Reclamanții, dl Ziver Demir și dl Nasraddin Demir, care sunt frați, sunt resortisanți turci născuți în 1982 și, respectiv, în 1970 și care trăiesc în Konya. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dna F. Sağlam, un avocat care practică în Ankara. Primul reclamant, Ziver Demir, s-a alăturat armatei la 15 aprilie 2002 pentru îndeplinirea serviciului militar obligatoriu în Istanbul. Potrivit informațiilor din dosar, examinarea medicală efectuată înaintea conscrierii sale nu a găsit nicio condiție medicală care să excludă admiterea la serviciul militar. La 6 mai 2003, în timp ce el își exercita încă serviciul militar, primul reclamant a fost dus la spitalul militar Gümüșsuyu plângând de tuse, flegme sângeroase și pierderea în greutate. După anumite teste medicale, el a fost diagnosticat cu o infecție ușoară și a fost prescris un curs de antibiotice și medicamente pentru tuse. El a fost, de asemenea, administrat șapte zile de odihnă la pat și a fost solicitat să participe la un check-up la sfârșitul acelei perioade. Când starea sa s-a deteriorat la 14 mai 2003, primul reclamant a fost spitalizat la spitalul militar GATA Haydarpașa, unde a fost diagnosticat cu tuberculoză meningeală. El a primit tratament medical la spital până la 14 aprilie 2004. După descărcarea spitalului, el a avut fizioterapia la Centrul de Reabilitare a Forțelor Armate Turce din Ankara și a primit ulterior concediu bolnav. Între 14 și 30 iulie 2004, primul reclamant a fost readmit la spitalul militar GATA Haydarpașa pentru tratamentul de urmărire. Raportul neurologic emis de Spitalul Militar GATA Haydarpașa la 20 octombrie 2005 a constatat că primul reclamant a prezentat probleme de articulare rezultate din disarthria, iar el a suferit de distonie. Potrivit acestui raport, el a pierdut, de asemenea, capacitatea de a merge. La 21 octombrie 2005, Consiliul de Sănătate al Spitalului Militar GATA Haydarpașa a declarat că primul reclamant nu este în stare să își continue serviciul militar, datorită pierderii majore a discursului și a funcției corporale (90 %) ca urmare a tuberculozei meningeale. La 31 martie 2006, al doilea reclamant, acționând în numele fratelui său ca tutore, a introdus proceduri de compensare împotriva Ministerului Apărării în fața Curții Supreme de Administrație Militară, susținând compensații pecuniare și morale pentru daunele pe care fratele său le-a suferit ca urmare a bolii pe care le-a contractat în timpul serviciului său militar. 10. La 15 noiembrie 2006, Curtea Supremă Administrativă Militară a numit un comitet de trei experți în neurologia pentru a determina: cauza bolii primului reclamant; dacă ar fi putut fi cauzată de performanța serviciului său militar; și dacă a existat vreo întârziere sau alte deficiențe în tratamentul medical oferit. 11. În raportul lor din 20 aprilie 2007, experții au confirmat că primul reclamant a fost declarat nepotrivit serviciului militar, nu din cauza unei afecțiuni medicale preexistente, ci ca urmare a tuberculozei meningeale. De asemenea, au remarcat că nu există dovezi că a fost infectat cu bacterii de tuberculoză înainte de conscrierea sa. Totuși, ei au constatat că, având în vedere că el nu și-a efectuat serviciul militar într-o zonă în care tuberculoză era prevalentă, nu se putea spune că boala lui era „relaționată cu serviciul”. În ceea ce privește calitatea tratamentului oferit primului reclamant, experții au declarat că acestea nu dispuneau de suficiente informații cu privire la testele pe care le-a suferit și la tratamentul inițial pe care l-a primit la spitalul militar Gümüșsuyu, ceea ce le-a împiedicat să comenteze cu privire la adecvarea asistenței medicale furnizate acolo. Dosarele medicale detaliate referitoare la tratamentul oferit ulterior la spitalul militar GATA Haydarpașa au sugerat, totuși, că a primit asistență cuprinzătoare la spitalul respectiv și că nu există dovezi de neglijență sau alte deficiențe în îngrijirea medicală. 12. La primirea dosarelor medicale relevante de la Curtea Supremă de Administrație Militară, experții au emis la 10 iulie 2008 un raport suplimentar privind calitatea tratamentului furnizat la spitalul militar Gümüșsuyu. Potrivit experților, rezultatele testelor medicale inițiale efectuate la spitalul respectiv nu au arătat tuberculoza, deoarece boala era în etapele inițiale ale acestuia. Prin urmare, nu existau dovezi care să sugereze o întârziere nejustificată în diagnosticarea și tratamentul tuberculozei primei reclamante la spitalul militar Gümüșsuyu. 13. La 2 septembrie 2008, în numele fratelui său, al doilea reclamant a răspuns la concluziile rapoartelor de experți prezentate Curții Supreme de Administrație Militară. Al doilea reclamant a declarat la început că, în ciuda faptului că raportul de experți se concentrează asupra calității tratamentului medical oferit fratelui său, el și fratele său nu au avut nicio reclamație cu privire la tratamentul furnizat în urma diagnosticului. Pe baza procedurii de compensare pe care le-au introdus în fața Curții Supreme de Administrație a fost mai degrabă faptul că primul reclamant, care a fost sănătos la momentul admiterii sale la serviciu militar, a contractat boala în timp ce sub controlul și protecția statului, fapt susținut și de constatările experților. 