3ra-1079/14 — Contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei încasate suplimentar

Prima instanţă, Jud. Bălţi: N. Ocerednîi dosarul nr. 3ra-1079/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: jud. Ed. Ababei, G. Polivenco, R. Burdeniuc DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan Vera Macinskaia examinînd, fără citarea părţilor, recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Paviramus” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei încasate suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de SRL „Paviramus”, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost integral admisă, c o n s t a t ă La 24 mai 2013, SRL „Paviramus” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei încasate suplimentar.

În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Paviramus” a indicat că la 04 aprilie 2013 a prezentat spre vămuire Biroului Vamal Bălţi, postul vamal intern Sângerei, marfa – cartofi în stare proaspătă pentru consum alimentar, roada anului 2012. Potrivit declaraţiei vamale în detaliu nr. 9002I00120 din 04 aprilie 2013, valoarea în vamă a mărfii, fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda 1 prevăzută de art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal. Menţionează reclamantul că în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a declaraţiei vamale, Biroul Vamal Bălţi a ajuns la concluzia că valoarea în vamă a mărfii a fost determinată incorect, întocmind în acest sens la 04 aprilie 2013 Actul de Inspecţie prin care a majorat şi a obligat agentul economic să modifice datele din declaraţia vamală în detaliu, achitînd suplimentar suma de 858, 30 lei.

Afirmă SRL „Paviramus” că a prezentat pîrîtului toate actele de însoţire ale mărfii, anexându-le la declaraţia vamală în detaliu, şi anume: contractul de vînzare-cumpărare; facturile comerciale; CMR; declaraţia vamală de export; certificatul fitosanitar; certificatul de conformitate; cheltuielile de transport; ordinul de plată prin care se confirmă achitarea mărfurilor respective, etc. Invocă reclamantul că deşi a prezentat toate actele necesare ce atestă corectitudinea alegerii metodei de determinare a valorii în vamă, şi anume, a valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, Biroul Vamal Bălţi nu a respectat această metodă, emiţînd la 04 aprilie 2013 Actul de Inspecţie prin care a obligat agentul economic să achite suplimentar suma drepturilor de import în mărime de 858, 30 lei şi să modifice declaraţia 1 vamală în detaliu, determinând de sine stătător valoarea în vamă prin utilizarea directă a metodei de rezervă.

Indică SRL „Paviramus” că în cazul în care la declaraţia vamală nu ar fi fost anexate toate documentele prevăzute la pct. 13 din Hotărîrea Guvernului RM nr. 6022 din 14 mai 2002 prin care a fost aprobat Regulamentul privind declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova, pîrîtul conform pct. 14 din aceiaşi Hotărîre de Guvern era în drept să solicite suplimentar de la agentul economic informaţia necesară referitoare la marfa importată, fapt pe care Biroul Vamal Bălţi nu a făcut.

De asemenea, declară reclamantul că pîrîtul nu a respectat dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, (în vigoare pînă la modificările prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013, în vigoare din 01 ianuarie 2014), care stipulează că în caz că valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art. 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă. Astfel, afirmă reclamantul că organul vamal nu a aplicat consecutiv nici una din metode de determinare a valorii în vamă a mărfii prevăzute la art. 11, 12, 13, 15 şi 16 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, dar a aplicat direct metoda de rezervă.

Indică SRL „Paviramus” că la 16 aprilie 2013, s-a adresat Biroului Vamal Bălţi cu o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea Actului de Inspecţie din 04 aprilie 2013, însă prin răspunsul nr. 944 din 17 aprilie 2013, cererea a fost respinsă. Cere SRL „Paviramus” să fie anulat Actul de Inspecţie din 04 aprilie 2013 emis de Biroul Vamal Bălţi, postul vamal intern Sângerei asupra declaraţiei vamale în detaliu nr. 9002I00120 din 04 aprilie 2013. Să fie obligat Biroul Vamal Bălţi, postul intern Sîngerei să restituie suma încasată suplimentar în mărime de 858,30 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013, a fost respinsă integral acţiunea civilă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Paviramus”, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost integral admisă.

A fost anulat Actul de Inspecţie din 04 aprilie 2013 emis de Biroul Vamal Bălţi asupra declaraţiei vamale în detaliu nr. 9002I00120 din 04 aprilie 2013. A fost obligat Biroul Vamal Bălţi să restituie SRL „Paviramus” suma încasată suplimentar în mărime de 858,30 lei. La 04 iulie 2014, Biroul Vamal Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013. Recurentul Biroul Vamal Bălţi, în motivarea recursului, a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece concluziile acesteia vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 16 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 10293, iar potrivit avizului de livrare a fost recepţionată de către acesta la 19 mai 2014 (f.d. 91, 93) Cu atît mai mult cu cît, însăşi reprezentantul Biroului Vamal Bălţi – Dumitru Suciu în cererea de recurs a precizat că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 19 mai 2014. 2 Astfel, instanţa de recurs consideră că Biroul Vamal Bălţi s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d.

