- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 24 ianuarie 2017
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Groza împotriva României
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 47986/11 Gheorghe GROZA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), care așeză la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 iulie 2011, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Gheorghe Groza, este un național român, născut în 1939 și trăiește în Petroșani. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Tamaris-Taloi, avocat practicant la București.
Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a contestat o decizie administrativă emisă de consiliile locale ale lui Tîrgu Jiu și Gorj înființate să se ocupe de cererile de returnare a proprietăților confiscate (a se vedea Maria Atanasiu și alții c. România , nos. 30767/05 și 33800/06, §§ 44-80, 12 octombrie 2010). La 16 decembrie 2009, Curtea de district Tîrgu Jiu a pronunțat hotărâre. Nesatisfăcută cu rezultatul, reclamantul a apelat, dar convocarea care a apărut a fost servită asupra lui numai prin postarea acestuia pe poarta sa (denumită în continuare „prin anunț public” – citarea prin afișare ). Reclamantul nu a fost prezent la audierea programată în fața Curții de județ Gorj, în cazul în care a avut loc procedura de recurs.
La 27 ianuarie 2011, Tribunalul județului Gorj a respins recursul prin intermediul unei decizii finale. La 22 februarie 2011, reclamantul a depus o cerere de revizuire a deciziei finale din 27 ianuarie 2011 (cere de revizuire ) din cauza faptului că a descoperit un nou document relevant pentru fondurile cauzei. La 7 iulie 2011, Curtea de district Tîrgu Jiu și-a respins cererea, menționând că acest document a fost deja introdus în acest caz în etapele anterioare ale procedurii. La 8 septembrie 2011, reclamantul a depus un recurs extraordinar în căutarea depășirii deciziei finale din 27 ianuarie 2011 ( Concursație în anulare ) din motivul că convocarea pentru procedurile de recurs nu a fost efectuată în mod corect.
Într-o decizie finală din 13 octombrie 2011 județul Gorj Curtea a respins apelul extraordinar din timp. A observat că reclamantul a devenit familiarizat cu conținutul deciziei finale din 27 ianuarie 2011 cel târziu la 24 februarie 2011 când a depus o cerere de reexaminare (a se vedea punctul 7 mai sus). Cu toate acestea, el nu a depus apelul extraordinar până la 8 septembrie 2011 (a se vedea punctul 8 mai sus), adică în afara termenului legal de cincizeci de zile de la data în care a devenit familiarizat cu conținutul deciziei finale. Legea internă relevantă 10. Legea internă relevantă în vigoare în momentul în care documentele judiciare sunt furnizate prin aviz public este rezumat în S.C. Raisa M. Shipping S.R.L.
c. România (nr. 37576/05, § 18, 8 ianuarie 2013). COMPLAINT 11. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că a fost împiedicat să participe la procedura de recurs, deoarece convocarea pentru audierea de recurs nu a fost în mod corespunzător servită și că el nu a fost conștient de data acestei audieri. Reclamantul s-a plâns că nu poate participa la procedura de recurs intern, deoarece nu a primit notificarea judecătorească. El a invocat art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” 13. Guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne de care are acces.
14. Reclamantul a contestat afirmația Guvernului. 15. Curtea remarcă că în cazul S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. România (n. 37576/05, § 25, 8 ianuarie 2013) a constatat că mecanismul extraordinar de apel constituia un remediu eficace pentru o situație similară a prezentului caz (a se vedea, de asemenea, Hilote c. România) (dec.), nr. 15838/06, § 11, 13 septembrie 2016). Reclamantul, care nu a utilizat acest remediu în termenele prevăzute de legislația internă, nu a prezentat niciun argument care să permită Curții să ajungă la o concluzie diferită. 16. Prin urmare, plângerea trebuie respinsă în temeiul articolelor 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 februarie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 47986/11 Gheorghe GROZA against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 January 2017 as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judges, and Andrea Tamietti, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 27 July 2011, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Gheorghe Groza, is a Romanian national, who was born in 1939 and lives in Petroșani. He was represented before the Court by Ms M. Tamaris-Taloi, a lawyer practising in Bucharest.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant challenged an administrative decision issued by local boards of Tîrgu Jiu and Gorj established to deal with requests for the return of confiscated property (see Maria Atanasiu and Others v. Romania , nos. 30767/05 and 33800/06, §§ 44-80, 12 October 2010).
On 16 December 2009 the Tîrgu Jiu District Court gave judgment. Unsatisfied with the outcome, the applicant appealed, but the summons to appear was served on him solely by means of posting it on his gate (hereinafter “by public notice” – citarea prin afișare ). The applicant was not present at the hearing scheduled before the Gorj County Court where the appeal proceedings took place.
On 27 January 2011 the Gorj County Court dismissed the appeal by means of a final decision. 7 . On 22 February 2011 the applicant lodged an application for review of the final decision of 27 January 2011 ( cerere de revizuire ) on the ground that he had discovered a new document relevant for the merits of the case. On 7 July 2011 the Tîrgu Jiu District Court dismissed his request, noting that the said document had already been brought in the case at the earlier stages of the proceedings. 8 . On 8 September 2011 the applicant lodged an extraordinary appeal seeking the quashing of the final decision of 27 January 2011 ( contestație în anulare ) on the grounds that the summons for the appeal proceedings had not been correctly served on him.
In a final decision of 13 October 2011 the Gorj County Court dismissed the extraordinary appeal as out of time. It noted that the applicant had become acquainted with the content of the final decision of 27 January 2011 at the latest on 24 February 2011 when he had lodged an application for review (see paragraph 7 above). However, he had not lodged the extraordinary appeal until 8 September 2011 (see paragraph 8 above), namely outside the legal time-limit of fifteen days after the date when he had become acquainted with the content of the final decision. B. Relevant domestic law
The relevant domestic law in force at the time on the service of judicial documents by public notice is summed up in S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. v. Romania (no. 37576/05, § 18, 8 January 2013). COMPLAINT
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been prevented from participating in the appeal proceedings because the summons for the hearing on appeal had not been properly served on him and that he had not been aware of the date of that hearing. THE LAW
The applicant complained that he could not participate in the domestic appeal proceedings because he had not received the court notice. He invoked Article 6 § 1 of the Convention, which, in so far as relevant, reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
The Government argued that the applicant had not exhausted the domestic remedies available to him.
The applicant contested the Government’s assertion.
The Court observes that in the case of S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. v. Romania (no. 37576/05, § 25, 8 January 2013) it found that the extraordinary appeal mechanism constituted an effective remedy for a situation similar to that of the present case (see also Hilote v. Romania (dec.), no. 15838/06, § 11, 13 September 2016). The applicant, who did not use this remedy within the time-limits provided for by domestic law, has not put forward any argument that would allow the Court to reach a different conclusion.
Accordingly, the complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 16 February 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Deputy Registrar President