BIBI c. GRÈCE
BIBI c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA I Cererea nr 15643/10 Konstantina BIBI și Georgia BIBI împotriva Greciei introduse la 4 martie 2010 EXPOSAT DE FAPTE Recurentele, dl Konstantina Bibi și dl Georgia Bibi, sunt două cetățeni greci născuți în 1919 și, respectiv, 1949 și rezidenți în Atena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl K. Choromidis și dl G. Gesoulis, avocați din Salonic. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. L Printr-o decizie din 26 iunie 1976, miniștrii de l'economie și lucrări publice au implicat exproprierea mai multor proprietăți, inclusiv terenul reclamantelor cu o suprafață de 3 300 m2, în vederea extinderii drumului național care leagă Isthmia de Epidaur. În 1977, la Tribunalul de Primă Instană din Nauplie, Tribunalul de Primă Instană din Nauplie de a stabili suma unitară provizorie a sumei de înjumătățire pentru terenul reclamantelor. Prin hotărârea nr. 240/1977, Tribunalul de Primă Instană din Nauplie a stabilit la 130 drahme/m2. Prin hotărârea nr 117/85, Tribunalul de Primă Instană din Nauplie stabilește la aceeași sumă suma unitară definitivă a fondului. La 21 decembrie 1978, statul a pus la dispoziție depozitul și consemnațiile în beneficiul persoanelor care ar fi recunoscute drept titularii de drept ai acestuia. Această indemnizație este încă depusă în statul respectiv, dar fără ca aceasta să fie mai mare decât dobânda legală, operațiune care necesită exercitarea unei acțiuni specifice. La scurt timp după aceea, în 1979, statul va deține terenul reclamantelor și va extinde drumul național. 78/1979, Tribunalul de Primă Instanță din Nauplie a recunoscut că are mai mulți proprietari ai terenului expropriat, dar nu și reclamantele. În ceea ce le privește, tribunalul saloanei a încetat să se pronunțe pe motiv că, în timpul luării în custodie, reprezentantul statului susținea verbal că statul avea drepturi de proprietate pe teren în litigiu. În urma acestei decizii a Tribunalului de Primă Instanță, recurentele au sesizat la 29 mai 1984, în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Decretul nr. 797/1971, aceeași instanță cu privire la o acțiune de recunoaștere a dreptului lor de proprietate. Prin două hotărâri anterioare pronunțate prin lege nr. 51/1985 și nr 98/1988, instanța a dispus un supliment de judecată și o expertiză. Prin o hotărâre nr. 106/1989, din 19 decembrie 1989, Tribunalul de Primă Instanță din Nauplie a recunoscut recurentele proprietare ale terenului de 3 300 m2. La 7 iunie 1990, la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Printr-o hotărâre nr 337/2003 din 26 iunie 2003, instanța de apel a lui Nauplie le-a dat reclamantelor câștig de cauză. Acestea au notat hotărârea în la .. .. pe executor al justiției la 10 februarie 2004. La .. . La . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 23 decembrie 2005, recurentele au introdus o acțiune de reechilibrare a dreptului de proprietate, astfel încât să poată primi o sumă corespunzătoare valorii proprietății lor la data plății (495) 204,83 euro).De asemenea, acestea solicitau o indemnizație pentru pierderea utilizării proprietății lor din 1979 (363 204,83 euro), o sumă pentru daune morale (50 000 EUR) și o sumă pentru cheltuieli judiciare (8 210 euro). Printre altele, acestea se prevalau de hotărârile Curții Tsirikakis c. Grecia din 17 ianuarie 2002, Hatzitakis c. Grecia din 11 aprilie 2002 și Zacharakis c. Grecia din 13 iulie 2006. Recurentele susțineau, de asemenea, că acțiunile lor nu constituiau o acțiune în despăgubire întemeiată pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil care, de altfel, era de competența instanțelor administrative. Aceasta constituia o acțiune de reevaluare a dreptului de proprietate acordat și subsidiară a unei acțiuni de stabilire a sumei definitive actualizate a fondului de pensii. La acțiune a fost însoțită de o cerere de despăgubire pentru pierderea uzului de proprietate, întemeiată pe art. 17 alin. (1) din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1. Or, instanța de apel din Nauplie a fost competentă să soluționeze toate aceste probleme, ținând cont de hotărârile Azas c. Grecia din 19 septembrie 2002, Efstathiou-Michailidis și Cie Motel Amerika c. Grecia din 10 iulie 2003 și de hotărârile Curții de Casație din cadrul sesiunii plenare. 