96). La 22 august 2014, SRL „Paviramus” a depus o referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Biroul Vamal Bălţi cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014, pe care o consideră întemeiată şi legală (f.d. 107). Prin încheierea completului din 3 judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2014, a fost considerat admisibil recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi şi transmis în completul din 5 judecători ai Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, spre examinarea fondului recursului. Conform art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Potrivit art. 442 alin. (1) şi alin. (2) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Prin prisma art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate în cererea de recurs şi a materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Bălţi este întemeiat şi urmează a fi admis, casată integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din faza primirii cererii de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroare judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Prin prisma art. 365 alin. (1) şi alin. (11) CPC, în cererea de apel se indică: a) instanţa căreia îi este adresat apelul; b) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul apelantului, calitatea lui procedurală; c) hotărîrea atacată, instanţa care a emis-o, completul de judecată, data emiterii; d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; e) probele invocate în susţinerea apelului; f) solicitarea apelantului; g) numele şi domiciliul martorilor, dacă se cere a fi citaţi în apel; h) documentele ce se anexează. Elementele cererii de apel prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.

Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Conform art. 369 alin. (1) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: 3 a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1); b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen; c) apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în prima instanţă; d) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declarare apel; e) apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel; f) în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că, nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013, SRL „Paviramus” a depus la 23 octombrie 2013 o cerere de apel nemotivată împotriva acesteia, indicînd concomitent că apelul motivat va fi depus suplimentar după ce va primi copia integrală a hotărîrii judecătoreşti a primei instanţe (f.d.

62). Însă, contrar prevederilor legale sus-citate, Curtea de Apel Bălţi, fără a dispune printr-o încheiere judecătorească de a nu da curs cererii de apel, cu acordarea apelantului a unui termen pentru lichidarea neajunsurilor, şi anume, să expună printr-o cererea suplimentară motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi probele invocate în susţinerea acestuia cu anexarea după caz a documentelor necesare, a stabilit prin încheierea din 04 decembrie 2013, termen de examinare a cererii de apel pentru data de 25 februarie 2014, invocînd că pricina civilă este suficient de pregătită pentru dezbaterile judiciare (f.d. 69). Studiind actele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nu a depistat ca SRL „Paviramus” să fi depus pe parcurs vre-o cerere de apel suplimentară motivată.

Ulterior, la 06 mai 2014, Curtea de Apel Bălţi a emis o decizie prin care a casat integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 11 octombrie 2013 şi a pronunţat o nouă hotărîre prin care acţiunea civilă a fost integral admisă. A fost anulat Actul de Inspecţie din 04 aprilie 2013 emis de Biroul Vamal Bălţi asupra declaraţiei vamale în detaliu nr. 9002I00120 din 04 aprilie 2013. A fost obligat Biroul Vamal Bălţi să restituie SRL „Paviramus” suma încasată suplimentar în mărime de 858,30 lei (f.d. 87). Prin urmare, instanţa de apel fără a se conform cu prevederile art. 368 - 369 CPC, a emis o decizia neîntemeiată şi ilegală, dat fiind faptul că a examinat cererea de apel depusă de către SRL „Paviramus” fără a fi indicate în aceasta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

Totodată, instanţa de recurs reţine acea împrejurare că instanţa de apel în partea descriptivă a deciziei sale a indicat că apelantul SRL „Paviramus” şi-a expus motivele de fapt şi de drept în cadrul şedinţei de judecată (f.d. 88). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentul instanţei de apel sus-nominalizat este unul neîntemeiat şi ilegal, dat fiind faptul că legislaţia procesual civilă expres prevede că cererea de apel se depune în scris, chiar şi cea suplimentară, cu expunerea elementelor prevăzute de prevederile art. 365 CPC. Conform art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă.

Or, potrivit art. 26 alin. (1) - alin. (4) CPC, procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă 4 posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei. Instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii.

Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Reieşind din circumstanţele pricinii coroborate la prevederile legale sus-citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale, deoarece examinînd cererea de apel nemotivată depusă de către SRL „Paviramus” a lipsit Biroul Vamal Bălţi, în calitate de intimat, de posibilitatea de a depune o referinţă împotriva cererii de apel prin care să-şi formuleze, contraargumenta şi dovedi poziţia sa în proces.

Prin urmare, instanţa de apel nu a creat posibilităţi egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei a fiecărei părţi în prezenta cauză civilă, asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel, încît a defavorizat Biroul Vamal Bălţi în raport cu SRL „Paviramus”. Instanţa de recurs reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre şi a deciziei motivate. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Potrivit unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei speţe este lipsă.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Prin urmare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă 5 acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014 şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în instanţa de apel din faza primirii cererii de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus, pronunţînd o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul garantat al părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Bălţi. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Paviramus” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea restituirii sumei încasate suplimentar, cu restituirea pricinii civile spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi din faza primirii cererii de apel, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan Vera Macinskaia 6