AFFAIRE DEMİREL ET ATEȘ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

12.04.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DEMİREL ET ATEȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CERINȚE DEMÂL ȘI TURCIA (Cercetările nr. 10037/03 și 14813/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 aprilie 2007 DEFINITIVF 12/07/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Demirel și Ateș c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Biersan, R. Türmen, e. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, dnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 martie 2007, Rend hotărârea adoptată aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află două cereri (n 10037/03 și 14813/03) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Hünkar Derel și dl Hidir Ateș ( Reclamanții sunt reprezentați de domnul I. Bilmez, O. Yildiz, B. Do La 9 februarie 2006, Curtea a decis să atașeze cererile, le-a declarat parțial inadmisibile și a decis să comunice obiecțiile întemeiate pe lipsa comunicării avizului procurorului general [art. 6 alineatul (1) din Convenție], de la încălcarea libertății de exprimare (art. 10 din Convenție) și a încălcării dreptului reclamanților la respectarea proprietăților lor [art. 1 din Protocolul nr. 1] care se supune dispozițiilor articolului 29 alineatul (3) a decis că se va examina, în același timp, admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamanții s-au născut în 1979 și 1951 și au locuit la Brüchköbel și Rüsselsheim (Germania). Reclamanții sunt redactori principali și, respectiv, proprietari ai hebdomadarului Yedinci Gündem al Șaptelea Ordin al zilei . 1. Cerere nr. 10037/03 În numărul său din 8-14 decembrie 2001, săptămânalul Yedinci Gündem a publicat un articol intitulat "Türkiye çözümsüz kalamaz" ( Turcia nu poate rămâne fără soluție, care menționează un interviu cu Cemil Bayik, membru al consiliului de conducere al PKK [1] Pasajele relevante ale acestui interviu se pot citi după cum urmează: (...) [Camil Bayik:] De la războiul din Golf, regiunea a dorit să fie reproiectată (...). În contextul violenței, al ciocnirii și al incertitudinii au avut loc evenimentele din 11 septembrie (...). În rezolvarea problemei Irakului, se pare că se încearcă în primul rând dezvoltarea unei soluții la problema palestiniană și kurdă (...). O problemă palestiniană pentru Israel și kurdă pentru Turcia (...). Turcia consideră că intervenția din Irak va deschide calea spre propria sa dezmembrare, motiv pentru care dorește să obțină garanții. Ea consideră că intervenția din Irak este riscantă pentru ea. Intervenția va aduce sudul chiar mai aproape de punctul de rupere cu Irakul și va servi ca sprijin pentru rezolvarea problemei kurde. Statele Unite ale Americii nu pot evita acest lucru. Dacă evită acest lucru și decid să mențină politica anterioară împotriva kurzilor, nu vor reuși să-și atingă scopul [constient] de a organiza regiunea. PKK a făcut din kurzi o forță regională importantă, o soluție fără kurzi va fi repetarea trecutului. Faptul că relațiile cu UE [Uniunea Europeană] s - au încordat tocmai în acel moment, că [Turcia] menține o poziție fermă asupra Ciprului, că practică în interior violența și teroarea asupra poporului și organismelor democratice kurde, pe care le recurge din nou la crime (...), la deținute, la tortură este legat de evoluțiile din trecut. (...) Congresul Național Kurdistan a făcut un apel pentru o conferință națională. Această conferință, deși tardivă, este, desigur, importantă. kurzii, asigurând între ei pacea democratică, ajungând la unitatea națională pe această bază, clarificându-și soluția în ceea ce privește rezolvarea problemei kurde, pot ajunge la o strategie comună (...) La 8 decembrie 2001, Curtea de Securitate a statului Istanbul a ordonat sechestrarea exemplarelor editate ale acestui săptămînal. La 10 decembrie 2001, polițiștii însărcinați cu această sechestrare au emis un proces verbal, conform căruia 11 000 de exemplare fuseseră editate. La 24 decembrie 2001, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului i-a acuzat pe reclamanți pentru publicarea declarațiilor unei organizații ilegale și a solicitat condamnarea lor în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, 2 alin. (1) suplimentar la Legea nr. 5680 privind presa și 36 din Codul penal 10. La 3 iunie 2002, în apărarea prezentată Curții de Securitate a Statului, reclamanții au negat faptele reprobabile și au invocat jurisprudența Curții, subliniind în special că articolul în litigiu fusese publicat cu scopul de a informa și nu depăși limitele libertății presei. 11. