CASE OF LAZU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection joined to merits and dismissed (Article 35-1 - Exhaustion of domestic remedies);Remainder inadmissible (Article 35-3 - Manifestly ill-founded);Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Pecuniary damage - claim dismissed (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF LAZU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2016)
Reclamantul s-a născut în 1954 și locuiește în Chișinău. La momentul evenimentelor, el a fost un șofer de vehicul blindat de bancă. La ora 10:55 a.m., la 12 august 2005, reclamantul a mers în jurul unui autobuz parcat ilegal în timp ce conducea un autobuz blindat. În timp ce el a finalizat manevra, autobuzul a început să se miște și pentru a preveni un accident cu vehiculul blindat a oprit brusc. Ca urmare a oprirea bruscă a unui pasager de autobuz, C., a căzut din scaunul ei și a suferit leziuni moderate. La 1 septembrie 2005 a fost inițiată o anchetă penală. Procurorul a auzit reclamantul, victima C., șoferul de autobuz D., martor care stătea în vehiculul reclamantului și încă doi martori care au fost pasageri în autobuz (S. și V.). La 7 octombrie 2005 D. a fost acuzat de încălcarea normelor de trafic, rezultând în rănile lui C.. La 10 octombrie 2005 reclamantul și D. au fost intervievați în fața în față. Potrivit reclamantului, el a finalizat manevra în jurul autobuzului staționar și a luat rula în fața ei după ce a asigurat că autobuzul era încă staționar. El a fost apoi semnalizat să se întoarcă la dreapta și a folosit cornul pentru a alerta șoferul de intenții sale. Potrivit D., mașina reclamantului s-a întors drept fără nici un avertisment și a fost forțat să se oprească brusc pentru a preveni un accident. 10. În aceeași zi procurorul a întrerupt procedura penală împotriva D. pentru lipsă de dovezi și, în schimb, l-a intervievat ca martor. 11. La 21 octombrie 2005, reclamantul a fost acuzat de încălcarea regulilor de trafic, rezultând în rănile ale lui C.. 12. În cursul procedurii Curtea de District Botanica a auzit aceleași martori ca procurorul. Curtea a examinat, de asemenea, un raport de anchetă a site-ului și o hartă de schiță a scena incidentului, ambele elaborate la 12 august 2005 la ora 12.20 în prezența doar D.. 13. Curtea a considerat mărturia C. și a celor doi pasageri de autobuz nefiind fiabil. Ei au susținut că reclamantul a efectuat o manevra bruscă care a obligat D. să oprească brusc autobuzul. Curtea a considerat că niciunul dintre ei nu a văzut niciunul dintre evenimentele înșiși și că impresia că reclamantul a fost vinovat este pentru că șoferul de autobuz l-a învinovățit. Curtea a considerat, de asemenea, mărturia lui D. nesigură, deoarece aceleași acuzații au fost introduse anterior împotriva lui. Curtea a remarcat că acuzațiile au fost formulate împotriva reclamantului pe baza declarațiilor de către D. la scurt timp după ce procedura penală împotriva acestuia au fost întrerupte, fără să revizuiască ceilalți martori. Curtea a remarcat, de asemenea, faptul că raportul de anchetă a site-ului și hartă de schițe nu au fost elaborate imediat după incident, că poliția a plecat la scena câteva ore mai târziu și a fost alăturată numai de D., că obiecțiile reclamantului nu au fost reflectate în documente și că hartă de schițe nu corespundea declarațiilor furnizate de toți martorii la scurt timp după incident. 14. Într-o hotărâre din 27 martie 2006, Curtea de District Botanica a achitat reclamantul din motivele menționate mai sus. Acesta a concluzionat că procurorul nu a furnizat dovezi fiabile în sprijinul argumentului că acțiunile reclamantului au obligat D. să oprească brusc autobuzul. Procurorul a apelat. 15. La 23 mai 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul procurorului și a susținut hotărârea de primă instanță. Acesta a remarcat că instanța de primă instanță a examinat corect toate dovezile și a furnizat motive de susținere a constatărilor cu privire la nefidențialitatea declarațiilor martorilor, referindu-se la mărturia celor doi pasageri. Procurorul a apelat la punctele de drept. 16. La 17 octombrie 2006, Curtea Supremă de Justiție a organizat o ședință la care reclamantul, reprezentantul său și procurorul au fost prezente. Curtea a susținut recursul procurorului asupra punctelor de drept, a anulat hotărârea privind apelul și a ordonat o recerere a cazului în conformitate cu dispozițiile articolului 436 din Codul de Procedință Penală, și anume că orice examinare trebuie să fie în conformitate cu normele aplicabile în cadrul procedurii în fața instanței de primă instanță. Curtea a constatat că instanța de apel nu și-a exprimat în detaliu poziția privind evaluarea declarațiilor formulate de C., D. și cei doi pasageri, dar s-a bazat doar pe dovezi în favoarea reclamantului. 17. După reexaminarea cazului, la 28 decembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul procurorului și a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a analizat mărturia martorilor și raportul de anchetă a site-ului și hartă de schițe, furnizând motive pentru care dovezile nu erau fiabile. Procurorul a apelat la punctele de drept. 18. La 26 iunie 2007, Curtea Supremă de Justiție a organizat o audiție la care reclamantul, reprezentantul său și procurorul au fost prezente. Curtea a susținut apelul procurorului asupra punctelor de drept și a ordonat o recerere a cazului. Curtea a furnizat raționament similar cu cel din hotărârea sa din 17 octombrie 2006. 19. În conformitate cu dosarul audierii de apel din 25 octombrie 2007, reclamantul și avocatul său nu au opus instanței să continue să examineze cazul fără să reamintească victima și nu au solicitat revocarea martorilor. În aceeași zi, Curtea de Apel Chișinău a susținut apelul procurorului, a anulat hotărârea Curții de district Botanica din 27 martie 2006, a constatat că reclamantul a fost vinovat și a ordonat să plătească o amendă administrativă de 3.000 de lei moldoveni (MDL – aproximativ 194 euro (EUR)) și daune pentru C. în valoare de 2.500 MDL (aproximativ 162). Curtea a făcut trimitere la o listă de dovezi, inclusiv declarațiile contestate ale C., D. și a celor doi martori, fără a furniza motive suplimentare. 20. Reclamantul a apelat și a prezentat, printre altele, discrepanțele din declarațiile martorilor, care au fost identificate de instanța de primă instanță după auzul lor și care nu au fost clarificate de instanța de apel. La 13 februarie 2008, Curtea Supremă de Justiție a examinat recursul reclamantului în absența părților și a declarat-o inadmisibilă. 21. Reclamantul a fost preluat cu această hotărâre la 24 mai 2008.