SITARIDIS c. GRÈCE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 71879/12 Spyridon SITARIDIS împotriva Greciei introdusă la 2 noiembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Spyridon Sitaridis, este un resortisant grec cu reședința în Salonic. Este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Konstantopoulos, avocat în baroul din Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În 1998, au fost inițiate acțiuni penale pentru contrabandă împotriva reclamantului, în special pentru că a fost acuzat că a importat în 1993 optzeci și șase de motociclete din Japonia în Grecia și că a declarat vămilor o valoare mai mică decât cea plătită efectiv pentru achiziționarea acestora. 6424/1998 al tribunalului corecțional da ui, reclamantul a fost achitat de șeful acuzării: pentru importul a treizeci și două de motociclete și condamnat la paisprezece luni de închisoare pentru prețul declarat la importul celor șaptezeci și patru rămase.

După ce a luat cuvântul la 10 februarie 2009, instanța de apel din Salonic a infirmat decizia nr. 6424/1998 și l-a numit pe reclamantul șefului contrabandei după ce și-a exprimat îndoielile cu privire la vinovăția sa (hotărârea nr. 501/1999). Această hotărâre a devenit definitivă. Procedura administrativă între timp, la 29 noiembrie 1996, directorul serviciilor vamale din Macedonia Centrală și de Vest a impus reclamantului o sumă totală de 8 485 368 drahme (24 902 EUR) cu titlu fiscal pentru comiterea infracțiunii fiscale de contrabandă ca urmare a importului mărfurilor menționate mai sus la un preț mai mic decât cel plătit efectiv pentru achiziționarea lor. IRS a impus, de asemenea, reclamantului plata de vamă suplimentară pentru aceeași cauză (actul nr. 56/94/29.11.1996,).

La 19 decembrie 1996, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Salonic cu privire la o acțiune împotriva anulării actului nr. 56/94/29.11.1996. La 30 iunie 2000, Tribunalul Administrativ din Salonic a anulat parțial actul atacat (Decizia nr. 2608/2000). La 1 și 16 martie 2001, reclamantul și statul grec au introdus recursul la decizia nr. 2608/2000. La 8 octombrie 2003, Curtea Administrativă din Salonic, a respins recursul reclamantului, a respins recursul din statul grec, a reexaminat acțiunea în cauză și l-a respins ca nefondat. În special, instanța administrativă din Salonic i-a cerut să-l dea în judecată pe reclamant in dubio pro reo în temeiul hotărârii nr. În ceea ce o privește, Curtea Administrativă de Apel a considerat ca fiind o dovadă temeinică un fax (fax) reperat, în timpul unei inspecții a serviciului vamal, în seiful instalat la sediul întreprinderii sale.

Instanța menționată a considerat că tarifele înscrise pe acest fax corespundeau sumelor pe care reclamantul le-a achitat în realitate pentru cumpărarea mărfurilor în cauză și au dovedit că Comisia pentru infracțiunea de contrabandă (hotărârea nr. 1907/2003). La 11 noiembrie 2004, reclamantul a depus o cerere în casație. La 29 februarie 2012, Consiliul a respins acțiunea sa, în special după ce a făcut referire la hotărârea Curții Vassilios Stavropoulos c. Grecia 35522/04, 27 septembrie 2007), Consiliul de Stat a considerat că art. 6 alin. (2) din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând instanței administrative să ajungă la o poziție diferită de cea adoptată anterior de instanța penală, în caz de detenție a unei persoane.

Potrivit Înaltei Instanțe administrative, o astfel de poziție ar contrazice articolele 94 și 96 din Constituția Elenă, care determină, printre altele, competența instanțelor administrative. Îndreptându-se spre faptele litigiului, Consiliul d Acesta a considerat că aceasta nu era obligată de concluziile instanțelor penale, ci trebuia doar să le ia în considerare în examinarea acțiunii introduse de reclamant (hotărârea nr. 735/2012). Din dosar reiese că această hotărâre a fost netă și certificată conform în mai 2012. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii administrative. Invocând art. 6 alin. (2) din Convenție, reclamantul se plânge că, în opinia sa, nu erau legate de achitarea sa de către instanțele penale, instanțele administrative au încălcat principiul prezumției de nevinovăție.

