CASE OF GAZİOĞLU AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 3;Violation of Art. 11
CASE OF GAZİOĞLU AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2011)
Reclamanții s-au născut în 1984, 1980, 1955 și, respectiv, 1979 și trăiesc la Istanbul. La 17 octombrie 2003, reclamanții au participat la o demonstrație împotriva războiului la Istanbul. Adunarea a fost dispersată de ofițeri de poliție și reclamanții au fost arestați și luati în custodie de poliție, unde au rămas până la eliberarea lor în ziua următoare. Reclamanții susțin că au fost supuși maltratului în timpul arestării lor și detenției lor în custodie. Potrivit unui raport de incident elaborat de un număr de ofițeri de poliție la 17 octombrie 2003, cincizeci și șaizeci de persoane, inclusiv reclamanții, s-au adunat într-un pătrat din Istanbul la ora 19.45. și au cântat sloganuri împotriva războiului, protestând împotriva propunerilor guvernului de a trimite soldați să participe la invazia Irakului. Poliția le-a avertizat cu vorbitori cu vocete că ei deranjau fluxul traficului și le-a cerut fără succes să se disperseze. Când poliția a încercat să aresteze unele dintre demonstranți și să le pună în vehiculele de poliție, unele dintre demonstranți au prezentat „comportament îndrăzneț” și poliția a trebuit să utilizeze forța împotriva lor. Un total de șase persoane, inclusiv reclamanții, au fost arestate și duse la o secție de poliție la ora 8:30 în aceeași seară. Acest raport de incident a fost semnat de șase ofițeri de poliție care au fost menționate doar în raport cu numerele lor de identificare. În aceeași zi reclamanții au fost examinați de un medic. Potrivit rapoartelor medicale, al doilea și al treilea reclamant nu au avut semne de maltrat asupra corpurilor lor. Primul reclamant a avut vânătăi pe buza inferioară și pe piciorul drept inferior. Al patrulea reclamant a avut vânătăi pe partea stângă a spatelui jos și pe partea din spate a urechii dreapte. Picioarele lui erau de asemenea sensibile și avea roșu în ochiul stâng. În aceeași seară reclamanții au fost interogați de poliție în prezența unui avocat de datorie. Cu excepția celui de al treilea reclamant, toate reclamanții au exercitat dreptul de a rămâne tăcut. 10. În ziua următoare, reclamanții au fost examinați de către un medic încă o dată. Potrivit rapoartelor medicale, nu au existat semne de maltratare asupra corpurilor reclamanților, altele decât cele menționate în rapoartele medicale elaborate în ziua anterioară. 11. La ora 14:00, în aceeași zi reclamanții au fost aduse înaintea procurorului Bakırköy. Reclamanții au spus procurorului că, participand la demonstrația pe care le exercitau drepturile lor democratice, au susținut, de asemenea, că poliția le-a arestat fără niciun avertisment anterior. Al patrulea reclamant s-a plâns că a fost bătut de către ofițeri de poliție. Primul și al patrulea reclamant s-au plâns, de asemenea, că șeful de poliție M. În aceeași zi, reclamanții au fost eliberați. 12. La 21 octombrie 2003, procurorul Bakırköy a solicitat deschiderea unei anchete în acuzațiile reclamanților de maltratare. 13. Reclamanții au depus o plângere oficială procurorului Bakırköy la 5 noiembrie 2003. Cu excepția celui de-al treilea reclamant, dl Hacı Badem, reclamanții s-au plâns de răul tratament, referindu-se la art. 3 din Convenție, cei trei reclamanți au declarat că polițiștii le-au lovit și le-au lovit în timpul arestării, precum și în timpul detenției la secția de poliție. 14. Între 10 decembrie 2003 și 13 aprilie 2004, procurorul Bakırköy a interogat 11 ofițeri de poliție. Zece ofițeri de poliție au refuzat să fi fost la demonstrație sau au văzut vreunul dintre demonstranți deoarece au lucrat în altă parte atunci. Restul ofițerului, șeful poliției M.T., a declarat procurorului că el nu a participat la dispersarea demonstrației, ci a interogat reclamanții în custodie de poliție. El a refuzat să aibă tratat rău oricare dintre arestați sau a jurat la ei. 15. La 14 aprilie 2004, procurorul Bakırköy a decis să încheie ancheta asupra acuzațiilor reclamanților de tratament necorespunzător. Pe baza documentelor din dosar, procurorul a considerat că atunci când reclamanții au refuzat să disperse poliția a trebuit să utilizeze forța împotriva lor. Astfel, „leziunile simple” ale reclamanților au fost cauzate atunci când poliția își exercita competențele legale privind utilizarea forței. 16. Obiecția reclamanților împotriva hotărârii procurorului a fost respinsă de Curtea Eyüp Assize la 8 decembrie 2004. Această decizie a declarat că aceasta va fi servită la reclamanții. 17. Potrivit unei note scrise la mână în această decizie, aceaceasta a fost comunicată reclamanților la 9 februarie 2005. 18. Între timp, la 21 octombrie 2003, procedurile penale au fost instigate împotriva reclamanților pentru că au participat la o demonstrație ilegală, în încălcarea articolelor 33, 36 și 40 din Legea Marșelor de Reuniuni și Demonstrare (Legea nr. 2911). 19. La 28 ianuarie 2008, Tribunalul Penal Bakırköy a achitat reclamanții, susținând că au exercitat drepturile lor democratice și că nu au comis nicio infracțiune.