Correia Milhães și Pereira da Silva împotriva Portugaliei

CUARTA DECIZIE DECIZIE NR. 25228/22 și 31521/22 Bruno CORREIA MILHÃES împotriva Portugaliei și a lui Pedro Alexandre PEREIRA DA SILVA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 27 iunie 2024 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda , președintele Anne Louise Bormann , Sebastian Rădulețu , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat.

Reclamanții au fost reprezentați de domnul R. Mendes Martins, un avocat practicant la Lisabona, și dl V. Carreto, un avocat practicant la Torres Vedras. Reclamațiile reclamanților în temeiul art. 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate Guvernului Portughez (“Guvernul”). În cererea nr. 31521/22, reclamantul s-a plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu la nivel intern în ceea ce privește condițiile de detenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri, în măsura în care acestea se referă la perioadele în care reclamanții au fost reținuți în celule multiocupante fără confidențialitate în toaletă și au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție.

Guvernul a recunoscut condițiile de detenție inadecvate pentru perioadele în cauză și a oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii, care nu sunt de acord cu termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ § ) îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Petrescu c. Portugalia, nr. 23190/17, 3 decembrie 2019). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor din partea reglementată de declarațiile unilaterale (art. 37 alineatul (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererilor din această parte (art. 37 § în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile din partea privind condițiile inadecvate de detenție ale reclamanților, astfel cum sunt acoperite de declarațiile unilaterale ale guvernului.

În măsura în care cererea nr. 31521/22 menționată la art. 13 din Convenție, Curtea, având în vedere concluziile sale de mai sus, nu consideră necesar să examineze separat această plângere. Alte plângeri Reclamantul în cererea nr. 25228/22 s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenție, cu privire la alte perioade de detenție. Curtea consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute în articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile acestuia.

Prin urmare, această parte a cererii ar trebui declarată inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia notă în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată cererile din lista cazurilor care fac obiectul declarațiilor unilaterale ale guvernului în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție; Decide, în ceea ce privește cererea nr. 31521/22, că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; declara restul cererii nr. 25228/22 inadmisibil.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 18 iulie 2024. Viktoriya Maradodina Branko Lubarda Președintele Adjunct Registru interimar APPENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 2024. 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 25228/22 12/05/2022 Bruno CORREIA MILHÃES 1984 Rodrigo Mendes Martins Lisabona 14/02/2024 22/05/2024 7,000 250 31521/22 17/06/2022 Pedro Alexandre PEREIRA DA SILVA 1973 Vítor Carreto Torres Vedras 14/02/2024 14/04/2024 7,500 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

[2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FOURTH SECTION

DECISION Applications nos. 25228/22 and 31521/22 Bruno CORREIA MILHÃES against Portugal and Pedro Alexandre PEREIRA DA SILVA against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 27 June 2024 as a Committee composed of: Branko Lubarda , President , Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table. The applicants were represented by Mr. R. Mendes Martins, a lawyer practising in Lisbon, and Mr. V. Carreto, a lawyer practising in Torres Vedras. The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Portuguese Government (“the Government”). In application no. 31521/22, the applicant also complained about the lack of a remedy at domestic level in respect of conditions of detention. THE LAW Joinder of the applications Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Complaints under Articles 3 and 13 concerning periods of detention in which the applicants were detained in multi-occupancy cells without privacy in the toilet The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints insofar as they concerned periods in which the applicants were detained in multi-occupancy cells without privacy in the toilet. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged the inadequate conditions of detention for the periods at issue. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The amounts would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the cases. The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. They disagreed with the terms of the declarations. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the inadequate conditions of detention (see, for example, Petrescu v. Portugal, no. 23190/17, 3 December 2019). Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications in the part covered by the unilateral declarations (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications in that part (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning inadequate conditions of the applicants’ detention, as covered by the Government’s unilateral declarations.

In so far as application no. 31521/22 referred to Article 13 of the Convention, the Court, in light of its findings above, does not consider it necessary to examine separately this complaint. Other complaints The applicant in application no. 25228/22 also complained under Article 3 of the Convention about other periods of detention. The Court considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

This part of the application should therefore be declared inadmissible. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations in so far as they concern the inadequate conditions of detention, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in the part covered by the unilateral declarations of the Government in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Decides , as regards application no. 31521/22, that there is no need to examine the complaint under Article 13 of the Convention; Declares the remainder of application no. 25228/22 inadmissible.

Done in English and notified in writing on 18 July 2024. Viktoriya Maradudina Branko Lubarda Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 25228/22 12/05/2022 Bruno CORREIA MILHÃES 1984 Rodrigo Mendes Martins Lisbon 14/02/2024 22/05/2024 7,000 250 31521/22 17/06/2022 Pedro Alexandre PEREIRA DA SILVA 1973 Vítor Carreto Torres Vedras 14/02/2024 14/04/2024 7,500 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.