- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 martie 2013
- Stat pârât
- FIN
- Concluzia
- Inadmisibil
Nieminen împotriva Finlandei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Kalevi Ensio Nieminen, este un național finlandez născut în 1952 și locuiește în Nokia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Jaakko Tuutti, un avocat practicant în Tampere. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 iulie 2009, în apartamentul său propriu, reclamantul a înjunghiat o altă persoană cu un cuțit. Victima a chemat poliția. Când a sosit patrula de poliție, au găsit o persoană cu o rană adâncă, sângerând în fața casei reclamantului care le-a spus că a fost înjunghiat în casa reclamantului de către solicitant.
Deoarece nu se cunoaște dacă alte persoane sunt în pericol, ofițerii de poliție au intrat în casa reclamantului pentru a preveni orice posibil act sau eveniment care ar putea amenința serios viața, libertatea personală sau sănătatea altor persoane. În apartament nu au găsit nimeni decât reclamantul. El a fost sever intoxicat, un respirator a arătat un rezultat de 4.00 pe mulie, și el nu a fost capabil de a da o declarație. A fost dus la secția locală de poliție. Ofițerii de poliție a găsit și a luat un cuțit cu o lama de 17 cm acoperită cu sânge. La 22 iulie 2009, reclamantul a fost interogat cu suspiciune de agresiune agravată (törkeä pahoinpitely, grov Misshandel). El a fost eliberat în aceeași zi.
La 1 octombrie 2009, reclamantul a fost acuzat de agresiune agravată. La 26 noiembrie 2009, Tribunalul districtului Tampere (käjäoikeus, tingsrätten) a respins toate acuzațiile împotriva reclamantului. Nu s-a putut stabili niciun motiv pentru acest act. Reclamantul și victima erau încă prieteni buni și chiar au venit la audiere orală împreună. Nu s-a făcut niciun apel împotriva acestei hotărâri și astfel a devenit final. În conformitate cu art. 10 din Constituția Finlandeză (perustuslaki, grundlagen, Act nr. 731/1999), santitatea casei fiecărui este garantată. Măsurile care derogă la acest drept și care sunt necesare pentru garantarea drepturilor și libertăților de bază sau pentru investigarea infracțiunii, trebuie stabilite prin o lege.
10. Secțiunea 16 din Legea Poliției (poliisilaki,polislagen, Legea nr. 493/1995) prevede următoarele: „Pe ordinea unui ofițer de poliție comandant, și în cazuri urgente chiar și fără o astfel de ordine, ofițerii de poliție au dreptul de a intra într-o clădire, în alte locații interne sau într-un vehicul dacă există motive bune pentru a presupune că un act sau un eveniment care cauzează o amenințare gravă pentru viața, libertatea sau sănătatea personală, sau daune notabile asupra proprietății sau mediului are loc sau pe cale de a avea loc.
O altă condiție este că măsura este esențială pentru a preveni pericolul sau pentru a căuta și a lua posesia de explozivi, arme sau alte substanțe sau obiecte periculoase.” 11. Capitolul 5, secțiunea 1, subsecțiunea 1, din Legea privind măsurile coercitive (pakkokeinolaki, tvångsmedelslagen, Legea nr. 646/2003) prevede că poate fi efectuată o căutare, printre altele, dacă există motive pentru a suspecta că o infracțiune a fost comisă și cu condiția ca sentința maximă aplicabilă să depășească șase luni de închisoare. 12. Pentru ca un obiect să se califice pentru criză, trebuie să existe un motiv pentru a presupune că acesta poate fi dovezi în cadrul procedurii penale, că poate fi eliminat de la cineva ca urmare a unei infracțiuni penale sau că instanța își poate ordona confiscarea (capitolul 4, secțiunea 1, din Legea privind măsurile coercitive).
13. Un funcționar de poliție care are puterea de a aresta o persoană poate decide să efectueze o căutare la domiciliul unei persoane. Un ofițer de poliție poate efectua o căutare chiar și fără mandat dacă este destinat, printre altele, să localizezeze o persoană care urmează să fie prinsă, arestată sau reținută sau pentru confiscarea unui obiect care a fost utilizat imediat înainte într-o infracțiune.
