KYTIOPOIIA LITHOGRAFIA STYLIANOS S. KOSKINIDIS AVEE c. GRÈCE
KYTIOPOIIA LITHOGRAFIA STYLIANOS S. KOSKINIDIS AVEE c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA I Cererea nr. 54992/10 KYTIOPOIIA LITHOGRAFIA STYLIANOS S. KOSKINIDIS AVEE împotriva Greciei introdusă la 8 septembrie 2010 EXPOSAT DE FAPTELE CENTRALĂ, Kytiopoyia Lithografia Stylianos S. Koskinidis Avee, este o societate greacă cu sediul social în Tavros daatique. Este reprezentată în fața Curții de către domnul V. Chirdaris și N. Mikos, avocați în Atena. Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează: printr-o decizie din 7 august 2001, în vederea Jocurilor Olimpice din 2004, ministrul la 119, 8 m2 potrivit recurentei și 782,50 conform autorităților administrative și judiciare) care fac parte din proprietatea reclamantei. La 8 mai 2002, la Tribunalul de Primă Instanță din Pireu de o acțiune care urmărește să stabilească prețul unitar provizoriu al dreptului de proprietate. Reclamantul a intervenit în această procedură și a solicitat ca stabilirea dreptului de proprietate să includă nu numai terenul, ci și clădirile și alte indemnizații speciale. Prin hotărârea din 31 decembrie 2002, Tribunalul de Primă Instană din Pireu a stabilit o cale de atac provizorie pentru teren și clădiri, precum și despăgubiri speciale și a recunoscut reclamanta titulară a acestora. La 17 iunie 2003, la data de 2 octombrie 2003, reclamanta a introdus o acțiune reconvențională în octombrie 2003, instanța de apel a Pireuului s-a alăturat ambelor acțiuni și a pronunțat o hotărâre înainte de pronunțarea legii (nr. 1023/2003) prin care a dispus o expertiză. Prin aceeași hotărâre, Curtea de apel a respins ca inadmisibile cererile recurentei cu privire la următoarele indemnizații speciale legate de: 1) scăderea valorii suprafeței neexpropriate a proprietății sale; 2) costul eliberării unei noi licențe de funcționare a întreprinderii; 3) pierderea financiară datorată neexecutării comenzilor ; 4) lipsa de câștig pentru cei doi ani și jumătate pe care l-ar fi necesitat până când întreprinderea începe să funcționeze din nou; 5) prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii în introducerea societății la bursa de valori; 6) indemnizațiile de concediere acordate personalului; 7) achiziționarea unui nou teren pentru reinstalarea întreprinderii ; 8) achiziționează o mașină nouă din cauza faptului că este în stare să se ridice la vechea și 9) construcției unei clădiri noi pentru reinstalarea întreprinderii. Instanța de apel a precizat că aceste cereri ar fi trebuit să facă obiectul unei noi acțiuni și nu al unei acțiuni reconvenționale, deoarece acestea nu aveau același obiect ca acțiunea de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 820/2004) din 20 septembrie 2004, instanța de apel din Pireu a fixat suma finală de litieră după cum urmează: 470 EUR/m2 pentru teren; 600 EUR/m pentru partea de jos a fabricii; 570 EUR/m pentru subsolul fabricii; 150 EUR/m2 pentru fațada fabricii; 450 EUR pentru fiecare ușă metalică de 3 metri; 650 EUR pentru fiecare ușă metalică de 5 metri ; 30 EUR/m2 pentru acoperirea de ciment ; 120 EUR/m2 pentru peretele purtător ; 1 500 EUR pentru sistemul de scurgere a apei ; 322 000 EUR pentru mașinile care nu mai pot fi reutilizate ; 320 EUR/m pentru celelalte clădiri ; 1 400 000 EUR pentru costul montării mașinilor și costul înlocuirii pieselor de schimb. La 26 iulie 2005, recurenta s-a ocupat de casare, invocând, printre altele, articolele 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr. (1) Comisia se plângea în special de decizia instanței de apel, cu condiția ca aceasta să declare inadmisibile cererile pentru indemnizații speciale pe motiv că acestea erau cuprinse în acțiunea reconvențională a reclamantei și nu într-o nouă acțiune. 24/2010) din 11 ianuarie 2010 (refuzat la net la 8 martie 2010), Curtea de Casație a confirmat raționamentul instanței de apel și a demisionat reclamanta. Interpretând art. 20 alineatul (5) din Codul de exproprieri, Curtea de Casație a declarat că o cerere din partea unei instanțe speciale și orice altă cerere care nu este inclusă în acțiunea principală în fața instanței de apel mai întâi nu poate fi prezentată într-o acțiune reconvențională, deoarece nu are același obiect ca cel al acțiunii principale. Or, acesta era cazul în speță. Dreptul și practica internă relevante la art. 20 alineatul (5) din Codul de expropriere dispune Dacă o acțiune a fost introdusă în mod admisibil, cel împotriva căruia este condusă poate depune, cu cel mult cinci zile înainte de dezbateri și sub pedeapsa cu moartea, o cerere reconvențională pentru bunurile imobile pentru care acțiunea urmărește să stabilească definitiv dreptul la despăgubire. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță, din cauza faptului că instanța de apel și Curtea de Casație, care demonstrează o formalitate excesivă, au declarat inadmisibilă acțiunea reconvențională de acordare a unei despăgubiri speciale pentru partea neexpropriată a proprietății sale, precum și anumite alte indemnizații speciale legate de exploatare. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge că instanțele interne au refuzat să îi acorde o compensație specială pentru partea neexpropriată a proprietății sale, precum și anumite alte indemnizații speciale legate de exploatare. Respingerea, în conformitate cu art. 20 alineatul (5) din Codul de exproprieri ale acțiunii reconvenționale a recurentei care urmărește să obțină anumite indemnizații speciale pe motiv că nu a făcut obiectul unei acțiuni autonome, a condus la o încălcare a dreptului la un proces echitabil al acesteia, garantat prin art. 1 din Convenție (hotărârea Anastakis c. Grecia, 41959/08, 6 decembrie 2011) Refuzul instanțelor interne de a examina cererile recurentei de a obține anumite indemnizații suplimentare ca urmare a exproprierii terenului pe care aceasta era situată, a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. Care a fost suma totală a despăgubirii primite de reclamantă