Gazioğlu și alții împotriva Turciei

Reclamanții s-au născut în 1984, 1980, 1955 și, respectiv, 1979 și trăiesc la Istanbul. La 17 octombrie 2003, reclamanții au participat la o demonstrație împotriva războiului la Istanbul. Adunarea a fost dispersată de ofițeri de poliție și reclamanții au fost arestați și luati în custodie de poliție, unde au rămas până la eliberarea lor în ziua următoare. Reclamanții susțin că au fost supuși maltratului în timpul arestării lor și detenției lor în custodie. Potrivit unui raport de incident elaborat de un număr de ofițeri de poliție la 17 octombrie 2003, cincizeci și șaizeci de persoane, inclusiv reclamanții, s-au adunat într-un pătrat din Istanbul la ora 19.45. și au cântat sloganuri împotriva războiului, protestând împotriva propunerilor guvernului de a trimite soldați să participe la invazia Irakului.

Poliția le-a avertizat cu vorbitori cu vocete că ei deranjau fluxul traficului și le-a cerut fără succes să se disperseze. Când poliția a încercat să aresteze unele dintre demonstranți și să le pună în vehiculele de poliție, unele dintre demonstranți au prezentat „comportament îndrăzneț” și poliția a trebuit să utilizeze forța împotriva lor. Un total de șase persoane, inclusiv reclamanții, au fost arestate și duse la o secție de poliție la ora 8:30 în aceeași seară. Acest raport de incident a fost semnat de șase ofițeri de poliție care au fost menționate doar în raport cu numerele lor de identificare. În aceeași zi reclamanții au fost examinați de un medic. Potrivit rapoartelor medicale, al doilea și al treilea reclamant nu au avut semne de maltrat asupra corpurilor lor.

Primul reclamant a avut vânătăi pe buza inferioară și pe piciorul drept inferior. Al patrulea reclamant a avut vânătăi pe partea stângă a spatelui jos și pe partea din spate a urechii dreapte. Picioarele lui erau de asemenea sensibile și avea roșu în ochiul stâng. În aceeași seară reclamanții au fost interogați de poliție în prezența unui avocat de datorie. Cu excepția celui de al treilea reclamant, toate reclamanții au exercitat dreptul de a rămâne tăcut. 10. În ziua următoare, reclamanții au fost examinați de către un medic încă o dată. Potrivit rapoartelor medicale, nu au existat semne de maltratare asupra corpurilor reclamanților, altele decât cele menționate în rapoartele medicale elaborate în ziua anterioară.

11. La ora 14:00, în aceeași zi reclamanții au fost aduse înaintea procurorului Bakırköy. Reclamanții au spus procurorului că, participand la demonstrația pe care le exercitau drepturile lor democratice, au susținut, de asemenea, că poliția le-a arestat fără niciun avertisment anterior. Al patrulea reclamant s-a plâns că a fost bătut de către ofițeri de poliție. Primul și al patrulea reclamant s-au plâns, de asemenea, că șeful de poliție M. În aceeași zi, reclamanții au fost eliberați. 12. La 21 octombrie 2003, procurorul Bakırköy a solicitat deschiderea unei anchete în acuzațiile reclamanților de maltratare.

13. Reclamanții au depus o plângere oficială procurorului Bakırköy la 5 noiembrie 2003. Cu excepția celui de-al treilea reclamant, dl Hacı Badem, reclamanții s-au plâns de răul tratament, referindu-se la art. 3 din Convenție, cei trei reclamanți au declarat că polițiștii le-au lovit și le-au lovit în timpul arestării, precum și în timpul detenției la secția de poliție. 14. Între 10 decembrie 2003 și 13 aprilie 2004, procurorul Bakırköy a interogat 11 ofițeri de poliție. Zece ofițeri de poliție au refuzat să fi fost la demonstrație sau au văzut vreunul dintre demonstranți deoarece au lucrat în altă parte atunci. Restul ofițerului, șeful poliției M.T., a declarat procurorului că el nu a participat la dispersarea demonstrației, ci a interogat reclamanții în custodie de poliție.

El a refuzat să aibă tratat rău oricare dintre arestați sau a jurat la ei. 15. La 14 aprilie 2004, procurorul Bakırköy a decis să încheie ancheta asupra acuzațiilor reclamanților de tratament necorespunzător. Pe baza documentelor din dosar, procurorul a considerat că atunci când reclamanții au refuzat să disperse poliția a trebuit să utilizeze forța împotriva lor. Astfel, „leziunile simple” ale reclamanților au fost cauzate atunci când poliția își exercita competențele legale privind utilizarea forței. 16. Obiecția reclamanților împotriva hotărârii procurorului a fost respinsă de Curtea Eyüp Assize la 8 decembrie 2004. Această decizie a declarat că aceasta va fi servită la reclamanții.