Un ofițer de poliție poate efectua o căutare fără mandat, de asemenea, în alte ocazii în cazul în care problema nu poate aștepta (capitolul 5, secțiunea 3). 14. La momentul evenimentelor nu a existat acces la o instanță în ceea ce privește o căutare, dar numai în ceea ce privește o criză (capitolul 4, secțiunea 16, subsecțiunea 1). 15. În conformitate cu capitolul 21, secțiunea 6, subsecțiunea 1, din Codul Penal (rikoslaki, strafflagen, Legea nr. 578/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 654/2001, o persoană poate fi condamnată pentru agresiune agravată la închisoare pentru un termen minim de un an și maximum zece ani.
1. The applicant, Mr Kalevi Ensio Nieminen, is a Finnish national who was born in 1952 and lives in Nokia. He was represented before the Court by Mr Jaakko Tuutti, a lawyer practising in Tampere.
The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 21 July 2009, in his own apartment, the applicant stabbed another person with a knife. The victim called the police. When the police patrol arrived, they found a person with a deep, bleeding wound in front of the applicant’s home who told them that he had been stabbed in the applicant’s home by the applicant. As it was not known whether other persons were in danger, the police officers entered the applicant’s home in order to prevent any possible further act or event which might seriously threaten another person’s life, personal liberty or health. In the apartment they found nobody but the applicant. He was severely intoxicated, a breathalyser showed a result of 4.00 per mill, and he was not able to give a statement. He was taken to the local police station. The police officers found and seized a knife with a 17 cm blade covered in blood.
On 22 July 2009 the applicant was questioned on suspicion of aggravated assault (törkeä pahoinpitely, grov misshandel). He was released on the same day.
On 1 October 2009 the applicant was charged with aggravated assault.
On 26 November 2009 the Tampere District Court (käräjäoikeus, tingsrätten) dismissed all charges against the applicant. It found that the applicant had not intentionally hurt the other person and that the latter’s injury could have been caused accidentally as both the applicant and the victim had been severely intoxicated. No motive for the act could be established. The applicant and the victim were still good friends and had even come to the oral hearing together.
No appeal was made against this judgment and it thus became final.
According to Article 10 of the Finnish Constitution (perustuslaki, grundlagen, Act no. 731/1999), the sanctity of everyone’s home is guaranteed. Measures derogating from this right, and which are necessary for the purpose of guaranteeing basic rights and liberties or for the investigation of crime, must be laid down by an Act.
Section 16 of the Police Act (poliisilaki, polislagen, Act no. 493/1995) provides the following: “On the order of a commanding police officer, and in urgent cases even without such an order, police officers have the right to enter a building, other domestic premises or a vehicle if there is good reason to assume that an act or event causing a serious threat to life, personal liberty or health, or notable damage to property or the environment is taking place or about to take place. A further precondition is that the measure is essential to prevent danger or to search and take possession of explosives, weapons or other dangerous substances or objects.”
Chapter 5, section 1, subsection 1, of the Coercive Measures Act (pakkokeinolaki, tvångsmedelslagen, Act no. 646/2003) provides that a search may be conducted, inter alia, if there is reason to suspect that an offence has been committed and provided the maximum sentence applicable exceeds six months’ imprisonment.
In order for an object to qualify for seizure there must be a reason to presume that it may serve as evidence in criminal proceedings, that it may have been removed from someone as a result of a criminal offence or that the court may order its forfeiture (Chapter 4, section 1, of the Coercive Measures Act).
A civil servant having the power to arrest a person may decide to conduct a search at a person’s home. A police officer may conduct a search even without a warrant if it is intended, inter alia, to locate a person to be apprehended, arrested or detained or for seizure of an object that has been used immediately before in a crime. A police officer may conduct a search without a warrant also on other occasions if the matter cannot wait (Chapter 5, section 3).
At the time of the events there was no access to a court as concerned a search but only in respect of a seizure (Chapter 4, section 16, subsection 1).
According to Chapter 21, section 6, subsection 1, of the Penal Code (rikoslaki, strafflagen, Act no. 578/1995 as modified by Act no. 654/2001), a person can be sentenced for aggravated assault to imprisonment for a minimum term of one year and a maximum of ten years.