SC KARSAI HARGHITA PLAST SRL c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 45203/07 SC KARSAI HARGHITA PLAST SRL împotriva României introdusă la 9 octombrie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta este o societate comercială de drept românesc, al cărei sediu social se află la Vlăhița. Ea este reprezentată în fața Curții de către societatea civilă d mais Veress și Schulleri, al cărei sediu este situat în Miercurea Ciuc. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 august 2006, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Odorheiul Secuiesc cu privire la o cerere întemeiată pe dispoziiile din ordonana guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 ( În opinia sa, aceasta a avut o creanță sigură, restantă și lichidă față de societatea comercială domnule, reclamanta a solicitat instanței să îi plătească debitoarei suma de 17 048,44 lei românești.

La 11 octombrie 2006, instanța de primă instanță a acceptat cererea reclamantei și i-a cerut societății M. să-i plătească, în termen de 20 de zile, suma solicitată. Această decizie era susceptibilă de a da o cerere în anulare (adică, în cazul în care aceasta era în curs de elaborare, în termen de 10 zile de la notificarea acesteia. În conformitate cu dispozițiile de la OG n 5/2001 privind notificarea actelor de procedură, recurenta a adresat decizia din 11 octombrie 2006 societății M., prin poștă cu aviz de primire. Societatea M. i s-a comunicat de două ori prin poștă, dar nu a solicitat scrisoarea. La 6 decembrie 2006, recurenta a solicitat Tribunalului de Primă Instanță să ia decizia din 11 octombrie 2006 privind formula executorie.

printr-o decizie înainte de a pronunța dreptul din 8 decembrie 2006, Tribunalul a respins cererea. Tribunalul a considerat că procedura nu era completă, deoarece poșta nu fusese solicitată de societatea debitoare, ceea ce, în aplicarea unei hotărâri din 20 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituia o condiție de formă. În acest caz, societatea M. era conștientă de litigiu și ar fi refuzat, cu rea-credință, să confirme primirea scrisorii. Prin hotărârea din 10 mai 2007, tribunalul județ din Harghita a respins recursul în recurs, pe motiv că reclamanta nu a îndeplinit formalitățile impuse de legislația și hotărârea menționată anterior a Înaltei Curți. 5/2001 care va fi abrogată prin intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, pune la dispoziția creditorului o procedură specială pentru recuperarea creanței sale.

Procedura este simplificată în raport cu dreptul comun, deoarece nu necesită demersuri prealabile și termenele sunt mai scurte. În ceea ce privește notificarea actelor de procedură, art. 6 alineatul (4) prevede că, în cazul în care părțile nu sunt prezente în fața instanței, notificarea se face prin scrisoare recomandată cu aviz de primire. GRIFS Invocând art. 6 din convenție și, în esență, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, recurenta se plânge de posibilitatea de a-și recupera creanța, din cauza condițiilor de formă pe care legislația și practica internă le lasă binevoitoarei sale debitoare. A fost încălcat dreptul recurentei de a avea acces la o instanță judecătorească, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza lipsei instanțelor naționale de a se pronunța cu privire la argumentele sale întemeiate pe refuzul debitoarei sale de a confirma primirea ordinului de plată și de a-și recupera creanța?

A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1

TROISIÈME SECTION

Requête n o 45203/07

SC KARSAI HARGHITA PLAST SRL

contre la Roumanie introduite le 9 octobre 2007

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante est une société commerciale de droit roumain, dont le siège social se trouve à Vlăhița. Elle est représentée devant la Cour par la société civile d’avocats Veress et Schulleri, dont le siège est situé à Miercurea Ciuc. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 29 août 2006, la requérante saisit le tribunal de première instance de Odorheiul Secuiesc d’une demande fondée sur les dispositions de l’ordonnance du gouvernement n o 5 du 19 juillet 2001 (« l’OG n o 5/2001 ») sur la procédure d’injonction de payer (« procedura somației de plată »). Estimant qu’elle avait une créance certaine, exigible et liquide envers la société commerciale M., la requérante demanda au tribunal d’enjoindre à sa débitrice de lui payer la somme de 17 048,44 lei roumains.

Le 11 octobre 2006, le tribunal de première instance accéda à la demanda de la requérante et enjoignit à la société M. de lui payer, sous vingt jours, la somme demandée. Cette décision était susceptible d’une demande en annulation (« cerere în anulare »), à former par la débitrice dans un délai de dix jours à compter de sa notification. En application des dispositions de l’OG n o 5/2001 sur la notification des actes de procédure, la requérante adressa la décision du 11 octobre 2006 à la société M., par courrier avec avis de réception. La société M. se vit notifier cet envoi à deux reprises par la poste, mais elle ne réclama pas le courrier. Le 6 décembre 2006, la requérante demanda au tribunal de première instance de revêtir la décision du 11 octobre 2006 de la formule exécutoire.

Par une décision avant dire droit du 8 décembre 2006, le tribunal rejeta la demande. Le tribunal jugea que la procédure n’était pas complète car le courrier n’avait pas été réclamé par la société débitrice ce qui, en application d’un arrêt du 20 mars 2006 de la Haute Cour de cassation et de justice, constituait une condition de forme. La requérante forma un pourvoi en recours, au motif qu’elle était dans l’impossibilité de remplir la condition de forme susmentionnée dès lors qu’elle dépendait du bon vouloir de sa débitrice. En l’espèce, la société M. était au courant du litige et aurait refusé, de mauvaise foi, d’accuser réception du courrier. Par un arrêt du 10 mai 2007, le tribunal départemental de Harghita rejeta le pourvoi en recours, au motif que la requérante n’avait pas accompli les formalités requises par la législation et l’arrêt précité de la Haute Cour.

B. Le droit et la pratique internes pertinents L’OG n o 5/2001 qui sera abrogée par l’entrée en vigueur du nouveau code de procédure civile, met à la disposition du créancier une procédure spéciale pour recouvrer sa créance. La procédure est simplifiée par rapport au droit commun, car elle n’exige pas de démarches préalables et les délais sont plus courts. S’agissant de la notification des actes de procédure, l’article 6 § 4 dispose que, lorsque les parties ne sont pas présentes devant le tribunal, la notification se fait par lettre recommandée avec avis de réception. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention et, en substance, l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint de l’impossibilité de recouvrer sa créance, en raison des conditions de forme que la législation et la pratique internes laissent au bon vouloir de sa débitrice.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, en raison du défaut des juridictions nationales de statuer sur ses arguments tirés du refus de sa débitrice d’accuser réception de l’injonction de payer et de l’impossibilité de récupérer sa créance ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole no 1 ?