17. Potrivit unei note scrise la mână în această decizie, aceaceasta a fost comunicată reclamanților la 9 februarie 2005. 18. Între timp, la 21 octombrie 2003, procedurile penale au fost instigate împotriva reclamanților pentru că au participat la o demonstrație ilegală, în încălcarea articolelor 33, 36 și 40 din Legea Marșelor de Reuniuni și Demonstrare (Legea nr. 2911). 19. La 28 ianuarie 2008, Tribunalul Penal Bakırköy a achitat reclamanții, susținând că au exercitat drepturile lor democratice și că nu au comis nicio infracțiune.

5. The applicants were born in 1984, 1980, 1955 and 1979 respectively and live in Istanbul. 6. On 17 October 2003 the applicants took part in an anti-war demonstration in Istanbul. The gathering was dispersed by police officers and the applicants were arrested and taken into police custody where they remained until their release the following day. The applicants allege that they were subjected to ill-treatment during their arrest and their detention in custody. 7. According to an incident report drawn up by a number of police officers on 17 October 2003, fifty to sixty persons, including the applicants, gathered in a square in Istanbul at 7.45 p.m. and chanted anti-war slogans, protesting against the Government’s proposals to send soldiers to participate in the invasion of Iraq.

The police had warned them with loudspeakers that they were disturbing the flow of traffic and had unsuccessfully asked them to disperse. When the police had attempted to arrest some of the demonstrators and put them into the police vehicles, a number of the demonstrators had displayed “rowdy behaviour” and the police had had to use force against them. A total of six persons, including the applicants, had been arrested and taken to a police station at 8.30 p.m. the same evening. This incident report was signed by six police officers who were only referred to in the report with their identification numbers. 8. The same day the applicants were examined by a doctor. According to the medical reports, the second and third applicants had no signs of ill-treatment on their bodies.

The first applicant had bruising on her lower lip and on her lower right leg. The fourth applicant had bruising on the left side of his lower back and on the back of his right ear. His legs were also sensitive and he had redness in his left eye. 9. The same evening the applicants were questioned by the police in the presence of a duty lawyer. With the exception of the third applicant, all the applicants exercised their right to remain silent. 10. The following day the applicants were examined by a doctor once more. According to the medical reports, there were no signs of ill-treatment on the applicants’ bodies other than those mentioned in the medical reports drawn up the previous day. 11. At around 2 p.m.

the same day the applicants were brought before the Bakırköy prosecutor. The applicants told the prosecutor that by attending the demonstration they had been exercising their democratic rights. They also alleged that the police had arrested them without any previous warnings. The fourth applicant complained that he had been beaten up by the police officers. The first and fourth applicants also complained that police chief M. T. had sworn at them during their time in police custody. The same day the applicants were released. 12. On 21 October 2003 the Bakırköy prosecutor asked for an investigation to be opened into the applicants’ allegations of ill-treatment. 13. The applicants submitted a formal complaint to the Bakırköy prosecutor on 5 November 2003. With the exception of the third applicant, Mr Hacı Badem, the applicants complained of ill-treatment.

Referring to Article 3 of the Convention the three applicants stated that the police officers had punched and kicked them in the course of their arrests, as well as during their detention at the police station. 14. Between 10 December 2003 and 13 April 2004 the Bakırköy prosecutor questioned eleven police officers. Ten of the police officers denied having been at the demonstration or having seen any of the demonstrators because they had been working elsewhere at the time. The remaining officer, police chief M.T., told the prosecutor that he had not taken part in the dispersal of the demonstration but had questioned the applicants in police custody. He denied having ill-treated any of the arrestees or having sworn at them.

15. On 14 April 2004 the Bakırköy prosecutor decided to close the investigation into the applicants’ allegations of ill-treatment. On the basis of the documents in the file the prosecutor considered that when the applicants refused to disperse the police had had to use force against them. The applicants’ “simple injuries” had thus been caused when the police had been exercising their statutory powers on the use of force. 16. The applicants’ objection against the prosecutor’s decision was rejected by the Eyüp Assize Court on 8 December 2004. This decision stated that it was to be served on the applicants.

17. According to a hand-written note on this decision, it was communicated to the applicants on 9 February 2005. 18. In the meantime, on 21 October 2003 criminal proceedings were instigated against the applicants for having taken part in an unlawful demonstration, in breach of sections 33, 36 and 40 of the Meetings and Demonstration Marches Act (Law no. 2911). 19. On 28 January 2008 the Bakırköy Criminal Court of First Instance acquitted the applicants, holding that they had exercised their democratic rights and not committed any offences.