DEMİRTAȘ v. TURKEY
DEMİRTAȘ v. TURKEY (CtEDO, 2013)
SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 8732/11 Selahattin DEMİRTAȘ împotriva Turciei depusă la 23 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Selahattin Demirtaș, este un cetățean turc născut în 1973 și locuiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dna M. Danıș Beștaș și dl M. Bestaș, avocați practicanți în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 iulie 2005, reclamantul a participat la un program de televiziune intitulat “Rojname” pe ROJ TV, un canal de televiziune pro-kurdish transmis în străinătate. În timpul interviului pe care l-a dat la ROJ TV, reclamantul a declarat următoarele: „Azi am făcut o declarație comună în numele nouă platforme democrației care există în regiune. Scopul declarației noastre este să atragem atenția asupra situației Öcalan și asupra indiferenței și tăcerii cu privire la el. De asemenea, am dorit să subliniem faptul că Öcalan poate juca un rol în a pune capăt conflictelor care au crescut recent în regiune. Este din reacția guvernului și din declarațiile intelectualilor turci și kurzi că publicul din Turcia încearcă să ignore situația Öcalanului. Cu toate acestea, cu excepția cazului în care realitatea Öcalan și evaluările sale asupra problemei curde sunt acceptate, orice încercare de a crea o soluție la această problemă și de a stabili o pace permanentă nu va fi suficientă deoarece, în timp ce toată lumea dorește pacea, persoana care este reținută singur în İmralı și care este acceptată ca lider al poporului curdo este ignorat. ... Ei acționează ca și cum această persoană nu are nici un efect asupra curdilor și că opiniile sale nu sunt luate în considerare de către curdi. Dorim să punem capăt acestei situații. Avem trei cereri cu privire la această problemă. În primul rând, Öcalan ar trebui să fie în măsură să se întâlnească cu avocații săi. Mai mult de zece dintre avocații lui au fost interzise să practice ca avocați. În al doilea rând, solicităm ca Öcalan să-și poată bucura de drepturile legale și ca izolația să fie încheiată. A treia cerere este ca guvernul să evalueze rolul pe care Öcalan îl poate juca într-un proces de pace. Știm că dl Öcalan nu dispune de condițiile adecvate în celulă din închisoarea lui İmralı pentru a participa la un proiect cuprinzător de soluție pașnică și de soluție a problemei kurde, iar această incapacitate este confirmată de Öcalan însuși. Nu trebuie să fiu luat ca interlocutor. Totuși, Öcalan a proiectat proiecte pentru democratizarea Turciei, democratizarea Republicii și rezoluția pașnică a problemei kurde. Aceste proiecte au fost adaptate și puse în practică de către organizația sa KONGRA-GEL și poporul kurdo. Viziunile unei persoane care sunt atât de influente și care sunt considerate lider sunt foarte importante pentru soluționarea pașnică și permanentă a problemei curde. Dacă izolația sa este încheiată, el poate deschide calea de a pune capăt situației actuale, care pare a fi un război serios, și poate și pentru a aduce un foc de foc. Eliberarea lui poate avea un efect declanșant. Prin urmare, rolul Öcalan în această chestiune ar trebui evaluat și, în acest scop, sistemul İmralı, care este izolația Öcalan, precum și opresiunea poporului kurd, ar trebui să se termine. Cred că dacă aceste lucruri se întâmplă, conflicturile vor reduce la un minim. Cred că dacă Guvernul și armata sunt receptive, nu vor mai exista sicriuri învelite în steaguri sau țesături verde, galbene și roșie care să fie trimise la casele tinerilor.” La 20 decembrie 2005, procurorul public Diyarbakır a depus o acuzație la Curtea Diyarbakır Assize acuzând reclamantul de difuzare de propagande în favoarea unei organizații ilegale în temeiul articolului 220 § 8 din Codul Penal. La 14 noiembrie 2006, 5 Camera Curții Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul pentru divulgarea propagandei în favoarea PKK, o organizație ilegală, și l-a condamnat la un an și trei luni de închisoare. La 4 februarie 2008, Curtea de Casație a anulat hotărârea, declarând că PKK era o organizație teroristă, reclamantul ar fi trebuit să fi fost condamnat pentru divulgarea propagandei în favoarea unei organizații teroriste, în conformitate cu art. 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). La 28 septembrie 2010, 5 Camera Curtei Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul de difuzare a propagandei în favoarea PKK în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului. În hotărârea sa, instanța de primă instanță a susținut că prin efectuarea declarațiilor menționate anterior, reclamantul și-a demonstrat sprijinul pentru membrii organizației teroriste, a lăudat liderul organizației teroriste și s-a dezvăluit ca sprijinitor al PKK. Curtea Assize a condamnat reclamantul la zece luni de închisoare. Având în vedere faptul că reclamantul nu a avut un caz penal și având în vedere personalitatea și durata condamnării la închisoare, instanța de primă instanție a considerat că reclamantul nu va comite nicio infracțiune suplimentară. Prin urmare, a decis să suspende pronunțarea hotărârii (hükmün açıklanmasın grei bırakılması ) pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu art. 231 din Codul de Procedură Penală. La 1 octombrie 2010, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 28 septembrie 2010. La 7 decembrie 2010, 6 Camera Tribunalului de la Diyarbakır Assize a respins apelul reclamantului. Reclamantul plânge, în temeiul articolelor 1, 9, 10 și 13 din Convenție, că condamnarea sa în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului constituie o încălcare a libertății de gândire și a libertății de exprimare. Reclamantul susține, în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție, că procedura penală împotriva acestuia a continuat după 2007, și anume după ce a devenit parlamentari, ceea ce înseamnă că nu a fost tratat în același mod ca un individ acuzat în temeiul dreptului penal obișnuit și că, prin urmare, instanța de judecată nu a fost independentă și imparțială. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713)?