CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 46167/09 Florin JULA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 septembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Florin Jula, este un cetățen român care locuiește în Oradea. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Lupu, un avocat care practică în Iași. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar din Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are doi copii minori care participă la o școală de stat în orașul lor de origine. Familia aparține Bisericii catolice de Est („Grecia Catolica Greacă”) și, de aceea, copiii reclamanților nu doresc să participe la clasele de religie ortodoxă oferite de școală. Procedura privind dreptul la educație religioasa La 8 august 2007, reclamantul a depus o plângere împotriva Ministerului Educației și a Ministerului Culturii cu Consiliul Național împotriva Discriminației („Consiliul”), argumentând că copiii catolici greci au fost discriminați deoarece dreptul lor constituțional la educație religiosă nu a fost asigurat în același mod cu cel al copiilor ortodox. La 20 decembrie 2007, Consiliul a respins plângerea și a constatat că situația descrisă de reclamant nu constituie discriminare, deoarece orice religie, inclusiv ortodoxa, ar trebui să fie reprezentată de un număr suficient de copii pentru a declanșa un drept la clasele de religie. La 25 februarie 2008, reclamantul a depus obiecție la decizia Consiliului. Într-o decizie finală din 10 decembrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a constatat că nu a existat nicio discriminare în acest caz, întrucât dispozițiile juridice privind numărul minim de elevi aplicate în mod egal tuturor religiilor. De asemenea, a remarcat că, chiar dacă educația religioasă nu este furnizată de o anume școală, elevii ar putea beneficia de aceasta în cadrul bisericilor lor respective și că predarea va fi recunoscută de școală. Correspondența reclamantului cu Registrul Curții În scrisorile sale din 1 decembrie 2011, 6 februarie, 5 iulie și 31 august 2012, trimisă înainte de notificare a cererii a fost dată guvernului, reclamantul se plângea că judecătorul ales în ceea ce privește Statul pârât și membrii Registrului a fost în mod deliberat protragerea examinării cazului său. Exceptele scrisorilor sale se citesc după cum urmează: Scrisoarea din 1 decembrie 2011: [Traducere] „Așa cum orice protracție va afecta negativ un număr semnificativ de cetățeni români, vă rugăm să mă informați când cazul meu va fi examinat. Vă cer să verificați dacă această protracție nu este cauzată de judecătorul român, Corneliu Bîrsan. Fără a acuza pe cineva, mă gândesc la numeroase scandaluri de presă în care unele magistrați români sunt implicați. Cunoscând întârzierile lungi cu care au fost examinate alte cazuri române care implică Biserica Greacă-Catolica ..., mă aștept că cazul meu va dura aproximativ zece ani. Dacă raționarea mea este corectă, ne confruntăm cu acțiuni care trebuie investigate. Din acest motiv, pentru a elimina orice suspiciune, vă rugăm să efectuați investigațiile interne necesare.” [Original] „Având în vedere tergiversarea îngrijire sunt efecte negative a supra unui numar mare de cetățeni române, vă rog să-mi aduceți la cunostință când va fi soluționată cererea mea. Doresc să verificați dacă acești tergiversare nu se datorează eventual judecătorului român, Corneliu Bîrsan. Fără să cuz pe nimeni, am în vedere numeroase scandalouri din preză în care sunt implicăți anumiți magistrați române. Cunoscând intervalul de tump mare în care au fost soluționate și alte dosare referire la Biserica Greco-Catolică ..., mai aștept ca dosarul meu să fie soluționat ca în 10 ani. Dacă raționamentul meu este în întregimeiat, suntem în fața unor acțion care trabuie verificat. De aceea, pentru a elimina aceștiune, vă rog să faceți cerceturi interne asest sens.” 10. Scrisoarea din 6 februarie 2012 [Traducere] „Am primit răspunsul dvs. din 20 decembrie 2011 [informând reclamantul că cazul său va fi examinat în 2012]. Din păcate, este inacceptabil. ... nu face nici o trimitere la cererea mea de a se desfășura o investigație care să stabilească JUDGE BÎRSAN INTENȚIONAL CAUZA MEA, Având în vedere cele de mai sus, cer Curtea să pună în considerare judecătorul ROMAN BÎRSAN . Nu doresc ca acest judecător să stea pe cazul meu. Motivele mele sunt bine fondate și ușor de stabilit. " [Original] "Sunt primit răspunsul din date de 20 decembrie 2011. Din pacate este neatisfăcător. ... nu cuprinde nicio referire la sollicitarea mea de a se face o investigare prin care sunt stabilească DACĂ JUDECĂTORUL BÎRSAN A AMÂNAT INTENZIONAT DOSARUL MEU Având în vedere cele menționate, doresc să solicite Curții RECUZAREA JUDECĂTORULUI ROMÂN BÎRSAN. Nu doresc ca ast judecător să se ocupe de cazul meu. Motivele mele sunt intemeiat și sunt ușor de stabilit.” 