ROZSA v. ROMANIA

A doua secțiune DECIZIE nr. 42967/04 Gheorghe ROZSA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Gheorghe Rozsa, reclamantul, este un național maghiar, născut în 1922 și locuiește în Budapesta. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. La 20 decembrie 2006, Curtea a fost informată că dl Gheorghe Rozsa a murit la 17 decembrie 2005 și că dl. Gabor Rozsa și dl Mihaly Rozsa, fiii și moștenitorii săi, au dorit să continue procedurile în locul său. Din motive practice, dl Gheorghe Rozsa va continua să fie numit „reclamantul” în prezenta decizie, deși doi moștenitori săi sunt acum considerați ca astfel (a se vedea Dalban v. România [GC], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999 VI). 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și fondurile. Aceste observații au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații până la 6 martie 2012. La 2 martie 2012 reclamantul a informat Curtea că două seturi de proceduri civile, capabile, în opinia sa, să-i ofere soluționare în ceea ce privește plângerile formulate în prezenta cerere, au fost în așteptare la nivel național. La 30 iunie 2012, reclamantul a solicitat suspendarea procedurii în fața Curții în așteptarea rezoluției cauzei în fața autorităților interne. 2012 reclamantul a informat Curtea că a obținut o hotărâre finală în favoarea sa în unul dintre seturile de proceduri menționate mai sus, în timp ce celelalte proceduri erau încă în așteptare; cererea de suspendare a procedurii în fața Curții a fost reiterată. Prin scrisoarea din 10 martie 2016, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost întrebat dacă a doua serie de proceduri menționată în ultima sa scrisoare era încă în suspensie înaintea autorităților interne. El a fost invitat să prezinte răspunsul său până la 7 aprilie 2016 cel târziu. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 24 martie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 februarie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 42967/04

Gheorghe ROZSA

against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24

January 2017 as a Committee composed of:

Paulo Pinto de Albuquerque,

President,

Iulia Motoc,

Marko Bošnjak,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 November 2004,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Gheorghe Rozsa, was a Hungarian national, who was born in 1922 and lived in Budapest.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

3.

On 20 December 2006 the Court was informed that Mr

Gheorghe

Rozsa had died on 17 December 2005 and that Mr

Gabor

Rozsa and Mr Mihaly Rozsa, his sons and heirs, wanted to pursue the proceedings in his stead. For practical reasons, Mr Gheorghe Rozsa will continue to be called “the applicant” in this decision, although his two heirs are now to be regarded as such (see

Dalban v. Romania

[GC], no.

28114/95, §

1, ECHR 1999

‑

VI).

4.

The applicant’s complaints under Article 6 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. These observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations by 6 March 2012. On 2

March

2012 the applicant informed the Court that two sets of civil proceedings, capable in his view, to offer him redress in respect of the complaints raised in the present application, were pending at a national level. On 30 June 2012 the applicant asked that the procedure before the Court be suspended pending the resolution of the case before the domestic authorities. On 2

October

2012 the applicant informed the Court that he had obtained a final judgment in his favour in one of the set of proceedings mentioned above, while the other proceedings were still pending; the request to suspend the procedure before the Court was reiterated.

5.

By letter dated 10 March 2016, sent by registered post, the applicant was asked whether the second set of proceedings mentioned in his latest letter were still pending before the domestic authorities. He was invited to submit his reply by 7 April 2016 at the latest. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant received this letter on 24 March 2016. However, no response has been received.

THE LAW

6.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37

§

1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 16 February 2017.

Andrea Tamietti

Paulo Pinto de Albuquerque

Deputy Registrar

President