BUTA v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE NR. 20957/08 și 20958/08 Maria BUTA împotriva României și Mihaela BUTA împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 13 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 10 august 2006 și, respectiv, 29 august 2006, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamanții, dna Maria Buta și dna Mihaela Buta, atât cetățenii români, cât și suedezi, s-au născut în 1921 și, respectiv, 1946 și au trăit în Tumba, Suedia. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna Dobrescu, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 16 mai 2008, Curtea a fost informată că dna Maria Buta a murit la 26 mai 2006 și că al doilea reclamant, fiica ei, a fost singura ei moștenitoare și a vrut să continue procedura în locul ei. În conformitate cu art. 6 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamațiile reclamanților au fost comunicate guvernului la 15 ianuarie 2009. La 2 iunie 2009, cererile au fost aderate. La 25 iunie 2009, Guvernul a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile. Observațiile au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 6 octombrie 2009, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor lor s-a expirat la 14 septembrie 2009 și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Reprezentantul reclamanților a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 12 octombrie 2009. Cu toate acestea, nu a fost urmat niciun răspuns. În primul rând, Curtea reiterează că o cerere, în principiu, nu poate fi introdusă în numele unei persoane decedate, deoarece o persoană decedată nu poate, chiar și prin intermediul unui reprezentant, să depună o cerere la Curte. Dobrescu, a introdus cererile în numele ei, și în măsura în care al doilea reclamant nu poate urmări cererea în locul ei deoarece dna Maria Buta nu a participat de fapt la proceduri în fața Curții, cererile prezente, în măsura în care se referă la dna Maria Buta, sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 4 (a se vedea, de exemplu, Dupin v. Croația , (dec.), nr. 36868/03, 7 iulie 2009 și Vidić și alții v. Serbia (dec.), nr. 60/10, 14 ianuarie 2014). Curtea consideră, de asemenea, că, în circumstanțele descrise la alineatele 6 și 7 de mai sus, al doilea reclamant poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererile, în sensul articolului (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cauzelor. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cererile din listă în măsura în care au fost introduse de cel de-al doilea reclamant. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declarații cererea inadmisibilă în măsura în care se referă la reclamantul Maria Buta, hotărăște să atace restul cererilor din lista sa de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2016. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele Adjunct Regizor

FOURTH SECTION

DECISION

Applications nos. 20957/08 and 20958/08

Maria BUTA against Romania

and Mihaela BUTA against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13

September

2016 as a Committee composed of:

Paulo Pinto de Albuquerque,

President,

Iulia Motoc,

Marko Bošnjak,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 10 August 2006 and 29 August 2006 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicants, Ms Maria Buta and Ms Mihaela Buta, both Romanian and Swedish nationals, were born in 1921 and 1946, respectively and lived in Tumba, Sweden. They were represented before the Court by Ms

M.

Dobrescu, a lawyer practising in Bucharest.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

3.

On 16 May 2008 the Court was informed that Ms Maria Buta had died on 26 May 2006 and that the second applicant, her daughter, was her single heir and wanted to pursue the proceedings in her stead.

4.

The applicants’ complaints under Article 6 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention were communicated to the Government on 15 January 2009.

5.

On 2 June 2009 the applications were joined.

6

.

On 25 June 2009 the Government submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicants, who were invited to submit their own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

7

.

By letter dated 6 October 2009, sent by registered post, the applicants’ representative was notified that the period allowed for submission of their observations had expired on 14 September 2009 and that no extension of time had been requested. The applicants’ representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicants’ representative received this letter on 12 October 2009. However, no response followed.

THE LAW

8.

Firstly, the Court reiterates that an application, in principle, cannot be brought in the name of a deceased person, since a deceased person is unable, even through a representative, to lodge an application with the Court. As it is undisputed that the first applicant had died before her putative representative, Ms. M. Dobrescu, introduced the applications in her name, and in so far as the second applicant cannot pursue the application in her place because Ms Maria Buta had actually never taken part in proceedings before the Court, the present applications, in so far as they concern Ms Maria Buta, are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 (see for instance

Dupin v.

Croatia

, (dec.), no. 36868/03, 7 July 2009 and

Vidić and Others v. Serbia

(dec.), no.

60/10, 14 January 2014).

9.

The Court further considers that, in the circumstances described in paragraphs 6 and 7 above, the second applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her applications, within the meaning of Article

37

§

1

(a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37

§

1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the cases.

10.

In view of the above, it is appropriate to strike the applications out of the list in so far as they have been introduced by the second applicant.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the applications inadmissible in so far as they concern the applicant Maria Buta,

Decides

to strike the remainder of the applications out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 6 October 2016.

Andrea Tamietti

Paulo Pinto de Albuquerque

Deputy Registrar

President