LAZU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Cererea nr. 46182/08 Anatolie LAZU împotriva Republicii Moldova depusă la 10 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Anatolie Lazu, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1954 și locuiește în Chișinău. La momentul evenimentelor, el a fost un șofer blindat de mașini. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 august 2005, la ora 10.55, în timp ce conducea o mașină blindată, reclamantul a mers în jurul unui autobuz neregulat. În timp ce reclamantul a finalizat manevra, autobuzul a început să se miște și, pentru a preveni un accident cu mașina blindată, s-a oprit brusc. Ca urmare a oprirea bruscă, un pasager de autobuz, E., a căzut și a primit leziuni de severitate intermediară.

La 7 octombrie 2005, șoferul de autobuz, G., și reclamantul au fost acuzați de încălcarea normelor de trafic, rezultând în prejudiciul E.. La 10 octombrie 2005, procurorul a întrerupt procedura penală împotriva G. pentru lipsă de dovezi. În cursul procedurii Curtea de district Botanica a auzit reclamantul, victima E., șoferul de autobuz G., un martor care stătea în mașina reclamantului și doi martori care erau pasagerii în autobuz. Curtea a examinat, de asemenea, un raport de anchetă de scena și schema incidentului de trafic, ambele elaborate la 12.20 în prezența numai a G. Curtea a considerat mărturiile E. și ale celor doi pasageri care au susținut că reclamantul a efectuat o manevra bruscă care a obligat G. să oprească brusc autobuzul să fie nesigur.

Curtea a considerat că aceste doi martori nu au văzut de unul dintre evenimentele și că impresia că vina reclamantului a fost determinată de șoferul de autobuz, G., care a dat vina pe solicitant. Curtea a remarcat că aceleași acuzații au fost acuzate împotriva G., că la 10 octombrie 2005 a avut loc un interviu între G. și reclamantul și că urmărirea penală în ceea ce privește reclamantul se bazează în continuare pe mărturia G. făcută la 21 octombrie 2005, după ce procedura penală a fost întreruptă în ceea ce privește el. Din aceste motive, Curtea a considerat că mărturia G. este de asemenea nesigură. Curtea a remarcat, de asemenea, că raportul privind ancheta de scena și schema nu au fost elaborate imediat după incident, deoarece atât reclamantul, cât și G. au continuat drumul lor și numai G. au fost prezente atunci când a venit poliția; obiecțiile reclamantului nu au fost niciodată reflectate în aceste documente; schema nu corespunde martorilor.

Într-o hotărâre din 27 martie 2006, în baza motivelor de mai sus, Curtea de District Botanica a achitat reclamantul. Acesta a concluzionat că procurorul nu a furnizat dovezi fiabile în sprijinul argumentului că acțiunile reclamantului au obligat G. să oprească brusc autobuzul. Procurorul a apelat la această hotărâre. Condamnarea reclamantului La 23 mai 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul procurorului și a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a remarcat că hotărârea de primă instanță a examinat corect toate dovezile și a furnizat motive de susținere a constatărilor cu privire la nefidențialitatea mărturiilor martorilor, referindu-se la fiecare mărturie a celor doi pasageri.

Procurorul a apelat la această hotărâre. La 17 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a desfășurat o audiere la care reclamantul, reprezentantul său și procurorul au fost prezente. Curtea a susținut apelul procurorului asupra punctelor de drept, a anulat hotărârea de apel și a ordonat o recerere a cazului. Curtea a constatat că instanța de apel nu și-a exprimat în deplină măsură poziția privind evaluarea mărturiilor făcute de E., G. și de către cei doi pasageri, dar pur și simplu se bazează pe dovezi în favoarea reclamantului. La 28 decembrie 2006, după reexaminarea cazului, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul procurorului și a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a analizat mărturiile martorilor, raportul de anchetă de scenă și schema de accidente, furnând motive pentru care aceste dovezi nu erau fiabile.

Procurorul a apelat la această hotărâre. La 26 iunie 2007, Curtea Supremă de Justiție a desfășurat o ședință la care reclamantul, reprezentantul său și procurorul au fost prezente. Curtea a susținut apelul procurorului asupra punctelor de drept și a ordonat o reexaminare a cazului. Curtea a furnizat motive similare hotărârii sale din 17 octombrie 2006. La 27 octombrie 2007, după reexaminarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău a susținut recursul procurorului, a anulat hotărârea Curții de district Botanica din 27 martie 2006, a declarat reclamantul vinovat în calitate de acuzat, dar l-a condamnat la o amendă administrativă de 3000 MDL (194) și l-a obligat să compenseze daunele infligete E. în valoare de 2.500 MDL (2500 EUR) 162. Curtea a citat doar o listă de dovezi, printre care mărturiile contestate ale E., G. și ale celor doi martori, fără a furniza motive suplimentare.

Reclamantul a apelat la această hotărâre și a prezentat, printre altele, discrepanțele din mărturiile martorilor, care au fost identificate de prima instanță după auzul lor și care nu au fost clarificate de instanța de apel. La 13 februarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul reclamantului în absența părților și a declarat-o inadmisibilă.

Legea și practicile interne relevante Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție plenare nr. 22 din 12 decembrie 2005, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „Pentru atenția dispozițiilor articolului 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, după o hotărâre de achiziție pronunțată de o instanță de primă instanță, instanța de recurs nu poate ordona condamnarea pentru prima dată fără a auzi acuzatul și fără administrarea directă a probei.” art. 424 din Codul de Procedură Penală prevede că instanța care examinează un recurs asupra punctelor de drept examinează doar motivele invocate în recursul privind punctele de drept, dar are dreptul de a examina alte aspecte ale cazului care nu au fost invocate în recurs fără, cu toate acestea, agravarea situației persoanei condamnate.

art. 436 din Codul de Procedință Penală prevede că procedura de reexaminare a unui caz după ce hotărârea de apel a fost anulată de instanța de casă respectă normele generale pentru examinarea unui caz penal. COMPLAINTĂ Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia nu a fost corectă. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că a fost obligat să plătească daune, pe baza unei condamnare ilegală.

