JULA v. ROMANIA

Cererea nr. 46167/09 Florin JULA împotriva României depusă la 9 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Florin JULA, este un cetățen român care locuiește în Oradea. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are doi copii minori care participă la o școală de stat în orașul lor natal. Familia aparține Bisericii catolice de Est („Grecia Catolica Greacă”) și pe această bază copiii reclamanților nu doresc să participe la clasele de religie ortodoxă la școală. Ei au solicitat ca educația catolică grecească să fie organizată la școală. Cererea lor a fost respinsă deoarece nu au existat suficiente copii pentru a constitui o clasă. Potrivit reclamantului, copiii non-ortodox pot fie participa la educația religioasă ortodoxă sau au ales să părăsească sala de clasă atunci când au loc clase de religie. În ultimul caz, ei nu sunt pregătiți de școală. La 8 august 2007, reclamantul a depus o plângere la Consiliul Național împotriva Discriminării („Consiliul”), împotriva Ministerului Educației și Ministerului Culturii, susținând că copiii catolici greci sunt discriminați ca fiind dreptul constituțional la educație religioasa nu este asigurat în același mod ca și al copiilor ortodox. La 20 decembrie 2007, Consiliul a respins plângerea și a constatat că situația descrisă de reclamant nu constituie discriminare în măsura în care orice religie, inclusiv ortodoxa, ar fi tratată în mod similar dacă numărul de elevi obligați de lege să constituie o clasă nu este suficient. La 25 februarie 2008, reclamantul a prezentat obiecție la decizia Consiliului. El a reiterat că copiii catolici greci au fost discriminați, susținând, printre altele, că presupusa lipsă de un număr suficient de elevi pentru a constitui clase de religie minoritară este o problemă generalizată pe care autoritățile le dispune de mijloace legale de eludare, dacă doresc. El a reiterat că copiii din această situație au trebuit să se alăture claselor de religie ortodoxă sau să părăsească camera de clasă și să aștepte pe coridoarele școlii sau pur și simplu să părăsească clădirea școlii. La 19 mai 2008, Curtea de Apel de Oradea a constatat în favoarea reclamantului, menționând că educația religioasă este garantată de Constituție și a considerat că orice restricție a acestui drept, în temeiul unor motive cum ar fi numărul insuficient de elevi sau lipsa de fonduri, constituie discriminare pe care autoritățile nu o putea justifica în mod obiectiv. Consiliul și Ministrul Educației au apelat împotriva hotărârii dictate de Curtea de Apel. Într-o decizie finală din 10 decembrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a inversat această hotărâre și a constatat că nu a existat nicio discriminare în cazul în care prevederile legii privind numărul minim de elevi aplicate în mod egal tuturor religiilor. De asemenea, a remarcat că, chiar dacă educația religioasa nu este furnizată de școală, elevii ar putea beneficia de aceasta în cadrul bisericilor lor respective și că predarea va fi recunoscută de școli. Legea internă relevantă art. 32 § 7 din Constituție prevede că: „În școlile de stat educația religioasa este organizată și garantată de lege.” art. 32 § 1 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religiilor prevede că: „La cerere, dacă școala nu poate asigura prezența profesorilor dintr-o anumită religie, elevii care aparțin acestei religie pot aduce dovezi din biserică lor de a-și studia religia în acea biserică.” art. 158 din