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători civili, i-a recunoscut pe reclamanții vinovați de publicarea declarațiilor unei organizații ilegale și i-a condamnat la plata unei amenzi grele de 1 659 375 000 de lire turcești (TRL) (aproximativ 1 217 EUR) pentru M Demirel și 3 318 750 000 TRL (aproximativ 2 435 EUR) pentru domnul Ateș, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713. În plus, aceasta pronunță închiderea hebdomadarului în litigiu pe o perioadă de șapte zile, în temeiul articolului 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680. Motivația Curții se poate citi după cum urmează (...) în articolul intitulat Cemil Bayik, membru al consiliului de conducere al PKK: Turcia nu poate rămâne fără soluție La pagina 18 din numărul 25 al ziarului din 8-14 decembrie 2001, [fut publicat] reportajul despre Cemil Bayik, despre care se precizează că este membru al consiliului de conducere al organizației teroriste armate ilegale PKK (...). În declarațiile sale, Cemil Bayik a criticat politicile Turciei împotriva PKK și Orientul Mijlociu, precum și în nordul Irakului. Cu această ocazie, [el] a făcut astfel de declarații (...) În cazul persistenței Turciei în fosta sa politică cu privire la kurzi, [ca] o soluție fără kurzi a fost repetarea trecutului, că PKK a făcut din kurzi o forță regională importantă, că relațiile cu UE [s-au tensionat] doar în acest moment, că [Turcia] își menține o poziție fermă asupra Ciprului, pe care o practică în interiorul violenței și terorii asupra oamenilor și organismelor kurde democratice, că recursul, din nou, la crime (...), la deținuți, la torturi era legat de evoluțiile trăite, că Forțele kurde urmau să reziste în caz de intervenție în Kurdistanul de Sud [2] , că kurzii, asigurând pacea democratică între ei, ajungând la unitatea națională pe această bază, vor clarifica soluția lor în ceea ce privește rezolvarea problemei kurde Examinarea acestor declarații în ansamblu și luând în considerare faptul că persoana care face obiectul reportajului este un membru de rang înalt al organizației teroriste, arată că este vorba despre o declarație a unei organizații teroriste (...). Prin publicarea unei declarații a unei organizații în ziar, acuzații au comis infracțiunea reprovocată (...) 12. La 6 iunie 2002, reclamanții s-au ocupat de casare. 13. La 21 iunie 2002, în memoriul lor în casare, au invocat art. 10 din Convenție. 14. La 23 decembrie 2002, hotărând în lumina avizului procurorului general care nu a fost comunicat reclamanților, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. 15. La o dată nespecificată, săptămânalul în cauză a pus capăt activităților sale. 16. În observațiile sale, guvernul precizează că săptămânalul și-a încheiat activitățile înainte de executarea măsurii de închidere temporară. De asemenea, menționează că reclamanții nu au plătit amenda la care au fost condamnați. 2. Cererea nr. 14813/03 17. În numărul său din 1-7 iulie 2001, săptămânalul Yedinci Gündem a publicat o serie de articole referitoare la 1 septembrie, Ziua Mondială a Păcii. Două articole publicate la paginile 10 și 11 au fost intitulate: PKK Lideri Abdullah Öcalan' Osman Öcalan, membru al consiliului de conducere al PKK, a avertizat că aceasta [Turcia] trebuie să renunțe la atitudinea sa opusă păcii. Öcalan, care a spus că soluția va fi impusă atunci când kurzii care doresc pace sunt mai curajoși decât cei care luptă, a declarat că vor începe în curând o campanie de informare cu privire la identitatea Turciei. În declarațiile sale (...), Osman Öcalan a cerut să nu se renunțe la marșul pentru pace și [a declarat] că, pentru pace, sute de mii [de oameni] trebuie să fie gata să meargă la închisoare ... Osman Öcalan a subliniat acest lucru poporul kurd dorește să rezolve probleme pe baza principiilor democratice, în cadrul unității (...) Turciei. Facem pregătiri pentru pace, ea începe operațiuni împotriva gherilei, acesta este darul de pace oferit kurzilor de Republica Turcia... noi îi cunoaștem și ei ne cunosc. Să încercăm pacea și nu războiul. ▪ Öcalan care i-a chemat pe responsabilii Turciei să fie curajoși pentru pace și să renunțe la rezistența lor la pace a spus că trebuie să fim dispuși să plătim un preț pentru pace. Dacă este închisoarea, trebuie să mergem acolo. Spun în mod clar că trebuie ca 50.000, o sută de mii dintre kurzi să aibă în vedere să meargă la închisoare. (...) Mesajul din 1 Septembrie, de la Abdullah Öcalan, liderul PKK: Până la victoria păcii (pagina 11) aici, m-am oprit asupra a ceea ce am putut da oamenilor și omenirii pentru o pace de valoare. (...) Am făcut acest lucru pentru unitate, (...) și democrație. De aceea am dezvoltat apărarea păcii în Imrali. În această geografie, kurzii și turcii trăiesc împreună. Relațiile lor sunt