14. La 14 ianuarie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară a solicitat informații de la Forțele Armate Turce cu privire la dacă au fost diagnosticate tuberculoză meningeală orice alt soldat care și-a efectuat serviciul militar cu primul reclamant. La 12 februarie 2009, comandantul responsabil cu brigada a informat instanța că nu au fost înregistrate alte cazuri de tuberculoză meningeală la momentul material. 15. Prin o hotărâre din 25 martie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cererile celui de-al doilea reclamant. Având în vedere în principal rapoartele de experți din caz, instanța administrativă a susținut că nu există dovezi care să dovedească o legătură cauzală între boala primului reclamant și serviciul militar. În plus, a constatat că a fost furnizat asistența medicală necesară fără întârziere sau vină, care a exonerat administrația de orice răspundere în ceea ce privește primul reclamant. 16. La 4 mai 2009, al doilea reclamant a contestat hotărârea Curții Supreme de Administrație Militară, susținând că instanța ar fi trebuit să mențină reclamația pentru daune pe baza principiului răspunderii stricte (kusursuz sorumluluk), ținând cont de faptul că primul reclamant a fost diagnosticat cu tuberculoză meningeală în timp ce sub controlul și protecția statului. Pe 1 iulie 2009, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins obiecția celui de-al doilea reclamant. 18. La 11 mai 2005, primul reclamant a depus cereri pentru prestații de invaliditate la OYAK, fondul de pensii al forțelor armate și Fondul funcționarilor publici pensionați (Emekli Sandığı). 19. La 3 iunie 2005 și, respectiv, 17 octombrie 2006, OYAK și Fondul funcționarilor civili pensionați au respins cererile primului reclamant, susținând că nu a calificat astfel de beneficii în temeiul legislației relevante. 20. Între timp, la 8 iulie 2006, primul reclamant a solicitat la Fundația Mehmetçik unele asistențe financiare. Fondul a fost înființat, printre altele, furnizează sprijin pentru soldați răniți și cu handicap. Potrivit informațiilor din dosar, Fundația Mehmetçik nu a răspuns la cererea primului reclamant. 21. În momentul material, dispozițiile relevante ale Regulamentului privind sănătatea și fitnessul forțelor armate turce (Regulamentul nr. 86/11092 din 24 noiembrie 1986 – Türk Silahlı Kuvvetleri Sağlık Yeteneği Yönetmeliği) prevede: „Examinarea medicală inițială a [persoanelor care urmează să fie expediate] se efectuează la momentul proiectului final al acestora ... de către doi medici (unul poate fi civil) în următoarele moduri: 1) starea lor psihologică și fizică și organele interne sunt revizuite cu atenție, frecvența inimii și presiunea sângelui sunt verificate ... Mărimea cavităților pieptului în timpul inhalației și expalației, și orice boală sau tulburări, sunt înregistrate. 2) Cei a căror [condiție medicală] rămâne neconcludenți după examinarea medicală, și cei care solicită observare, sunt trimiteți la cel mai apropiat spital militar.” Secțiunea 7 „Examinarea medicală a celor a căror boli și tulburări au fost nedetectate în timpul examenului medical inițial, și cei care au căzut bolnavi după examinarea medicală inițială, dar înainte de proiectul lor ... se efectuează în spitale militare sau în unități sau instituții care au cel puțin doi medici.” Secțiunea 9 „... medicii militari care sunt responsabili de proiectul final informează medicul guvernamental cel mai apropiat cu privire la bolile contagioase pe care le pot întâlni.” 22. În conformitate cu același regulament, în cazul descoperirii unei boli sau a unei incapacități în timpul examinărilor medicale, au fost luate măsurile necesare pentru a amâna serviciul militar sau pentru concediu de boală. Bolile și handicapurile în cauză au fost prezentate într-o listă anexată la regulament (Hastalık ve Arızalar Listesi), care includea diferite tipuri de tuberculoză. 23. În conformitate cu art. 57 din Legea Serviciilor Interne a Forțelor Armate Turce (Legea nr. 211 din 10 ianuarie 1961 – Türk Silahlı Kuvvetleri İç Hizmet Kanunu), în vigoare la momentul material, starea fizică și psihologică a soldaților a trebuit să fie examinată și protejată de comandanții unității și de medicii militari. În plus, în conformitate cu art. 61 din aceeași Lege, ofițerii privati și necomisari trebuiau să facă examene medicale generale la momentul admiterii și descărcării de la armată. Aceste examinări trebuiau să fie repetate în fiecare sfert din primele șase luni, iar apoi la fiecare șase luni pentru restul serviciului. În hotărârea lui Abdullah Yılmaz v. Turcia (n. 21899/02, §§ 3239, 17 iunie 2008), comandanții ar monitoriza și ar verifica starea medicală generală a soldaților în conformitate cu rezultatele acestor examinări.