Legea nr. 84/2006 privind educația prevede după cum urmează: „1) În sistemul de învățământ secundar, formațiile de studiu constă din grupuri, clase sau ani de studiu, după cum urmează: un grup constă într-o medie de 15 elevi sau elevi de școală, dar nu mai puțin de 10 sau mai mult de 20; în mod excepțional, Inspecția școlară poate aproba grupuri cu cel puțin 7 copii; o clasă în școală primară are în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 10 sau mai mult de 25; o clasă în școala secundară are în medie 25 de elevi, bur nu mai puțin de 10 sau mai mult de 30; ... o clasă liceală are în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 sau mai mult de 30. Situațiile speciale referitoare la formarea de studiu mai puțin decât numărul minim de elevi... sunt aprobate de Ministerul Educației.” Legea nr. 84/2006 a fost înlocuită cu Legea nr. 1/2011, care are o dispoziție similară în art. 63 al acestuia. Comisia Europeană împotriva Racismului și Intoleranței (ECRI) a constatat în 2006, în al doilea său raport de țară privind România, că, deși nu are statutul de religie de stat, Biserica Ortodoxă, care este religia majoritară, deține o poziție dominantă în societatea română, cu o mare influență asupra organismelor politice și, prin urmare, respingând beneficiile pe care alte Biserici nu le obțin de la stat. De asemenea, a remarcat că: „16. ECRI observă, de asemenea, cu îngrijorare, că membrii Bisericii Ortodoxe au fost implicați în tot felul de hărțuire împotriva adepților Bisericii Catolică Grece cu un anumit grad de complicitate din partea autorităților. ECRI a fost, de asemenea, informat că, deși educația religioasa nu este obligatorie în România, există cazuri în unele școli de stat în care elevii primesc instrucțiuni religioase împotriva voinței părinților lor.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 9 și 14 din Convenția și al articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind negarea educației religioase copiilor aparținând bisericii grecești catolice, inclusiv propriilor copii. În special el subliniază că ar trebui să beneficieze de educația religioasa în școală în sine, și să nu fie forțați să părăsească sala de clasă atunci când colegii lor de clasă primesc instrucțiuni ortodoxe sau să se alăture claselor religiei majoritare. Ce fac copiii a căror religie nu este învățată la școală în timpul în care colegii de școală participă la cursuri de religie? În special, școala le oferă activități alternative? Este permis ca acești copii să părăsească sediul școlii pe cont propriu, în timpul claselor de religie? Părinții au de ales în modul în care copiii își petrec timpul când colegii lor de școală participă la cursuri de religie? În cazul în care este cazul, reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție? În special, a avut la dispoziție mijloace eficace de a solicita ca școala să ofere îngrijire alternativă copiilor săi în timpul în care colegii de clasă au participat la educație religiosă? A fost încălcat dreptul copiilor reclamantului la educație, garantat de art. 2 din Protocolul nr. 1, în special în ceea ce privește modul în care autoritățile au organizat educația religioasă? Având în vedere concluziile ECRI, reclamantul are o alegere reală, în numele copiilor săi, de a nu participa la clasele de religie ortodoxă, în timp ce totuși rămâne sub îngrijirea școlii? În special, cum are loc inscripția pentru clase de religie în școli? Cum este căutat consimțământul părinților?