frățești, unitatea kurdă și unitatea turcă vor schimba viitorul întregului Orient al Orientului Mijlociu într-un mod democratic, scopul nostru fiind să permitem trecerea de la cultura sângelui la cultura fraternității. În acest context, marșul pentru pace este important. O salut. Dar nu doar un marș (...), trebuie să transmitem mesajul păcii. Că marșul vostru constituie un kilometru de piatră pentru soluția democratică; ca ea să fie un plus în dialog. (...) invită părțile, statul și PKK să dea dovadă de mai multă înțelegere în dialog. Mergem până la victoria păcii (...) Trebuie să punem capăt violenței, trebuie să purtăm un dialog pentru o democrație și o pace deplină. Așteptăm acest lucru de la guvern, de la stat (...). Trebuie să facem noi pași pentru o democrație completă, pentru un dialog, altfel ar putea fi multă suferință. Pacea și democrația nu se pot dezvolta negând identitatea, cultura unui popor. Dacă un pas nu este făcut spre o țară mai puternică, o viață mai puternică, dacă mâna păcii rămâne în aer, dezvoltați o apărare legitimă. Pacea și democrația sunt mobilizarea ei. Nu renunțați. Legitimitatea este un drept, [este] legal (...). Simțul războiului și al păcii este libertatea. ; câștigarea libertății în numele tuturor. Nu este nimeni care a trăit războiul (...) mai mult decât noi. Vom suporta războiul și pacea cea mai grea. (...) Ei pot să vină după mine la fel de mult cum doresc, există speranța unui popor care a stat în picioare. Eu voi trăi pentru această speranță. Restul vieții mele se va concentra pe pace (...). September 2001, sesizat la cererea procurorului republicii, judecătorul care se află în apropierea Curții de Securitate a statului a ordonat sechestrarea exemplarelor hebdomadare în cauză, considerând că conținutul articolelor în litigiu constituia o declarație a PKK. 19. La 3 septembrie 2001, polițiștii însărcinați cu această sechestrare au elaborat un proces-verbal, conform căruia 11 La 7 septembrie 2001, procurorul Republicii i-a acuzat pe reclamanți pentru publicarea declarațiilor PKK și a solicitat condamnarea lor în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr 3713, 2 alin. (1) suplimentar la Legea nr. 5680 și 36 din Codul penal 21. La 27 mai 2002, în apărarea prezentată Curții de Securitate a Statului, reclamanții au susținut că articolele în litigiu fuseseră publicate ca informație, protejată de libertatea presei și de jurisprudența Curții. 22. La 25 iunie 2002, în urma examinării articolelor incriminate în ansamblul lor, Curtea de Securitate a statului a considerat că acestea constau în publicarea de declarații ale PK. Ea a recunoscut reclamanții vinovați de faptele reproșate și i-a condamnat la plata unei amenzi grele de 1 588 500 000 TRL (aproximativ 2 035 EUR) pentru MDerel și 3 177 000 000 TRL (aproximativ 2 070 EUR) pentru domnul Ateș, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713. În plus, aceasta a pronunțat închiderea hebdomadarului în litigiu pentru o perioadă de trei zile în temeiul articolului 2 alineatul (1) adițional la Legea nr. 5680. 23. La 26 iunie 2002, reclamanții s-au ocupat de casare și au invocat art. 10 din convenție în sprijinul recursului lor. 24. La 26 decembrie 2002, hotărând în lumina avizului procurorului general care nu a fost comunicat reclamanților, Curtea de Casație a confirmat decizia de primă instanță. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 25. În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului Se pedepsește cu o amendă (...) oricine tipărește sau publică declarații sau tracte ale organizațiilor teroriste 26. art. 2 alineatul (1) suplimentar la Legea nr. 5680 privind presa, așa cum era în vigoare la momentul faptelor, prevedea închiderea pe o perioadă de trei zile până la o lună a unui ziar care a publicat un articol reprimat de această lege. Cu privire la violarea dispozițiilor art. 10 din Convenție 27. Reclamanții susțin că condamnarea lor la închisoare le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare și, în acest sens, invocă art. 10 din Convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 28. Guvernul se opune acestei teze. A. Cu privire la admisibilitate 29. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. B. Pe fond 30. Curtea constată că nu este controversat între părți că condamnările în litigiu constituiau o interferență în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, protejat prin art. 10 din convenție. Nu se contestă nici faptul că intervenția era prevăzută de lege și urmărea obiective legitime, și anume securitatea națională, apărarea ordinii și integritatea teritorială, în sensul art. 10 alin. (2) (Yahmurdereli c. Turcia, n 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Curtea subscrie la această apreciere. În acest caz, diferența se referă la problema dacă intervenția era necesară într-o societate democratică 31. Potrivit guvernului, articolele în litigiu conțin declarații din partea organizațiilor teroriste de natură să stimuleze violența și să provoace ostilitate în cadrul societății turce. 