- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 aprilie 2013
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Florin Macovei împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1969 și trăiește în București. La 1 septembrie 1999, Biroul României pentru Drepturi de Autor (“ORDA”) a suspendat reclamantul de la muncă pentru încălcarea gravă, adică suspectul de fraudă, defectul în biroul public și distrugerea documentelor. La o dată neespecificată în noiembrie 2000, reclamantul s-a plâns cu privire la protragerea anchetei, iar reclamația sa a fost admisă la 10 noiembrie 2000 de către Procuratura Publică, deoarece nu s-a desfășurat niciun act de procedură până în acea dată. Autoritățile judiciare au fost instruite să se ocupe de plângere în termen de întârzieri rezonabile. La 21 februarie 2001, Procurorul a decis să inițieze procesul penal împotriva reclamantului.
Prin o decizie ulterioară din 31 ianuarie 2002, Procurorul a respins inițiarea procesului în ceea ce privește reclamantul, deoarece comportamentul său nu a îndeplinit elementele esențiale ale infracțiunilor urmărite. ORDA a contestat această decizie înaintea procurorului de rang superior. La 6 martie 2002, concurența a fost permisă și urmărirea penală a fost reluată. 10. În urma examinării probelor (audierea a patru mărturii martorilor și examinarea a puținor documente, fără comisionarea unui studiu de experți), Procurorul a decis, la 8 mai 2002, să întrerupă ancheta în ceea ce privește reclamantul.Decizia a fost contestată de ORDA în fața Procurorului public cu Înaltul Curte de casă și Justiție.
11. La 6 martie 2003, concursul a fost permis și hotărârea impușită a fost anulată. Cazul a fost redeschis pentru o anchetă suplimentară înaintea autorităților judiciare. 12. La 23 iulie 2003, Procurorul a decis să întrerupă ancheta împotriva reclamantului în ceea ce privește acuzațiile de fraudă și de nerespectare în biroul public. În același timp, a fost impusă o amendă administrativă pentru acuzațiile de distrugere a documentelor. 13. Decizia a fost susținută înaintea Procurorului de rang superior și a devenit finală pe 17 octombrie 2003. 14. În urma deciziilor de a întrerupe urmărirea penală împotriva lui, reclamantul a solicitat reluarea lucrărilor sale la ORDA. În urma refuzului acesteia, reclamantul a introdus două seturi de litigii de muncă împotriva angajatorului său la 22 februarie 2002 și, respectiv, la o dată neespecificată în 2003. 15. La 15 aprilie 2003, Tribunalul Județului de la București a respins prima acțiune.
Pe mai târziu, reclamantul a fost reintegrat la o poziție diferită la ORDA. La scurt timp după aceea, contractul de ocupare a forței de muncă a fost încheiat voluntar. 16. A doua acțiune a fost permisă prin intermediul unei hotărâri finale. La 6 iulie 2006, Curtea de apel a București a acordat reclamantului plata retroactivă a salariilor la care avea dreptul.
4. The applicant was born in 1969 and lives in Bucharest.
On 1 September 1999 the Romanian Copyright Office (“ORDA”) suspended the applicant from work for gross misconduct, that is, suspicion of fraud, malfeasance in public office and document destruction. A criminal complaint was further filed by ORDA with the prosecution authorities on 14 September 1999.
On an unspecified date in November 2000 the applicant complained about the protraction of the investigation. His complaint was admitted on 10 November 2000 by the Public Prosecutor’s Office as no procedural act had been carried out until that date. The prosecuting authorities were instructed to deal with the complaint within reasonable delays.
On 21 February 2001 the Public Prosecutor’s Office with the Bucharest District Court no. 1 (“the Prosecutor”) decided to initiate the criminal prosecution against the applicant.
By a subsequent decision of 31 January 2002 the Prosecutor rejected the initiation of prosecution in respect of the applicant as his conduct did not meet the statutory essential elements of the prosecuted offences. ORDA contested this decision before the Higher Ranking Prosecutor.
On 6 March 2002 the contestation was allowed and the criminal prosecution was resumed.
Subsequent to the examination of evidence (hearing of four witness testimonies and examination of few documents, without the commission of any expert study), the Prosecutor decided on 8 May 2002 to discontinue the investigation in respect of the applicant. The decision was challenged by ORDA before the Public Prosecutor’s Office with the High Court of Cassation and Justice.
On 6 March 2003 the contestation was allowed and the impugned decision was quashed. The case was reopened for further investigation before the prosecuting authorities.
On 23 July 2003 the Prosecutor decided to discontinue the investigation against the applicant in respect of the charges of fraud and malfeasance in public office. At the same time, an administrative fine was imposed for charges of document destruction.
The decision was upheld before the Higher Ranking Prosecutor and became final on 17 October 2003.
Subsequent to the decisions to discontinue the criminal prosecution against him, the applicant requested to resume his work at ORDA. Following the latter’s refusal, the applicant brought two sets of labour litigations against his employer on 22 February 2002 and on an unspecified date in 2003 respectively.
On 15 April 2003 the Bucharest County Court dismissed the first action. It ruled that the applicant could not resume work since the decision to discontinue the criminal investigation had not been final at that time. Later on the applicant was reinstated to a different position at ORDA. Shortly afterwards, the employment contract was voluntarily terminated.
The second action was allowed by way of a final decision. On 6 July 2006 the Court of Appeal of Bucharest awarded the applicant the retroactive payment of wages he had been entitled to.