THIRD SECTION

Application no. 46167/09

Florin JULA

against Romania

lodged on 9 June 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Florin Jula, is a Romanian national who lives in Oradea.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant has two underage children who attend a State school in their hometown. The family belongs to the Eastern Catholic Church (“the Greek Catholic Church”) and on that ground the applicant’s children do not wish to participate in the Orthodox religion classes in school. They requested that Greek Catholic religious education be organised in school.

Their request was rejected as there were not enough children to constitute a class. According to the applicant, the non-Orthodox children may either attend the Orthodox religious education or chose to leave the classroom when religion classes take place. In the latter case, they are not taken care of by the school.

On 8 August 2007 the applicant lodged a complaint with the National Council against Discrimination (“the Council”), against the Ministry of Education and the Ministry of Culture and Cults, arguing that the Greek Catholic children are discriminated against as their constitutional right to religious education is not ensured in the same manner as that of the Orthodox children.

On 20 December 2007 the Council dismissed the complaint. It found that the situation described by the applicant did not constitute discrimination insofar as any religion, including the Orthodox, would be treated similarly if the number of pupils required by law to constitute a class was insufficient.

On 25 February 2008 the applicant lodged an objection to the Council’s decision. He reiterated that Greek Catholic children were discriminated against. He argued, among others, that the alleged lack of sufficient number of pupils for constituting minority religion classes was a widespread problem which the authorities had legal means to circumvent, if they wished so. He reiterated that children in that situation had to join the Orthodox religion classes or leave the class room and wait on the school corridors or simply leave the school building.

On 19 May 2008 the Oradea Court of Appeal found in favour of the applicant. It noted that religious education was guaranteed by the Constitution and considered that any restriction of this right on grounds such as insufficient number of pupils or lack of funds constituted discrimination which the authorities could not objectively justify.

The Council and the Minister of Education appealed against the judgment rendered by the Court of Appeal. In a final decision of 10

December 2008, the High Court of Cassation and Justice reversed that judgment and found that there had been no discrimination in the case as the provisions of law concerning the minimum number of pupils applied equally to all religions. It also noted that even if religious education was not provided by the school, pupils could still benefit from it within their respective churches and that teaching would be recognised by schools.

B.

Relevant domestic law

Article 32 § 7 of the Constitution provides that:

“In State schools religious education is organised and guaranteed by law.”

Article 32 § 1 of Law no. 489/2006 on freedom of religions provides that:

“On request, if the school cannot ensure presence of teachers of a certain religion, pupils belonging to that religion may bring proof from their church of studying their religion within that church.”

Article 158 of Law no. 84/2006 on education provides as follows:

“1)

In the secondary education system, the study formations consist of groups, classes or study years, as follows:

a)

a group consists of an average of 15 pre-school pupils or school pupils, but no less than 10 or more than 20; exceptionally, the School Inspection may approve groups of no less than 7 children;

b)

a class in primary school has on average 20 pupils, but not less than 10 or more than 25;

c)

a class in the secondary school has on average 25 pupils, bur not less than 10 or more than 30;

d)

a ... high school class has on average 25 pupils, but not less than 15 or more than 30.

2)

The special situations concerning the study formations of less than the minimum number of pupils... shall be approved by the Ministry of Education.”

Law no. 84/2006 has been replaced by Law no. 1/2011 which has a similar provision in its Article 63.

C.

Findings by ECRI

The European Commission against Racism and Intolerance (ECRI) found in 2006, in its second Country Report on Romania, that although it does not have the status of a state religion, the Orthodox Church, which is the majority religion, holds a dominant position in Romanian society with great influence on the political bodies and consequently withholding benefits that other Churches do not get from the state. It also noted that:

“16. ECRI also notes with concern reports that members of the Orthodox Church were engaging in all manner of harassment against followers of the Greek Catholic Church with a certain degree of complacency from the authorities. ECRI has also been informed that although religious education is not compulsory in Romania, there are cases in some state schools where pupils receive religious instruction against their parents’ will.”

COMPLAINT

The applicant complains under Articles 9 and 14 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention about the denial of religious education to children belonging to the Greek Catholic church, including his own children. In particular he points out that they should benefit from religious education in the school itself, and not be forced to leave the classroom when their classmates receive Orthodox instruction or join the majority religion’s classes.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

What do children whose religion is not taught in school do during the time when their schoolmates attend religion classes?

In particular, does the school provide for alternative activities for them?

Are these children allowed to leave the school premises on their own, during the religion classes?

2.

Do the parents have a choice in the manner in which the children spend their time when their schoolmates attend religion classes?

3.

If so, has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, did he have at his disposal effective means of requesting that the school provide alternative care for his children during the time when his classmates attended religious education?

4.

Have the applicant’s children’s right to education, guaranteed by Article 2 of Protocol No. 1, been breached, in particular with regard to the manner in which the authorities organised the religious education?

5.

In the light of the findings by ECRI, does the applicant have a real choice, on behalf of his children, of not attending Orthodox religion classes, while nevertheless remaining under the care of the school?

In particular, how does the inscription for religion classes occur in schools? How is the parents’ consent sought?