THIRD SECTION

Application no. 46182/08 Anatolie LAZU against the Republic of Moldova lodged on 10 September 2008

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Anatolie Lazu, is a Moldovan national, who was born in 1954 and lives in Chisinau. At the time of the events, he was a bank armoured car driver. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 12 August 2005 at around 10.55 a.m., while driving an armoured car, the applicant went around an irregularly stationed bus. While the applicant completed the manoeuvre, the bus started moving and, in order to prevent an accident with the armoured car, abruptly stopped. As a result of the sudden stop, a bus passenger, E., fell and got injuries of intermediate severity. On 7 October 2005 the bus driver, G., and the applicant were charged with violation of traffic rules, resulting in E.’s injury.

On 10 October 2005 the prosecutor discontinued the criminal proceedings against G. for lack of evidence. 1. The applicant’s acquittal During the course of proceedings the Botanica District Court heard the applicant, the victim E., the bus driver G., one witness who was sitting in the applicant’s car and two witnesses who were passengers on the bus. The court also examined a scene investigation report and the scheme of the traffic incident, both drawn up at 12.20 in the presence only of G. The court considered the testimonies of E. and of the two passengers who claimed that the applicant had performed a sudden manoeuvre which obliged G. to suddenly stop the bus to be unreliable. The court considered that these two witnesses did not see by themselves any of the events and that their impression of the applicant’s guilt was determined by the bus driver, G., who blamed the applicant.

The court noted that the same charges had been brought against G., that on 10 October 2005 a cross-examination took place between G. and the applicant and that the prosecution in respect of the applicant further relied on G.’s testimony made on 21 October 2005, after the criminal proceedings had been discontinued in his respect. For these reasons, the court considered that G.’s testimony was also unreliable. The court also noted that the scene investigation report and the scheme were not drawn up immediately after the incident because both the applicant and G. continued their way and only G. was present when the police came; the applicant’s objections were never reflected in these documents; the scheme did not correspond to the testimonies of witnesses.

In a judgment of 27 March 2006, relying on the above reasons, the Botanica District Court acquitted the applicant. It concluded that the prosecution had failed to provide reliable evidence in support of the contention that the applicant’s actions had obliged G. to suddenly stop the bus. The prosecutor appealed this judgment. 2. The applicant’s conviction On 23 May 2006 the Chișinău Court of Appeal dismissed the prosecutor’s appeal and upheld the first-instance judgement. The court noted that the first-instance judgment had correctly scrutinized all evidence and provided reasons supporting the findings about the unreliability of witness testimonies, referring to each testimony of the two passengers.

The prosecutor appealed this judgment. On 17 October 2006 the Supreme Court of Justice held a hearing at which the applicant, his representative and the prosecutor were present. The court upheld the prosecutor’s appeal on points of law, quashed the appellate judgment and ordered a rehearing of the case. The court found that the appellate court did not thoroughly express its position on the assessment of testimonies made by E., G. and by the two passengers, but merely relied on evidence in the applicant’s favour. On 28 December 2006, after rehearing the case, the Chișinău Court of Appeal dismissed the prosecutor’s appeal and upheld the first-instance judgment. The court analyzed the witness testimonies, the scene investigation report and the accident scheme, providing reasons why this evidence was unreliable.

The prosecutor appealed this judgment. On 26 June 2007 the Supreme Court of Justice held a hearing at which the applicant, his representative and the prosecutor were present. The court upheld the prosecutor’s appeal on points of law and ordered a rehearing of the case. The court provided similar reasons to its judgment of 17 October 2006. On 27 October 2007, after rehearing the case, the Chișinău Court of Appeal upheld the prosecutor’s appeal, quashed the judgment of the Botanica District Court of 27 March 2006, declared the applicant guilty as charged but sentenced him to an administrative fine of MDL 3,000 (EUR 194) and obliged him to compensate the damages inflicted to E. in the amount of MDL 2,500 (EUR 162). The court only cited a list of evidence, among which the disputed testimonies of E., G. and of the two witnesses, without providing additional reasons.

The applicant appealed this judgment and outlined, inter alia, the discrepancies in the testimonies of witnesses, which had been identified by the first-instance after hearing them and which had not been clarified by the appellate court. On 13 February 2008 the Supreme Court of Justice examined the applicant’s appeal in the absence of parties and declared it inadmissible.

B. Relevant domestic law and practice The explanatory judgment of the Plenary Supreme Court of Justice No. 22 of 12 December 2005, in so far as relevant, reads as follows: “Bearing in mind the provisions of Article 6 of the European Convention on Human Rights, after an acquittal judgment pronounced by a first-instance court, the appeal court cannot order the conviction for the first time without hearing the accused and without the direct administration of the evidence.” Article 424 of the Code of Criminal Procedure provides that the court examining an appeal on points of law examines only the reasons invoked in the appeal on points of law but is entitled to examine other aspects of the case which were not raised in the appeal without, however, worsening the situation of the convicted person.

Article 436 of the Code of Criminal Procedure provides that the procedure for rehearing a case after the appellate judgment was quashed by the cassation instance shall follow the general rules for the examination of a criminal case. COMPLAINTS 1. The applicant complains under Article 6 of the Convention that the criminal proceedings against him were not fair. 2. The applicant also complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that he was obliged to pay damages, based on an unlawful conviction.

QUESTION TO THE PARTIES

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? (see Dan v. Moldova, no. 8999/07, 5 July 2011)