Comunicat la 2 aprilie 2014 SECȚIUNE cerere nr. 17081/06 Metin GÜLTEKİN și alții împotriva Turciei depuse la 1 aprilie 2006 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții, dl Metin Gültekin, dna Gültekin, dl Tanju Gültekin și dna Selma Karaduman sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1960, 1963, 1988 și, respectiv, 1986. Primii doi solicitanți sunt părinții, al treilea reclamant este fratele și al patrulea reclamant este logodnica dlui Toğay Gültekin, care a murit la 27 martie 2004. Înainte de Curte, reclamanții sunt reprezentați de dna Nuran Özdemir, avocat practicant la Ankara. La 22 august 2003 Toğay Gültekin (T.G.) a început serviciul militar obligatoriu. Înainte de a fi redactat în armată, el nu a avut probleme de sănătate. La 5 ianuarie 2004 T.G. a participat la infirmeria regimentului său. Medicul, suspectând că a suferit de infecție respiratorie superioară, i-a prescris medicamente. La 17 martie 2004, T.G., încă bolnav, s-a dus încă o dată la infirmerie. Medicul a recomandat să fie transferat la o clinică de boli infecțioase. Se pare că autoritățile militare nu au urmat această recomandare. În timp ce starea sa s-a deteriorat, reclamantul a consultat din nou medicul militar, la 20 martie 2004. Fără a prescrie urină și/sau testul de sânge, medicul a concluzionat că a suferit de infecție respiratorie superioară. T.G. a primit analgezice și antibiotice. La 22 martie 2004, în timp ce plângerile T.G. au continuat, medicul a solicitat un test de urină și rezultatele au revenit pozitive pentru urobilinogen, biliuribină și glucoză, medicul a solicitat transferul T.G. la spitalul de la Facultatea Medicală Trakya, cu suspiciune de icterină sau meningoencefalită. Potrivit informațiilor din dosar, T.G. a fost transferat la spital în ziua următoare. La 24 martie 2004, T.G. a fost transferat la spitalul Haydarpașa GATA, unde ar putea avea o operație de transplant hepatic. La 27 martie 2004, a murit ca urmare a hepatitei fulminante. Nu a fost efectuată autopsie după moartea lui. La 28 septembrie 2004, reclamanții au inițiat proceduri de compensare împotriva Ministerului Apărării în fața Curții Supreme de Administrație Militară. Ei au susținut că T.G. nu a primit asistență medicală rapidă și adecvată la regimentul său și au susținut că a fost infectat cu hepatită ca urmare a condițiilor de igienă slabe din regiment. La 14 ianuarie 2005, Ministerul Apărării a prezentat observațiile lor. Pe baza mărturii de soldați din același regiment, au susținut că T.G. era prieten cu anumite soldați, care utilizau droguri și avea probleme psihologice și în timpul finalelor săptămâni a vizitat prostituate. a văzut superiorul său și a declarat că prietenul său are hepatită și că el a suspectat că el a fost contaminat de asemenea. Un test de sânge a fost făcut, dar rezultatele nu a dezvăluit nici o anomalie. Ministerul Apărării susține în continuare că T.G. nu a mers la infirmerie până la 20 martie 2004. În răspunsurile lor la Ministerul Apărării, reclamanții au susținut că nu există dovezi care să susțină afirmația că un test de sânge a fost efectuat la 16 februarie 2004. s-a întâlnit cu medicul la infirmerie la 17 martie și s-a recomandat transferul acestuia la o clinică de boli infecțioase. În timpul procedurii, Curtea a numit trei experți, și anume doi profesori și un profesor asociat din departamentul de boli infecțioase al școlii medicale Universității Gazi, pentru a clarifica dacă a existat vreo neglijență medicală în acest caz. Raportul, prezentat la 20 septembrie 2005, citește următoarele: „... T.G. A murit la spitalul Haydarpașa GATA din cauza hepatitei fulminante. Una dintre cauzele hepatitei fulminante este hepatită virală. Hepatita A se poate răspândi prin băutura de apă contaminată, iar prin mâncarea de legume proaspete și de fructe spălate cu apă contaminată. Hepatita B se răspândește prin contact sexual, sau atunci când sângele infectat este contactat datorită împărtășirii de elemente personale, cum ar fi broaște de dinți, rasuri, sau ace. Serviciul militar, în sine, nu are un risc special de contaminare a hepatitei. Se pare că primele simptome referitoare la boala T.G. dezvoltat inițial pe 20 Martie 2014 si starea sa s-a deteriorat in termen de o saptamana, ducând la moartea sa la 27 martie 2004. Simptomele insuficienței hepatice acute ar putea fi similare cu infecțiile respiratorii superioare și numai după apariția simptomelor precum icteria, se poate face un diagnostic corect. Potrivit rapoartelor medicale din dosar, T.G. a fost contaminată atât cu hepatită A, cât și cu hepatită B, iar atunci când un ficat este contaminat cu ambele virusuri, starea pacientului este foarte gravă și poate duce la insuficiență hepatică acută. Rata de mortalitate în hepatită fulminantă este de 70% în prima săptămână și transplantul hepatic este singurul remediu pentru supraviețuirea pacientului. Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că nici o întârziere, nici o vină sau neglijență nu ar putea fi atribuită autorităților în timpul tratamentului T.G. la infirmeria, Spitalul Medical al Universității Trakya sau Spitalul Haydarpașa GATA.” Reclamanții au depus obiecție la acest raport. Ei au subliniat că plângerea lor nu se referă la perioada următoare transferului T.G. la spital. Ei au susținut în acest sens că a fost neglijență din partea autorităților deoarece au întârziat transferul său la un spital. Referindu-se la rapoartele medicale, ei au declarat că, deși medicul de la regiment a recomandat transferul T.G. la o clinică de boli infecțioase la 17 martie 2004, autoritățile militare au eșuat să respecte instrucțiunile medicului. Reclamanții au contestat în continuare raportul experților până în prezent a afirmat că serviciul militar nu are un risc special de contaminare a hepatitei. În opinia lor, soldații au folosit zone comune și condițiile de igienă și sănătății sărace sărace au crescut riscul. Ei au susținut încă o dată că T.G. nu a fost contaminat cu hepatită înainte de admiterea sa în armată. La 26 octombrie 2005, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cazul. În prezentarea hotărârii, Curtea a invocat raportul experților și a concluzionat că nici o vină nu poate fi atribuită autorităților pentru moartea T.G.. La 28 decembrie 2005, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cererea de rectificare a reclamanților. Reclamanții s-au plâns în conformitate cu art. 2 din Convenție, care datorită transferului întârziet al T.G. la spital din regimentul său, accesul său la un tratament adecvat a fost întârziat, provocând moartea lui. sub autoritatea administrației militare în timpul serviciului său militar obligatoriu, statul ar trebui să fie responsabil pentru moartea sa, pe care ei credeau că a fost rezultatul malpracticii medicale. Ei se bazau în continuare pe art. 6 din Convenție, susținând că procedurile în fața Curții Supreme administrative militare au fost nedreptate. În această privință, ei au declarat că obiecția lor față de raportul experților nu a fost luată în considerare și că instanța a eșuat în interpretarea faptelor cauzei și că nu s-a făcut nicio investigație eficace. A patra solicitantă, care a fost logodnica decedatului, poate pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34? având în vedere faptul că T.G. a fost un soldat conscript sub responsabilitatea armatei turce și că nu a fost posibil ca acesta să consulte un medic de alegere, a respectat guvernul obligația de a se asigura că sănătatea și bunăstarea sale sunt asigurate în mod adecvat prin, printre altele, oferirea asistenței medicale necesare, conform articolului 2 și/sau art. 8 din Convenție? În special, faptul că autoritățile militare au ignorat recomandarea medicului din 17 martie 2004 privind transferul T.G. la o clinică de boli infecțioase constituie o încălcare a articolului 2 din Convenție? având în vedere obligația procedurală a dreptului la viață (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2186/93, § 104, CEDH 2000 VII), a fost ancheta după moartea dlui Gültekin în încălcarea articolului 2 din Convenție? Părțile sunt invitate să prezinte o copie completă și lizibilă a dosarului medical al T.G., inclusiv o copie a rezultatului testului de sânge care pare să fie efectuat la 16 februarie 2004.
Communicated on 2 April 2014
Application no. 17081/06
Metin GÜLTEKİN and others
against Turkey
lodged on 1 April 2006
The applicants, Mr Metin Gültekin, Mrs Gülten Gültekin, Mr Tanju Gültekin, and Ms Selma Karaduman are Turkish nationals, who were born in 1960, 1963, 1988 and 1986 respectively. The first two applicants are the parents, the third applicant is the brother and the fourth applicant is the fiancée of Mr Toğay Gültekin, who died on 27 March 2004. Before the Court, the applicants are represented by Ms Nuran Özdemir, a lawyer practising in Ankara.
On 22 August 2003 Toğay Gültekin (T.G.) started his compulsory military service. Before he was drafted in the army, he did not have any health problems.
On 5 January 2004 T.G. attended the infirmary of his regiment. The doctor, suspecting that he suffered from upper respiratory infection, prescribed him medication.
On 17 March 2004 T.G., still feeling sick, went once again to the infirmary. The doctor advised that he be transferred to an infectious diseases clinic. It appears that the military authorities did not follow this recommendation.
As his condition deteriorated, the applicant consulted the military doctor once again, on 20 March 2004. Without prescribing any urine and/or blood test, the doctor concluded that he suffered from upper respiratory infection. T.G. was given painkillers and antibiotics.
On 22 March 2004, as T.G.’s complaints continued, the doctor requested a urine test and as the results came back positive for urobilinogen, biluribin and glucose, the doctor requested T.G.’s transfer to the Trakya Medical Faculty Hospital on suspicion of jaundice or meningoencephalitis. According to the information in the file, T.G. was transferred to the hospital the following day.
On 24 March 2004 T.G. was transferred to the Haydarpașa GATA Hospital, where he could have a liver transplant operation. On 27
March 2004 he died as a result of fulminant hepatitis. No autopsy was performed following his death.
