KARADENIZ AND BAYRAM v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KARADENIZ AND BAYRAM v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 44790/08 Gazi KARADENİZ și alții împotriva Turciei depusă la 4 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR FACTE Reclamanții, dl Gazi Karadeniz, dna Șadiye Karadeniz, dl Fatih Karadeniz și dna Mehtap Bayram, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1954, 1959, 1980 și, respectiv, 1981. Primii doi solicitanți sunt părinții, al treilea reclamant este fratele și al patrulea reclamant este sora dlui Sinan Karadeniz, care a murit la 18 septembrie 2006. Înainte de Curte, reclamanții sunt reprezentați de dl E. Aytekin, avocat care practică în Ankara. La 23 noiembrie 2005, ruda reclamanților, Sinan Karadeniz, a început serviciul militar obligatoriu. La 5 septembrie 2006, la ora 14.30 a început să se simtă bolnav și a aplicat la infirmeria regimentului său. El a fost trimis înapoi la dormitorul său fără nici un tratament. Mai târziu, în aceeași zi, la ora 13.00, Sinan Karadeniz a aplicat încă o dată la infirmerie, dar pe măsură ce medicul a fost absent, el nu a fost examinat. Încă se simte bolnav, el s-a întors la infirmerie la ora 18:30, dar pe măsură ce doctorul era pe cale să plece, el a primit ucigași de durere și i s-a spus să se întoarcă în ziua următoare. Pe 6 septembrie 2006, dl Karadeniz a fost transferat la spitalul militar din Çorlu, unde a fost diagnosticat ca suferind dintr-un chist pilonodal. I s-a spus că ar trebui să se odihnească timp de trei zile. La 7 septembrie 2006, starea dlui Karadeniz s-a înrăutățit și a fost transferat la spitalul militar Gata Haydarpașa. A murit la 18 septembrie 2006 din cauza septicemiei. La 10 mai 2007, reclamanții au inițiat proceduri de compensare împotriva Ministerului Apărării în fața Curții Supreme de Administrație Militară. Au susținut că rudele lor nu au primit asistență medicală promptă și adecvată și că, în timp ce a servit în armată din 2005, infecția sa a fost cauzată ca urmare a condițiilor de igienă sărace din regimentul său. La 5 martie 2008, Curtea Supremă de Administrație Militară, compusă din cinci membri, inclusiv trei judecători militari și doi ofițeri militari, a hotărât să respingă cazul cu majoritate. În pronunțarea hotărârii, Curtea s-a bazat pe un raport de experți, care a concluzionat că nicio vină nu poate fi atribuită autorităților militare pentru moartea lui Sinan Karadeniz. La 30 aprilie 2008, aceeași cameră a Curții Supreme de Administrație Militară a respins, cu majoritate, cererea de rectificare a reclamanților. COMPLAINTE Reclamanții susțin că dreptul la viață a ruptului lor rude. În acest sens, acestea spun că, datorită diagnosticului târziu, accesul său la tratament medical adecvat și prompt a fost întârziat. Aceștia susțin, de asemenea, că, în calitate de rudele lor care slujeau în armată din 2005, infecția sa a fost, fără îndoială, cauzată de condițiile sărace de igienă din regiment, și că autoritățile militare ar trebui să fie răspunzătoare pentru daunele pe care le-au suferit din cauza decesului rudei lor. Reclamanții susțin, de asemenea, că condițiile legate de moartea rudei lor nu au fost examinate în mod aprofundat și eficient de către Curtea Supremă Administrativă Militară. Reclamanții susțin în temeiul articolului 6 din Convenție că Curtea Supremă Administrativă Militară, care a examinat cazul lor, nu poate fi considerată independentă sau imparțială. În acest sens, ei susțin că cei doi ofițeri militari care stau pe bancă rămân sub ierarhia autorităților militare și nu beneficiază de aceleași garanții judiciare ca și celelalte judecători militare. Reclamanții se plâng în continuare că cererea lor de rectificare a fost examinată și respinsă de către aceiași judecători care au compus camera care a dat hotărârea. Întrebări aduse părților având în vedere faptul că ruda reclamanților, dl Karadeniz, a fost un soldat conscript sub responsabilitatea armatei turce și că nu a fost posibil ca acesta să consulte un medic de alegerea sa, au luat autoritățile interne toate măsurile necesare pentru a-și salva viața, în conformitate cu art. 2 și/sau cu art. 8 din Convenție? În special, a fost furnizat asistență medicală rapidă și adecvată atunci când a căzut bolnav în timpul serviciului său militar? Curtea Supremă Administrativă Militară, care a examinat afirmațiile reclamanților, ar putea fi considerată ca fiind independentă și imparțială, conform articolului 6 § 1 din Convenție? În special, Guvernul este solicitat să informeze Curtea cu privire la dacă ofițerii militari care stau pe banca Curții Supreme de Administrație Militară rămân supuși disciplinei și rapoarte de evaluare militare în timpul mandatului lor? În plus, ofițerii militari, care în conformitate cu legislația ar putea fi numiti judecători pentru un termen maxim de patru ani, ar putea fi eliminați de la postul lor înainte de sfârșitul mandatului lor? Guvernul este solicitat în continuare să prezinte copii ale raportului autopsiei și al raportului experților prezentat în timpul procedurii interne.