11. Scrisoarea din 5 iulie 2012: [Traducere] „Cred cu fermitate că judecătorul român [examinarea] cazul meu. În această situație, voi depune o plângere împotriva judecătorului, care nu dorește să examineze cazul meu. ... De ce amânați cazul meu? Cine dorește să acopere cazul meu?” [Original] „Cred Și afirm cu tarie că judecătorul român tergiversea dosarul.În așt caz voi face plângere împpotriva judecătorului care nu dorește rezolvarea dosarului. ... De ce amânăți dosarul? Cine dorește mușamalizarea dosarului?” 12. Scrisoarea din 31 august 2012 a avut un conținut similar cu cel din 5 iulie 2012. La 14 septembrie 2012, grefierul secțiunii a trimis o scrisoare reclamantului să-i asigure că îndoielile sale cu privire la lipsa de imparțialitate a agenților români sunt nefondate. În observațiile sale, după comunicarea cauzei către Guvernul contestat, reclamantul a formulat alte acuzații cu privire la judecătorul național în ceea ce privește compunerea bancului care a adoptat decizia finală din 10 decembrie 2008 (a se vedea punctul 7 de mai sus). Partea relevantă din observațiile reclamantului se citește după cum urmează [Original în limba engleză] „Tribunul a fost condus de judecătorul P.I., care a fost mai târziu implicat într-o investigație a Departamentului Național Anticorupție în același dosar cu G.B., soția judecătorului român la [Curte] Corneliu Bîrsan. De aceea am cerut respingerea judecătorului român la [Curte] Corneliu Bîrsan, implicat indirect într-o relație cu judecătorul acuzat de corupție.” Reclamantul a adăugat la observațiile sale un articol de presă cu privire la faptul că judecătorul P.I. s-a retras în timpul anchetei penale în actele de corupție care au fost instituite împotriva ei. Numele judecătorului G.B. și al judecătorului Corneliu Bîrsan au fost menționați în acest articol în legătură cu ancheta. 15. La 5 decembrie 2014, reclamantul a trimis Curtea o altă scrisoare care susține că judecătorul român, al cărui mandat de la Curte a expirat în decembrie 2013, a fost protragerea examinării cauzei sale. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 9 și 14 din Convenție și cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție că educația religioasa a fost refuzată copiilor aparținând bisericii catolice grecești, inclusiv copiii săi. Curtea remarcă că reclamantul a trimis o serie de scrisori care fac acuzații serioase difamatorii și nefondate cu privire la integritatea judecătorului român care își îndeplinea mandatul în acel moment. 13 mai sus) − Reclamantul și-a demonstrat hotărârea de a prejudicia și de a respinde reputația instituției Instituției Europene a Drepturilor Omului și a membrilor acestuia (a se vedea mutatis mutandis, Ehák c. Republica Cehă (dec.), nr. 67208/01, 18 mai 2004). 19. Curtea reiterează că utilizarea limbii îndeosebi vexative, insultoase, amenințătoare sau provocatoare de către reclamant – fie îndreptate împotriva statului contestat sau a Curții în sine – poate fi considerată abuz de dreptul de cerere în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție (a se vedea Apinis c. Letonia (dec.), nr. 46549/06, § 15, 20 septembrie 2011) 20. În cazul în cauză, Curtea este de părere că acuzațiile reclamantului sunt intolerabile, depășesc limitele normale – deși nedreptate – critici și depășesc disprețul față de instanță (a se vedea mutatis mutandis Hațegan c. România (dec.), nr. 24159/03, §§§ 15, 17 și 29, 17 aprilie 2012; Apinis , citat mai sus, §§ 6, 9 și 16; și δehák , citat mai sus). O astfel de conduită a reclamantului, presupunând chiar că cererea sa inițială nu ar fi considerată evident nefondată, este contrară scopului dreptului unei cereri individuale, astfel cum se prevede la articolele 34 și 35 din Convenție. Nu există nici o îndoială că aceasta constituie un abuz al dreptului la cerere în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. 21. Prin urmare, prezentul caz trebuie respins ca abuz al dreptului la cerere, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 septembrie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Adjunct Registrar