32. Curtea amintește principiile generale care decurg din jurisprudența sa în acest domeniu (a se vedea, printre altele, Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk c. Turcia [GC], n 22479/93, § 74, CEDH 1999 VI și 33. Curtea a acordat o atenție deosebită termenilor folosiți în articolele incriminate și contextului publicării acestora. În această privință, Curtea a luat în considerare circumstanțele din jurul cazului supus examinării sale, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (a se vedea, Brahim Aksoy). , citată anterior, § 60 și Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998, p. 1568, § 58). 34. Articolul respectiv a fost primul dintre aceste articole într-un interviu cu Cemil Bayik, membru al consiliului de conducere al PKK, care a criticat politica Turciei în Orientul Mijlociu, iar celelalte articole au prezentat declarații ale liderilor organizației incriminate, inclusiv un mesaj de la Abdulullah Öcalan. 35. Instanțele naționale au considerat că reclamanții s-au făcut vinovați de difuzarea declarațiilor emise de o organizație teroristă. 36. Curtea constată că circumstanțele prezentei cauze se apropie de cele descrise în hotărâri precum Halis Doćan c. Turcia (n 7184/01, §§ 37-40, 25 iulie 2006) și Caapan c. Turcia 71978/01, § 41-44, 25 iulie 2006). Cu toate acestea, consideră util să se reamintească faptul că misiunea de informare cuprinde în mod necesar obligații și responsabilități Acest lucru este valabil în special atunci când relatarea mass-media transmite declarații din partea persoanelor care pretind că aparțin grupărilor teroriste și când o astfel de publicație poate oferi o platformă autorilor lor pentru a răspândi idei de violență și de respingere a democrației (mutați mutatis mutandis) Stankov și Organizația macedoneană unită Ilinden c. Bulgaria, n 2921/95 și 29225/95, § 103 CEDO 2001 IX. 37. În acest caz, având în vedere motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne, Curtea consideră totuși că acestea nu pot fi considerate ca atare ca fiind suficiente pentru a justifica interferența în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare (a se vedea Într-adevăr, Curtea consideră că, în cazul în care declarațiile în cauză nu se pot aprecia independent de personalitatea autorului lor, această împrejurare nu poate justifica, în sine, interferența în litigiu (a se vedea în acest sens printre alte Halis Doćan c. Turcia (n Cacapan c. Turcia) 38. Desigur, Curtea observă că mesajul lui Abdul Öcalan, referitor la Ziua Mondială a Păcii, a fost publicat astfel, fără comentarii jurnalistice pentru prezentarea sau analizarea acestuia. În plus, Curtea remarcă ambiguitatea cuvintelor lui Abdullah Öcalan (solicitarea n 14813/03), care prevede posibilitatea, dacă este cazul, de a dezvolta o apărare legitimă. Cu toate acestea, Curtea constată că instanțele naționale nu și-au întemeiat condamnarea pe aceste cuvinte. În plus, consideră că aceste cuvinte trebuie apreciate în lumina întregului mesaj difuzat, care constă într-un apel general la pace și invită la încetarea violenței. Pe de altă parte, la citirea documentelor din dosar, Curtea constată că, deși instanțele naționale au considerat că cuvintele Cemil Bayik (solicitarea nr. 10037/03) înseamnă că fortele kurde urmau să reziste în caz de intervenție în Kurdistanul de Sud, o astfel de expresie nu pare să fi fost exprimată literalmente în articolul care îl privește. 39. De exemplu, dacă unele pasaje, în special acerbe, din articolele în cauză perie un tablou cel mai negativ al statului turc, oferind astfel o conotație ostilă, ele nu încurajează utilizarea violenței, a rezistenței sau a revoltei, și nu este vorba despre o cuvântare de ură, ceea ce este, în opinia Curții, elementul esențial care trebuie luat în considerare (a se vedea, a contrario, Sürek c. Turcia [GC], n 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], n 24919/94, § 50, 8 iulie 1999). 40. Curtea arată că natura și povara pedepselor impuse sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când este vorba de măsurarea proporționalității intervenției. În acest caz, Comisia subliniază că reclamanții au fost condamnați la amenzi grele și că instanțele naționale au prevăzut de două ori o măsură de închidere temporară a hebdomadarului în cauză, care a durat șapte și trei zile. Faptul că aceste condamnări nu au fost executate și că confiscarea exemplarelor hebdomadarei nu a fost posibilă nu reduce în niciun fel gravitatea intervenției în litigiu. 