1.The applicants, Mr Ziver Demir and Mr Nasraddin Demir, who are brothers, are Turkish nationals who were born in 1982 and 1970 respectively and live in Konya. They were represented before the Court by Ms F. Sağlam, a lawyer practising in Ankara. 3. The first applicant, Ziver Demir, joined the army on 15 April 2002 to perform his compulsory military service in Istanbul. According to the information in the case file, the medical examination conducted prior to his conscription found no medical conditions precluding his admission to military service. 4. On 6 May 2003, while he was still performing his military service, the first applicant was taken to Gümüșsuyu Military Hospital complaining of coughing, bloody phlegm and weight loss. Following certain medical tests, he was diagnosed with a mild infection and was prescribed a course of antibiotics and cough medicine. He was also given seven days of bed rest and was asked to attend a check-up at the end of that period. 5. When his condition deteriorated on 14 May 2003, the first applicant was hospitalised at GATA Haydarpașa Military Hospital, where he was diagnosed with meningeal tuberculosis. He received inpatient treatment at the hospital until 14 April 2004. Following his discharge from hospital, he had physiotherapy at the Turkish Armed Forces Rehabilitation Centre in Ankara and was subsequently given sick leave. 6. Between 14 and 30 July 2004 the first applicant was readmitted to GATA Haydarpașa Military Hospital for follow-up treatment. 7. The neurological report issued by GATA Haydarpașa Military Hospital on 20 October 2005 found that the first applicant was exhibiting articulation problems resulting from dysarthria, and that he was suffering from dystonia. According to that report, he had also lost the ability to walk. 8. On 21 October 2005 the Health Council of GATA Haydarpașa Military Hospital declared the first applicant unfit to continue his military service, owing to his major loss of speech and body function (90 %) as a result of meningeal tuberculosis. 9. On 31 March 2006 the second applicant, acting on behalf of his brother as his guardian, brought compensation proceedings against the Ministry of Defence before the Supreme Military Administrative Court, claiming pecuniary and non-pecuniary compensation for the damage his brother had suffered as a result of the disease he had contracted during his military service. 10. On 15 November 2006 the Supreme Military Administrative Court appointed a panel of three neurology experts to determine: the cause of the first applicant’s disease; whether it might have been caused by performance of his military service; and whether there had been any delay or other shortcoming in the medical treatment offered to him. 11. In their report dated 20 April 2007 the experts confirmed that the first applicant had been declared unfit for military service not because of a pre-existing medical condition, but as a result of meningeal tuberculosis. They further noted that there was no evidence that he had been infected with tuberculosis bacteria prior to his conscription. They also found, however, that since he had not performed his military service in an area where tuberculosis was prevalent, it could not be said that his disease was “service-related”. As for the quality of the treatment offered to the first applicant, the experts stated that they did not have enough information on the tests he had undergone and the initial treatment he had received at Gümüșsuyu Military Hospital, which prevented them from commenting on the adequacy of the medical assistance provided there. The detailed medical records pertaining to the treatment subsequently offered at GATA Haydarpașa Military Hospital suggested, however, that he had received comprehensive assistance at that hospital, and that there was no evidence of negligence or other shortcomings in his medical care. 12. Upon receiving the relevant medical files from the Supreme Military Administrative Court, on 10 July 2008 the experts issued an additional report regarding the quality of the treatment provided at Gümüșsuyu Military Hospital. According to the experts, the results of the initial medical tests carried out at that hospital had not pointed to tuberculosis, as the disease had been in its early stages at the time. There was therefore no evidence to suggest an unjustified delay in the diagnosis and treatment of the first applicant’s tuberculosis at Gümüșsuyu Military Hospital. 13. On 2 September 2008, on behalf of his brother, the second applicant responded to the findings of the expert reports submitted to the Supreme Military Administrative Court. The second applicant stated at the outset that, despite the expert report’s focus on the quality of the medical treatment offered to his brother, he and his brother had no claims regarding the treatment provided following the diagnosis. The basis of the compensation proceedings they had brought before the Supreme Administrative Court was rather that the first applicant, who had been healthy at the time of his admission to military service, had contracted the disease while under the control and protection of the State, a fact which was also supported by the findings of the experts. 