Application no. 46167/09
Florin JULA
against Romania
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5
September
2017 as a Committee composed of:
Paulo Pinto de Albuquerque,
President,
Egidijus Kūris,
Iulia Motoc,
judges,
and Andrea Tamietti,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 9 June 2009,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Florin Jula, is a Romanian national who lives in Oradea. He was represented before the Court by Mr M. Lupu, a lawyer practising in Iași.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar from the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
The applicant has two minor children who attend a State school in their home town. The family belongs to the Eastern Catholic Church (“the Greek Catholic Church”) and for that reason the applicant’s children do not wish to participate in the Orthodox religion classes offered by the school.
1.
Proceedings concerning the right to religious education
5.
On 8 August 2007 the applicant lodged a complaint against the Ministry of Education and the Ministry of Culture and Cults with the National Council against Discrimination (“the Council”), arguing that Greek Catholic children were discriminated against because their constitutional right to religious education was not assured in the same manner as that of the Orthodox children.
6.
On 20 December 2007 the Council dismissed the complaint. It found that the situation described by the applicant did not constitute discrimination because any religion, including the Orthodox, should be represented by a sufficient number of children in order to trigger an entitlement to religion classes.
7
.
On 25 February 2008 the applicant lodged an objection to the Council’s decision. In a final decision of 10 December 2008, the High Court of Cassation and Justice found that there had been no discrimination in the case as the legal provisions concerning the minimum number of pupils applied equally to all religions. It also noted that, even if religious education was not provided by a particular school, pupils could still benefit from it within their respective churches and that teaching would be recognised by the school.
2.
The applicant’s correspondence with the Registry of the Court
8.
In his letters of 1 December 2011, 6 February, 5 July and 31
August
2012, sent before notice of the application was given to the Government, the applicant complained that the judge elected in respect of the respondent State and members of the Registry were deliberately protracting the examination of his case. Excerpts of his letters read as follows:
9.
Letter of 1 December 2011:
[Translation]
“As any protraction will negatively affect a significant number of Romanian nationals, please inform me when my case will be examined.
I ask you to verify whether this protraction is not being caused by the Romanian judge, Corneliu Bîrsan. Without accusing anyone, I am thinking about numerous press scandals in which certain Romanian magistrates are involved. Knowing the lengthy delays with which other Romanian cases involving the Greek-Catholic Church were examined ..., I expect that my case will take about ten years. If my reasoning is correct, we are faced with actions that need to be investigated. For this reason, in order to eliminate any suspicion, please conduct the necessary internal investigations.”
[Original]
“Având în vedere tergiversarea care are efecte negative asupra unui număr mare de cetățeni români, vă rog să-mi aduceți la cunostință când va fi soluționată cererea mea.
Doresc să verificați dacă această tergiversare nu se datorează eventual judecătorului român, Corneliu Bîrsan. Fără să acuz pe nimeni, am în vedere numeroasele scandaluri din presă în care sunt implicați anumiți magistrați români. Cunoscând intervalul de timp mare în care au fost soluționate și alte dosare referitoare la Biserica
Greco-Catolică ..., mă aștept ca și dosarul meu să fie soluționat cam în 10 ani. Dacă raționamentul meu este întemeiat, suntem în fața unor acte care trebuie verificate. De aceea, pentru a elimina această suspiciune, vă rog să faceti cercetări interne în acest sens.”
10.
Letter of 6 February 2012
[Translation]
“I have received your answer of 20 December 2011 [informing the applicant that his case would be examined in 2012]. Unfortunately, it is unacceptable. ... it does not make any reference to my request that an investigation be conducted which would establish
.
