KALAVROS c. GRÈCE
KALAVROS c. GRÈCE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 19 iunie 2014 Prima secțiune Cerere nr 27602/14 Grigorios-Evaggelos KALAVROS împotriva Greciei introdusă la 2 aprilie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Grigorios-Evaggelos Kalavros, este un resortisant grec născut în 1946 și rezident în Atena. El este avocat și profesor de universitate. Circumstanțele din speță La 5 iulie 2001, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ al Pireu cu privire la o acțiune în anulare a unei decizii nr. 1633/2001 a vămii Piraeus de stabilire a taxelor vamale pe o navă de yacht pe care o importase din Turcia. Reclamantul susținea că vama trebuia să îi restituie suma de 27 958,52 EUR pe care ar fi plătit-o în mod necuvenit la 3 iulie 2001 ca urmare a punerii în aplicare a deciziei nr. (16133/2001). Acțiunea reclamantului a fost notificată vamalului Piraeus la 14 decembrie 2006. Prin hotărârea nr. 1110/2007, instanța administrativă a respins recursul. Reclamantul a formulat o cerere împotriva acestei hotărâri în fața instanței administrative din Pireu. printr-o hotărâre nr. 1505/2012 din 24 iulie 2012, Curtea Administrativă de Primă Instanță din Parlamentul European a solicitat reclamantului să plătească în mod necuvenit suma de 27 958,52 EUR. La 18 octombrie 2012, reclamantul sesizează judecătorul de pace din Pireu cu privire la o cerere de emitere de ordin de plată contra statului. El solicita dobândă asupra sumei pe care i-a alocat-o instanța administrativă de apel, și anume 18 936,13 EUR (pentru perioada cuprinsă între 4 iulie 2001 și 17 octombrie 2012) și 9 794,85 EUR (pentru perioada cuprinsă între 14 decembrie 2006 și 17 octombrie 2012). La 19 octombrie 2012, judecătorul pentru pace a emis un ordin de plată contra lacuiului în valoare de 18 936,13 EUR. La 6 decembrie 2012, statul a formulat opoziție împotriva ordinului de plată în fața judecătorului de pace din Pireu. În același timp, acesta a înaintat o cerere de suspendare a executării acestui ordin. În conformitate cu procedura măsurilor provizorii, judecătorul de pace a decis, la 11 septembrie 2013, să suspende executarea ordinului de plată până la data la care opoziția a fost examinată în cadrul unei ședințe de judecată stabilite în 2015. Judecătorul de pace a considerat că condițiile legale pentru emiterea unui ordin de plată nu erau îndeplinite. El a arătat că opoziția avea șanse mari să fie primită deoarece ordinul fusese emis ultra mic, iar executarea sa risca să creeze un fapt realizat care nu putea fi ușor răsturnat. El a precizat că tribunalele civile nu au posibilitatea de a emite un ordin de plată pentru o revendicare care decurge dintr-un litigiu care nu era de competența lor, cum ar fi în acest caz, în cazul în care revendicarea a avut loc dintr-un litigiu de natură vamală care intră sub incidența instanțelor administrative. Reclamantul a luat cunoștință de această decizie la 14 octombrie 2013. Dreptul intern relevant la art. 94 alineatul (4) din Constituție se citește astfel Alte competențe administrative pot fi atribuite instanțelor civile sau administrative, în conformitate cu legea. Aceste competențe includ luarea de măsuri pentru a se asigura că administrația se conformează hotărârilor judecătorești. Hotărârile judecătorești sunt executorii și în privința statului, a autorităților locale și a persoanelor juridice de drept public, în conformitate cu legea. La art. 623 din Codul de procedură civilă dispune Limbă de plată a unui ordin de plată pentru pretenții materiale (...) poate fi solicitată în conformitate cu procedura specială de la art. 624-634, în cazul în care pretenția și suma datorată sunt stabilite printr-un document public sau privat (...). La art. 1 din Legea nr. 3068/2002 privind obligația administrației de a se conforma hotărârilor judecătorești și procedurii de executare împotriva statului (astfel cum a fost modificat prin art. 20 din Legea nr 3301/2004), În ceea ce privește deciziile judecătorești, organismele autorităților locale și alte persoane juridice de drept public au obligația de a se conforma fără întârziere hotărârilor judecătorești și de a lua toate măsurile necesare pentru a se conforma acestei obligații și pentru a executa aceste hotărâri. Deciziile judecătorești în sensul acestui paragraf sunt hotărârile instanțelor administrative, civile, penale și speciale care produc o obligație de a se conforma sau sunt executorii în conformitate cu dispozițiile procedurale (...). nu constituie hotărâri judecătorești în sensul prezentului articol și nu sunt executate titlurile executorii menționate la literele (e) mai sus (g) de la al doilea paragraf din art. 904 din Codul de procedură civilă, cu excepția hotărârilor judecătorești străine recunoscute ca executorii. (...) paragrafele (e) - (g) de la art. 904 menționat anterior vizează (c) rapoartele instanțelor care privesc o soluționare amiabilă sau stabilesc cheltuieli de judecată; d) documentele notariale; e) ordinele de plată (...) emise de judecătorii greci; f) titlurile străine recunoscute ca executorii și g) ordinele și actele care sunt recunoscute de lege ca titluri executorii. Într-o hotărâre n 2347/2009, Curtea de Casație a statuat că executarea hotărârilor judecătorești, ale căror ordine de plată, împotriva căruia este condamnat în calitate de debitor, este permisă. Aceasta a considerat că art. 20 din Legea nr. 3301/2004 era contrar Constituției și convențiilor internaționale și că judecătorul civil (judecătorul de pace sau judecătorul de primă instanță) putea emite ordine de plată împotriva statului, chiar dacă relația subiacentă care dădea naștere pretenției pecuniare era de competența instanțelor administrative. Această jurisprudență a fost confirmată de mai multe ori de instanțele din fond și chiar de Curtea de Casație (hotărârea nr. 1825/2013) GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil din cauza deciziei judecătorului de pace de a suspenda executarea ordinului de plată emis în favoarea sa. În special, el se plânge că, în timp ce un astfel de ordin este executat atunci când debitorul este un particular, decizia judecătorului de pace a considerat că aceasta poate fi suspendată din cauza faptului că debitorul era în lan la . Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de întârzierea cu care va percepe dobânzile datorate, având în vedere faptul că în 2015 s-a stabilit în mod expres în mod expres opoziția de la .. ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În termen de două luni de la data la care hotărârea instanței de pace de a suspenda executarea ordinului de plată emis în favoarea reclamantului a condus la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) (dreptul la un proces echitabil) din Convenția combinată cu art. 14, având în vedere motivele deciziei care se bazează pe considerații infirmate de hotărârea nr. 2347/2009 al Curții de Casație și jurisprudența ulterioară Au existat încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr 1, având în vedere faptul că încuviințarea pentru examinarea opoziției din lai a fost stabilită la trei ani după introducerea acesteia și că, în caz de deznodământ favorabil, reclamantul nu va putea primi dobânda suplimentară asupra sumei care i-ar fi fost datorată