Servant împotriva Franței

Secțiunea a cincea Cerere nr. 3845/12 Jean SERVENT împotriva Franței introdusă la 16 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Jean Servant, este un cetățean francez, născut în 1947 și rezident la Saint Bauzile. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Wilkin, avocat în Marsilia. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Prin hotărârea din 16 iunie 1979, Tribunalul de Comerț din Dax a pronunțat lichidarea bunurilor reclamantului, un comerciant, în conformitate cu legea din 13 iulie 1967 privind reglementarea judiciară, lichidarea bunurilor, falimentul personal și falimentele. În 1995, tatăl reclamantului și fratele său au murit.

Prin hotărârea din 25 iunie 1997, Tribunalul de Mare Instanță din Dax a dispus încetarea diviziunii succesorale dintre reclamant și fratele său. La 2 ianuarie 2002, domnul G. a fost numit în locul domnului La 4 ianuarie 2008, fratele reclamantului a decedat. Prin Ordonanța din 8 februarie 2010, un judecător al Tribunalului de Comerț din Dax a autorizat M. G. să accepte succesiunea fratelui reclamantului. Până în prezent, procedura este încă în curs de desfășurare. GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. În opinia sa, atât procedura de lichidare, cât și succesiunile tatălui său și ale fratelui său nu pot explica o astfel de durată. El consideră că, în orice caz, lichidarea ar fi trebuit deja să fie soluționată la data primei succesiuni.

Comitetul consideră, de asemenea, că renunțarea la administrarea proprietăților sale, care ar fi avut consecințe grave asupra conservării imobilelor pe care le-a moștenit, a rupt echilibrul dintre protejarea interesului general și protejarea intereselor sale în raport cu durata procedurii, încălcând dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. În cele din urmă, din perspectiva articolelor 6 și 13 din Convenție, el contestă interdicția care i-a fost impusă de a acționa în justiție pentru a-și asuma responsabilitatea pentru statul din cauza duratei excesive a procedurii. Reclamantul, care face obiectul unei lichidări judiciare, avea capacitatea de a exercita o acțiune în despăgubire împotriva unei daune cauzate de durata procedurii de lichidare, în special pe baza articolului L. 141-1 din COJ?

În caz contrar, au fost îndeplinite cerințele articolelor 6 § 1 și 13 din convenție? Durata procedurii a fost excesivă în ceea ce privește cerințele privind termenul rezonabil prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție? Dreptul la respectarea bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, a fost ignorat în circumstanțele din speță, având în vedere în special durata procedurii?

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 3845/12 Jean SERVANT contre la France introduite le 16 décembre 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Jean Servant, est un ressortissant français, né en 1947 et résidant à Saint Bauzile. Il est représenté devant la Cour par M e Wilkin, avocat à Marseille. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Par un jugement du 16 juin 1979 , le tribunal de commerce de Dax prononça la liquidation des biens du requérant, un commerçant, en application de la loi du 13 juillet 1967 sur le règlement judiciaire, la liquidation des biens, la faillite personnelle et les banqueroutes. Il désigna M e C. syndic de la liquidation. En 1995, le père du requérant décéda. Le requérant et son frère lui succédèrent. Par un jugement du 25 juin 1997, le tribunal de grande instance de Dax ordonna la cessation de l’indivision successorale entre le requérant et son frère.

Le 2 janvier 2002, M e G. fut nommé en remplacement de M e C. Le 4 janvier 2008, le frère du requérant décéda. Par ordonnance du 8 février 2010, un juge du tribunal de commerce de Dax autorisa M e G. à accepter la succession du frère du requérant. A ce jour, la procédure est toujours pendante. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure. Selon lui, tant la procédure de liquidation, que les successions de son père et de son frère ne peuvent expliquer une telle durée. Il estime qu’en tout état de cause la liquidation aurait déjà dû être réglée à la date de la première succession.

2. Il considère également que le dessaisissement de l’administration de ses biens, qui aurait eu de graves conséquences sur la préservation des immeubles dont il a hérité, a rompu l’équilibre entre la sauvegarde de l’intérêt général et la sauvegarde de ses intérêts au regard de la durée de la procédure, en violation de l’article 1 du Protocole n o 1. 3. Enfin sous l’angle des articles 6 et 13 de la Convention, il conteste l’interdiction qui lui est faite d’agir en justice pour engager la responsabilité de l’Etat en raison de la durée excessive de la procédure.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant, débiteur faisant l’objet d’une liquidation judiciaire, avait-il la capacité d’exercer une action en réparation d’un dommage causé par la durée de la procédure de liquidation, notamment sur le fondement de l’article L. 141-1 du COJ ? Dans la négative, les exigences des articles 6 § 1 et 13 de la Convention ont-elles été respectées ? 2. La durée de la procédure a-t-elle été excessive au regard des exigences du délai raisonnable posées par l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. Le droit au respect des biens du requérant, au sens de l’article 1 du Protocole no 1, a-t-il été méconnu dans les circonstances de l’espèce, eu égard notamment à la durée de la procédure ?