Bearing in mind the foregoing, I ask the Court
. I do not wish this judge to sit on my case. My reasons are well-founded and easy to establish.”
[Original]
“Am primit răspunsul dvs din data de 20 decembrie 2011. Din păcate acesta este nesatisfăcător. ... nu cuprinde nicio referire la solicitarea mea de a se face o investigare prin care să se stabilească
.
Având în vedere cele menționate, doresc să solicit Curții
Nu doresc ca acest judecător să se ocupe de cazul meu. Motivele mele sunt întemeiate și sunt ușor de stabilit.”
11.
Letter of 5 July 2012:
[Translation]
“I strongly believe that the Romanian judge is protracting [the examination of] my case. In this situation, I will file a complaint against the judge, who does not wish to examine my case.
... Why are you postponing my case? Who wishes to cover up my case?”
[Original]
“Cred și afirm cu tărie că judecătorul român tergiversează dosarul. În acest caz voi face plângere împotriva judecătorului care nu dorește rezolvarea dosarului.
... De ce amânați dosarul? Cine dorește mușamalizarea dosarului?”
12.
The letter of 31 August 2012 had a similar content to that of 5
July
2012.
13
.
On 14 September 2012 the Section Registrar sent a letter to the applicant assuring him that his doubts concerning the lack of impartiality of the Romanian agents were unfounded. He further reassured the applicant that only the Court itself had competence to decide applications.
14.
In his observations, after communication of the case to the respondent Government, the applicant made further allegations concerning the national judge in relation to the composition of the bench which adopted the final decision of 10 December 2008 (see paragraph 7 above).
The relevant parts of the applicant’s observations read as follows [Original in English]
“The Tribunal was led by judge P.I., who was later involved in an investigation of the National Anticorruption Department in the same file with G.B., wife of Romanian judge at [the Court] Corneliu Bîrsan.
That’s why I asked the rejection of the Romanian judge at [the Court] Corneliu
Bîrsan, indirectly involved in a relation with the judge who is accused of corruption.”
The applicant appended to his observations a press article concerning the fact that judge P.I. had retired during the criminal investigation into acts of corruption which had been instituted against her. The names of judge G.B. and of judge Corneliu Bîrsan were mentioned in that article in connection with the investigation.
15.
On 5 December 2014 the applicant sent another letter to the Court alleging that the Romanian judge, whose term at the Court had expired in December
2013, had been protracting the examination of his case.
16.
The applicant complained under Articles 9 and 14 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 1 to the Convention that religious education was denied to children belonging to the Greek Catholic church, including his own children.
17.
The Court notes that the applicant has sent a number of letters making serious defamatory and groundless accusations about the integrity of the Romanian judge who was serving his mandate at that time.
18.
In reiterating his allegations − despite receiving reassurances from the Registrar that only the Court could decide on applications (see paragraph
13 above) − the applicant has demonstrated his determination to harm and tarnish the reputation of the very institution of European Court of Human Rights and of its members (see,
mutatis mutandis
,
Řehák v.
the Czech Republic
(dec.), no. 67208/01, 18 May 2004).
19.
The Court reiterates that the use of particularly vexatious, insulting, threatening or provocative language by the applicant – whether directed against the respondent State or the Court itself – may be considered an abuse of the right of petition within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention (see
Apinis v. Latvia
(dec.), no. 46549/06, §
15, 20
September
2011)
20.
In the present case, the Court is of the opinion that the applicant’s allegations are intolerable, exceed the bounds of normal − albeit misplaced – criticism, and amount to contempt of court (see,
mutatis mutandis
,
Hațegan v. Romania
(dec.), no. 24159/03, §§ 15, 17 and 29, 17
April
2012;
Apinis
, cited above, §§ 6, 9 and 16; and
Řehák
, cited above). Such conduct by the applicant, even supposing that his original application were not to be deemed manifestly ill-founded, is contrary to the purpose of the right of individual petition, as provided for in Articles 34 and 35 of the Convention. There is no doubt that it constitutes an abuse of the right of application within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention.
21.
It follows that the present case must be rejected as an abuse of the right of application, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 28 September 2017.
Andrea Tamietti
Paulo Pinto de Albuquerque
Deputy Registrar
President