El se plânge în esență și prin aceasta, a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune. Durata procedurii administrative urmate în speță a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție?A fost respectată în speță garanția în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Protocolul nr. 4, în ciuda articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, a fost judecat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului pârât

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 71879/12 Spyridon SITARIDIS contre la Grèce introduite le 2 novembre 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Spyridon Sitaridis, est un ressortissant grec résidant à Thessalonique. Il est représenté devant la Cour par M e S. Konstantopoulos, avocat au barreau de Thessalonique. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. La procédure pénale En 1998, des poursuites pénales pour contrebande furent déclenchées contre le requérant. En particulier, il fut accusé d’avoir importé en 1993 quatre-vingt-six motocyclettes du Japon en Grèce et d’avoir déclaré aux douanes une valeur inférieure que celle réellement payée pour les acquérir. En vertu de la décision n o 6424/1998 du tribunal correctionnel d’Athènes, le requérant fut acquitté du chef de l’accusation précitée pour l’importation de trente-deux motocyclettes et condamné à quatorze mois d’emprisonnement pour le prix déclaré lors de l’importation des soixante-quatre restantes.

Après avoir interjeté appel, le 10 février 2009, la cour d’appel de Thessalonique infirma la décision n o 6424/1998 et acquitta le requérant du chef de contrebande après avoir exprimé des doutes quant à sa culpabilité (arrêt n o 501/1999). Cet arrêt est devenu définitif. 2. La procédure administrative Entre-temps, le 29 novembre 1996, le directeur des services des douanes de Macédoine centrale et d’ouest imposa au requérant une somme de 8 485 368 drachmes au total (24 902 euros environ) à titre d’amende fiscale pour avoir commis le délit fiscal de contrebande en raison de l’importation des marchandises précitées à un prix inférieur à celui réellement payé pour leur acquisition. Le fisc imposa aussi au requérant le paiement de douanes supplémentaires pour la même cause (acte n o 56/94/29.11.1996).

Le 19 décembre 1996, le requérant saisit le tribunal administratif de Thessalonique d’un recours visant à l’annulation de l’acte n o 56/94/29.11.1996. Le 30 juin 2000, le tribunal administratif de Thessalonique annula partiellement l’acte attaqué (décision n o 2608/2000). Les 1 er et 16 mars 2001, le requérant et l’Etat grec interjetèrent appel de la décision n o 2608/2000. Le 8 octobre 2003, la cour administrative d’appel de Thessalonique, rejeta l’appel du requérant, fit droit à celui de l’Etat grec, réexamina le recours en cause et le rejeta comme infondé. En particulier, la cour administrative d’appel de Thessalonique releva que l’acquittement du requérant in dubio pro reo en vertu de l’arrêt n o 501/1999 s’était exclusivement fondé sur les dépositions des témoins convoqués.

Pour sa part, la cour administrative d’appel considéra comme preuve prépondérante une télécopie (fax) repérée, lors d’une inspection du service des douanes, dans le coffre-fort installé dans les locaux de son entreprise. Ladite juridiction considéra que les tarifs inscrits sur cette télécopie correspondaient aux sommes dont le requérant s’était en réalité acquitté pour l’achat des marchandises en cause et prouvaient la commission du délit fiscal de contrebande (arrêt n o 1907/2003). Le 11 novembre 2004, le requérant se pourvut en cassation. Le 29 février 2012, le Conseil d’Etat rejeta son recours.

En particulier, après avoir fait référence à l’arrêt de la Cour Vassilios Stavropoulos c. Grèce (n o 35522/04, 27 septembre 2007), le Conseil d’Etat considéra que l’article 6 § 2 de la Convention ne saurait être interprété comme interdisant à la juridiction administrative de parvenir à une position différente de celle précédemment adoptée par la juridiction pénale, en cas d’acquittement de l’intéressé. Selon la haute juridiction administrative, une telle position contredirait les articles 94 et 96 de la Constitution hellénique, déterminant, entre autres, la compétence des juridictions administratives. Se tournant vers les faits du litige, le Conseil d’Etat confirma l’arrêt attaqué de la cour administrative d’appel.

Il considéra qu’elle n’était pas liée par les conclusions des juridictions pénales, mais devait uniquement les prendre en compte dans l’examen du recours introduit par le requérant (arrêt n o 735/2012). Il ressort du dossier que cet arrêt fut mis au net et certifié conforme en mai 2012. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure administrative. 2. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaint qu’en considérant qu’elles n’étaient pas liées par son acquittement par les juridictions pénales, les juridictions administratives ont enfreint le principe de la présomption d’innocence. Il se plaint aussi en substance que par ce biais, il a été jugé deux fois pour la même infraction.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure administrative suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. La garantie de la présomption d’innocence prévue par l’article 6 § 2 a-t-elle été respectée en l’espèce ? En outre, le requérant a-t-il, au mépris de l’article 4 § 1 du Protocole n o 7, été jugé deux fois pour la même infraction sur le territoire de l’Etat défendeur ?