On 28 September 2004 the applicants initiated compensation proceedings against the Ministry of Defence before the Supreme Military Administrative Court. They argued that T.G. had not received prompt and adequate medical care at his regiment and maintained that he had been infected with hepatitis as a result of the poor hygiene conditions in the regiment.
On 14 January 2005 the Ministry of Defence submitted their observations. Based on testimonies of soldiers from the same regiment, they argued that T.G. had been friends with certain soldiers, who used drugs and had psychological problems and during the week-ends he visited prostitutes. It was further stated that on 16 February T.G. had seen his superior and stated that his friend had hepatitis and that he suspected that he had been contaminated as well. A blood test was done, but the results did not reveal any abnormalities. The Ministry of Defence further alleged that T.G. had not gone to the infirmary until 20 March 2004.
In their replies to the Ministry of Defence, the applicants submitted that there was no evidence to support the allegation that a blood test had been done on 16 February 2004. They further referred to the medical reports and stated that it was clearly indicated in the records that T.G. had seen the doctor at the infirmary on 17 March and that his transfer to an infectious diseases clinic had been recommended.
During the proceedings, the court appointed three experts, namely two professors and an associate professor from the infectious diseases department of the Gazi University Medical School, to clarify whether there had been any medical negligence in the present case. The report, submitted on 20 September 2005, reads as follows:
“...
T.G. died at the Haydarpașa GATA Hospital due to fulminant hepatitis. One of the causes of fulminant hepatitis is viral hepatitis. Hepatitis A may spread by drinking contaminated water, and by eating fresh vegetables and fruits washed with contaminated water. Hepatitis B spreads through sexual contact, or when infected blood is contacted due to sharing personal items such as toothbrushes, razors, or needles. Military service, in itself, does not carry a special risk for hepatitis contamination.
It appears that the first symptoms regarding T.G.’s disease developed initially on 20
March 2014 and his condition deteriorated within one week, resulting in his death on 27 March 2004. Symptoms of acute liver failure could be similar to upper respiratory infection and only after developing symptoms such as jaundice, a correct diagnosis can be made. According to the medical reports in the file, T.G. was contaminated with both hepatitis A and hepatitis B, and when a liver is contaminated with both viruses, the condition of the patient is very serious and may lead to acute liver failure. Mortality rate in fulminant hepatitis is 70% within the first week and liver transplant is the sole remedy for patient survival. In view of the foregoing, it is concluded that no delay, fault or negligence could be attributed to the authorities during T.G.’s treatment at the infirmary, Trakya University Medical School Hospital or Haydarpașa GATA Hospital.”
The applicants filed an objection to this report. They pointed out that their complaint did not concern the period following T.G.’s transfer to the hospital. They maintained in this connection that there was negligence on the part of the authorities as they had delayed his transfer to a hospital. Referring to the medical reports, they stated that although the doctor at the regiment recommended T.G.’s transfer to an infectious diseases clinic on 17
March 2004, the military authorities had failed to comply with the doctor’s instructions. The applicants further challenged the experts’ report in so far it stated that military service did not carry a special risk for hepatitis contamination. In their view, the soldiers used common areas and poor hygienic and sanitary conditions increased the risk. They maintained once again that T.G. had not been contaminated with hepatitis before his admission to the army.
On 26 October 2005 the Supreme Military Administrative Court dismissed the case. In delivering its judgment, the court relied on the experts’ report, and concluded that no fault could be attributed to the authorities for T.G.’s death.
On 28 December 2005 the Supreme Military Administrative Court rejected the rectification request of the applicants.
The applicants complained under Article 2 of the Convention that owing to T.G.’s late transfer to the hospital from his regiment, his access to appropriate treatment was delayed, causing his death. They contended that as T.G. was under the authority of the military administration during his compulsory military service, the State should be held responsible for his death, which they believed was the result of medical malpractice. They further relied on Article 6 of the Convention, arguing that the proceedings before Supreme Administrative Military Court had been unfair. In this connection, they stated that their objection to the experts’ report had not been taken into account and that the court had failed in the interpretation of the facts of the case and that no effective investigation was made.
1.
Can the fourth applicant, who was the fiancée of the deceased, claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article
34?
2.
Having regard to the fact that T.G. was a conscript soldier under the responsibility of the Turkish Army and that it was not possible for him to consult a doctor of his own choice, have the Government complied with their obligation to ensure that his health and well-being were being adequately secured by, among other things, providing him with the requisite medical assistance, as required by Article 2 and/or Article 8 of the Convention? In particular, did the fact that military authorities ignored the doctor’s recommendation dated 17 March 2004 regarding T.G.’s transfer to an infectious diseases clinic, constitute a violation of Article 2 of the Convention?
3.
Having regard to the procedural obligation of the right to life (see
Salman v. Turkey
[GC], no. 21986/93, § 104, ECHR 2000
‑
VII), was the investigation following the death of Mr Gültekin in breach of Article
2 of the Convention?
The parties are invited to submit a full and legible copy of T.G.’s medical file, including a copy of the result of the blood test which appears to be done on 16 February 2004.