41. În acest caz, condamnarea reclamanților se dovedește disproporționată în raport cu scopurile vizate și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din convenție. II. PRIVIND ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 6 ALINEATUL (1) ȘI (3) litera (d) DIN CONVENȚIA 42. Reclamanții se plâng că nu au putut răspunde avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație care nu le-a fost comunicat. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să interogheze sau să pună sub semnul întrebării martorii acuzați și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați (...) 43. Guvernul se opune acestei teze. 44. Curtea constată că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și trebuie, de asemenea, declarat admisibil. 45. Curtea amintește că a examinat în alte cauze un motiv identic cu cel prezentat de solicitanți și a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție a fost cauzată de necomunicarea avizului procurorului general, ținând seama de natura observațiilor acestuia și de imposibilitatea unui justițiar de a răspunde în scris la aceasta (a se vedea Göçc. Turcia [GC], n 36590/97, § 55, CEDO 2002 V și Abdullah Ayd Electroluxn c. Turcia (n , n 63739/00, § 30, 10 noiembrie 2005). 46. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 47. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL N 48. Reclamanții consideră că măsura de închidere temporară a hebdomadarului în cauză aduce atingere articolului 1 din Protocolul nr. 1 astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...) 49. Guvernul invită Curtea să respingă acest motiv care subliniază faptul că reclamanții nu pot pretinde că sunt victime ale măsurilor de închidere în cauză. Într-adevăr, săptămânalul în cauză, care și-a încetat activitatea, aceste măsuri nu au fost executate. 50. Reclamanții contestă aceste argumente. 51. Curtea constată că măsurile de închidere temporară a hebdomadarului în litigiu nu au fost executate de către autoritățile naționale, hebdomadarul care a încetat de la sine orice activitate. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție ( mutatis mutandis Kaya c. Turcia (dec.), 6250/02, 1 martie 2004). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 52. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite decât să șteargă în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. De asemenea, ei solicită repararea unei daune morale pe care o estimează la 10 000 EUR. 54. Guvernul contestă aceste pretenții. 55. Curtea nu percepe nicio legătură între presupusa încălcare și prejudiciul material pretins. Pe de o parte, nici un exemplar al hebdomadarului nu a făcut obiectul unei măsuri de sechestru și, pe de altă parte, reclamanții nu apar, având în vedere înscrisurile din dosar, să fi achitat valoarea amenzii aplicate. Pe de altă parte, Curtea respinge această cerere. 56. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că părțile interesate pot trece pentru că au trecut printr-o anumită neplăcere din cauza circumstanțelor speței. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea le alocă fiecare 1 000 EUR ca despăgubiri pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 57. Reclamanții solicită, de asemenea, 2 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. Reclamanții nu furnizează nicio justificare. 58. Guvernul contestă aceste pretenții. 59. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu și-au ventilat pretențiile în măsura în care nu furnizează o numărătoare a activității efectuate de avocații lor și nici nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că reclamanții au suportat, fără îndoială, cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru depunerea cererilor lor și consideră că este rezonabil să le ramburseze în valoare de o sumă forfetară de 1 000 EUR și, prin urmare, le alocă această sumă în comun pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, declară restul cererilor admisibile cu privire la obiecțiunile trase din articolele 6 și 10 din Convenție și inadmisibile pentru surplus; că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune morale pentru fiecare solicitant; ii. 1 000 EUR (mii EUR) pentru solicitanți împreună pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sume care pot fi datorate ca impozite de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 12 aprilie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul nr. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduleer Președinte [1] Partidul Muncitorilor din Kurdistan. [2] Acest pasaj nu apare astfel cum se menționează la articolul