BAZAYEV v. RUSSIA
BAZAYEV v. RUSSIA (CtEDO, 2013)
Ibret Ismetovich BAZAYEV împotriva Rusiei și Rovshan Davudovich FETILOV împotriva Rusiei depuse la 19 martie 2007 și, respectiv, 19 martie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul în primul caz, dl Ibret Bazayev, este un național rus, care s-a născut în 1983 și a trăit înainte de arestarea sa în Kapir-Kazmalyar, Dagestan. Reclamantul în al doilea caz, dl Rovshan Fetilov, este un național rus, care s-a născut în 1974 și a trăit înainte de arestarea sa în Filya, Dagestan. Faptele cazului, astfel cum au prezentat ambele reclamante, pot fi rezumate după cum urmează. Informații de bază și proceduri penale împotriva reclamanților Evenimentele din 19 iulie 2005 La 19 iulie 2005, primii și al doilea reclamant împreună cu fratele celui de-al doilea reclamant, dl M.F. s-a dus la cafenea „Dreams” din Krasnodar, în regiunea Stavropol. Acolo au avut o luptă cu angajații cafenea din cauza cărora au fost răniți două persoane, dl S.P. și dl S.G... Acesta din urmă a primit o lovitură corporală gravă – fractura de sculă bazală ca urmare a unei singure lovituri de o bâtă; cealaltă victimă a suferit de leziuni minore. Procedura penală împotriva reclamanților La 19 iulie 2005, reclamanții și dl M.F. au fost arestați și acuzați, printre altele, de a provoca leziune corporală gravă a domnului S.G. Cazul penal împotriva reclamanților a fost examinat de Curtea de district Leninskiy din Krasnodar. În timpul declarațiilor de proces ale victimelor dl Kh.Z. și dl S.P., precum și declarațiile martorilor cheie împotriva reclamanților, dna I.K. și dna A.B., au fost citite în ciuda obiecțiilor directe ale reclamanților față de ea. Solicitările reclamanților de a le oferi posibilitatea de a pune la îndoială victimele și martorii împotriva lor au fost respinse de instanță. Nici o explicație pentru absența victimelor și martorii au fost dați. La 14 februarie 2006, atât reclamanții, cât și dl M.F. au fost condamnați la zece ani de închisoare fiecare. Condamnarea reclamanților a fost bazată pe declarațiile atât ale victimelor, cât și a mai multor martori, inclusiv martorii directi ai dnei I.K. și a dnei A.B. La 24 august 2006, biroul procurorului din districtul Zapadniy din Krasnodar ( biroul procurorului) a solicitat ca Curtea Regională Krasnodar să respingă condamnarea reclamanților, deoarece nu s-a bazat pe circumstanțele cazului. Biroul procurorului a subliniat că, în conformitate cu sentința, lovitura de bât a dlui S.G., ca urmare a cărei bază a scullului său a fost fracturat, a fost administrat de cei trei acuzați o dată, ceea ce a fost imposibil în timpul luptei. Într-o dată neespecificată, reclamanții au apelat împotriva propoziției care, printre altele, declară că sentința nu se bazează pe circumstanțele cazului și că le-a fost refuzat dreptul de a confrunta victimele și martorii în instanță deschisă. La 20 septembrie 2006, biroul procurorului și-a retras cererea la Curtea Regională Krasnodar fără explicații. În aceeași dată, 20 septembrie 2006, Curtea Regională Krasnodar a susținut sentința reclamanților. Curtea a plecat fără să-și examineze plângerea cu privire la încălcarea dreptului lor de a confrunta victimele și martorii în timpul procesului. 1 din Convenția privind o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil. În special, susțin că, în încălcarea articolului 6 3 lit. (d) nu au putut confrunta victimele și martorii în instanță deschisă ale căror declarații au servit de bază pentru condamnarea lor. Având în vedere faptul că victimele dlui Kh.Z. și dl S.P., precum și martorii dnei I.K. și dnei A.B. au fost absente de la procesul reclamanților și că declarațiile lor scrise anterioare au fost citite în schimb, au avut reclamanții o oportunitate eficientă de a pune la îndoială victimele și martorii pentru urmărire penală, conform articolului 6 §§ 1 și 3 literele (d) din Convenție?