14. On 14 January 2009 the Supreme Military Administrative Court requested information from the Turkish Armed Forces as to whether any other soldiers who had performed their military service with the first applicant had been diagnosed with meningeal tuberculosis. On 12 February 2009 the commander in charge of the brigade informed the court that no other cases of meningeal tuberculosis had been registered at the material time. 15. By a judgment dated 25 March 2009 the Supreme Military Administrative Court dismissed the second applicant’s claims. Relying mainly on the expert reports in the case file, the administrative court held that there was no evidence to prove a causal link between the first applicant’s illness and the military service. It further found that he had been provided with the necessary medical assistance without delay or fault, which exonerated the administration from any liability in respect of the first applicant. 16. On 4 May 2009 the second applicant objected to the Supreme Military Administrative Court’s judgment, arguing that the court should have upheld the claim for damages on the basis of the principle of strict liability (kusursuz sorumluluk), bearing in mind that the first applicant had been diagnosed with meningeal tuberculosis while under the control and protection of the State. The second applicant did not contest the court’s finding as to the quality of the treatment offered to his brother. 17. On 1 July 2009 the Supreme Military Administrative Court dismissed the second applicant’s objection. 18. On 11 May 2005 the first applicant lodged claims for disability benefits with OYAK, the pension fund of the armed forces, and the Retired Civil Servants’ Fund (Emekli Sandığı). 19. On 3 June 2005 and 17 October 2006 respectively, OYAK and the Retired Civil Servants’ Fund rejected the first applicant’s claims, holding that he did not qualify for such benefits under the relevant legislation. 20. In the meantime, on 8 July 2006 the first applicant had applied to the Mehmetçik Foundation for some financial assistance. The fund had been set up to, inter alia, provide support for wounded and disabled soldiers. According to the information in the case file, the Mehmetçik Foundation did not respond to the first applicant’s application. 21. At the material time, the relevant provisions of the Turkish Armed Forces Health and Fitness Regulation (Regulation no. 86/11092 of 24 November 1986 – Türk Silahlı Kuvvetleri Sağlık Yeteneği Yönetmeliği) provided: Section 5 “The initial medical examination of [persons to be conscripted] shall be carried out at the time of their final draft ... by two physicians (one may be a civilian) in the following manner: 1) Their psychological and physical condition and internal organs are reviewed carefully, their heart rates and blood pressures are checked ... The size of their chest cavities during inhalation and exhalation, and any illnesses or disorders, are recorded. 2) Those whose [medical condition] remains inconclusive after the medical examination, and those who require observation, are referred to the nearest military hospital.” Section 7 “The medical examination of those whose illnesses and disorders went undetected during the initial medical examination, and those who fell ill after their initial medical examination but before their draft ... shall be carried out at military hospitals or in units or institutions that have at least two physicians.” Section 9 “... Military physicians who are in charge of the final draft shall inform the nearest government physician of any contagious diseases they may encounter.” 22. In accordance with the same regulation, in the event of an illness or disability being discovered during the medical examinations, necessary measures were taken to arrange for the postponement of military service or for sick leave. The illnesses and disabilities in question were set out in a list annexed to the regulation (Hastalık ve Arızalar Listesi), which included various types of tuberculosis. 23. In accordance with section 57 of the Turkish Armed Forces Internal Service Law (Law no. 211 of 10 January 1961 – Türk Silahlı Kuvvetleri İç Hizmet Kanunu), in force at the material time, the physical and psychological condition of soldiers had to be surveyed and protected by the unit commanders and military physicians. Moreover, in accordance with section 61 of the same Law, privates and non-commissioned officers were to undergo general medical examinations at the time of their admission to and discharge from the military. These examinations were to be repeated in each quarter of the first six months, and then every six months for the remainder of service. The commanders would monitor and check the general medical condition of the soldiers according to the results of these examinations. 24. Further details regarding the general system for protecting the physical and psychological integrity of conscripts may be found in the judgment of Abdullah Yılmaz v. Turkey (no. 21899/02, §§ 3239, 17 June 2008).