry into force of the Penitentiary Code in force at the material time). The Government are also invited to submit the conclusion of the Independent Commission on Early Conditional Release of 12 July 2017 in application no. 8363/19 and the applicants’ personal files, including any characteristics given by the prison administration.