67/2007) din 28 februarie 2007, instanța de apel din Nauplie a demisionat recurentele pe motiv că acțiunea lor nu constituia o cerere de fixare a unei acțiuni în despăgubire, ci o acțiune în despăgubire împotriva statului care intră în competența instanțelor administrative. Curtea de apel a subliniat că, având în vedere conținutul său și pretențiile expuse în acesta, acțiunea avea ca obiect dreptul la despăgubirea unui anumit motiv pentru acte ilegale comise de organele de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comisia a remarcat că recurentele susțineau că, având în vedere durata procedurii de recunoaștere a proprietarilor și a landurilor în această perioadă de atingere a inculpatului acordat, care se datora atitudinii ilegale a statului, în momentul în care persoana în cauză și-a pierdut valoarea de piață și a fost anihilată. ; nu mai constituia la acea dată o satisfacție echitabilă pentru privarea proprietății lor în sensul art. 17 din Constituție sau art. 1 din Protocolul nr. Acestea susțineau că scopul acțiunii lor în fața instanței judecătorești din Nauplie a fost reevaluarea de la locul de muncă la locul de muncă (fie prin intermediul unui capital de interese, fie prin stabilirea unei noi sume unitare), precum și acordarea unei despăgubiri pentru pierderea de întrebuințare și că aceasta din urmă a avut în mod eronat în vedere faptul că: o acțiune întemeiată pe art. 105 din legea de însoțire a codului civil. Acestea susțineau că cererile lor se bazau pe art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 și se prevalau de hotărârile citate anterior ale Curții și Curții de Casație. La 4 iunie 2009, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 1471/2009). Comisia a considerat că acțiunea recurentelor saléanaliza într-o acțiune în temeiul articolului 105 menționat anterior, deoarece aceasta a avut ca obiect despăgubirea persoanelor private și acordarea unei despăgubiri pentru daune morale ca urmare a actelor ilegale comise de organele de la ë , în exercitarea funcțiilor lor, în cadrul unei exproprieri, și care au avut loc după stabilirea dreptului de proprietate pentru proprietatea expropriată. Prin urmare, instanțele competente pentru a cunoaște acest lucru au fost instanțele administrative și nu instanțele judecătorești. Dreptul și practica internă relevante L În cazul în care statul membru este obligat să repare prejudiciul cauzat de actele ilegale sau omisiunile organelor sale în timpul exercitării autorității publice, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea a avut loc în lipsă de cunoaștere a unei dispoziții destinate să servească interesului public. Persoana vinovată este solidar responsabilă cu statul, sub rezerva dispozițiilor speciale privind responsabilitatea miniștrilor. Această dispoziție stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului. Această responsabilitate rezultă din acte sau omisiuni ilegale. Actele în cauză pot fi, nu numai acte juridice, ci și acte materiale ale administrației, inclusiv acte neexecutive în principiu. Admisibilitatea acțiunii în reparații este supusă unei condiții: natura ilegală a actului sau a omisiunii. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. (1) Recurentele se plâng de refuzul instanței judecătorești din Nauplie și al Curții de Casație din statul membru în cauză de a-și reactualiza cererea de expropriere stabilită în 1978 și de a le acorda o despăgubire pentru pierderea utilizării proprietății pe motiv că acțiunea lor în acest sens era de competența instanțelor administrative. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurii. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil. RĂSPUNSURI CU PRIVIRE LA Hotărârile Malama c. Grecia 43622/98, 1 martie 2001), Azas c. Grecia 50824/99, 19 septembrie 2002) și Zacharakis c. Grecia 17305/02, 13 iulie 2006), refuzul instanței judecătorești din Nauplie și al Curții de Casație d Durata procedurii civile urmate în speță a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție?