CASE OF CĂȘUNEANU v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

16.04.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible;Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect);Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8 - Positive obligations;Article 8-1 - Respect for private life);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CĂȘUNEANU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Oituz, Bacău. În momentul respectiv, reclamantul a fost un om de afaceri și proprietarul companiei P., printre alte activități, el a deținut o serie de contracte cu statul pentru reabilitarea drumurilor publice. La 10 decembrie 2009, Departamentul Anti-Corupție („DNA”) al procurorului a atașat Curții Înalte de Casare și Justiție („procurorul”) a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de tranzacționare în influență (cumpărare de influență). În special, procurorul a susținut că: (i) reclamantul a solicitat unui senator, C.V., să vorbească cu judecătorii Curții Înalte pentru a influența rezultatul unei cauze pe care le-a petrecut în fața instanței care a avut legătură cu un litigiu între societatea P. și agenția de stat responsabilă pentru drumurile publice; (ii) acel C.V. a cerut lui F.C., președintele de atunci al Secțiunii Civile a Curții Înalte, să convingă judecătorii care se ocupă de cazul de a hotărî în favoarea companiei P.; și (iii) că a plătit bani C.V. și F.C. pentru intervenția lor. La 21 decembrie 2009, reclamantul, cu avocatul său, a mers la biroul procurorului. Procurorul i-a informat pe reclamant că, la 10 decembrie, a început procedurile penale (urmărie penală) împotriva lui și a ordonat să nu părăsească orașul timp de treizeci de zile. La 8 aprilie 2010, reclamantul a fost convocat să apară la biroul procurorului. La ora 12.45. Procurorul l-a informat că va fi arestat timp de douăzeci și patru de ore și că procesul penal împotriva lui a fost inițiat (punereea în mișcare a acțiunii penale) prin decizia procurorului luată în aceeași zi. 10. După arestarea reclamantului și a co-acusatului său, procurorul a solicitat, în aceeași dată, aprobarea Curții Înalte pentru detenția prealabilă timp de douăzeci și nouă de zile. Procurorul a prezentat faptele cazului așa cum au apărut din dovezile adunate, inclusiv tranșele de conversații telefonice între inculpați care au fost interceptate în timpul unei operații de supraveghere. La cererea acuzaților, Curtea Înaltă, ședința în particular ca bancă de un singur judecător, a amânat audierea la a doua zi, pentru a permite avocatului apărării să își pregătească cazul. 11. La 9 aprilie 2010, Curtea Înaltă a ținut o audiere suplimentară. În cursul audierii, la ora 12.45, Curtea a remarcat că detenția reclamantului a expirat și l-a eliberat. Cu toate acestea, el a rămas în sala de judecată de liber arbitru. 12. Curtea Înaltă a aprobat cererea procurorului și a ordonat ca reclamantul să fie în detenție prealabilă pentru douăzeci și nouă de zile începând cu 10 aprilie 2010. 13. Reclamantul a apelat și, la 12 aprilie 2010, Curtea Înaltă, în calitate de bancă de nouă judecători, a anulat decizia dată la 10 aprilie și a anulat ordonanța de detenție. La cererea avocatului apărării, Curtea Înaltă a interzis jurnaliștii să facă fotografii, să filmeze sau să utilizeze orice dispozitiv electronic în cadrul ședinței curții. 14. La 10 mai 2010 la biroul procurorului, reclamantul s-a familiarizat cu dosarul de urmărire (prezentarea materialului de urmără penală). 15. La 21 mai 2010, procurorul a angajat reclamantul și celelalte inculpate să judece în fața Curții Înalte de casă și Justiție. 16. Cazul este în prezent examinat de Curtea Înaltă de casă și Justiție. 17. La 8 aprilie 2010, reclamantul a fost arestat la sediul ADN-ului (a se vedea punctul 9 de mai sus). Mai târziu, el a fost încătușat la F.C., unul dintre co-acusați, și scos din clădire prin ușa principală, în vederea transferului său la un centru de detenție de poliție. 18. Reclamantul și co-acusatul cui a fost bătut a trebuit să intre într-o dubă de poliție prin ușa din spate, în ciuda faptului că se confruntă cu dificultățile de urcare. Au trebuit să se târăsească reciproc în dubă în timp ce jurnaliștii se apropiau de ei căutând declarații. Ei au fost însoțiți de ofițeri de poliție din forțele speciale de intervenție, care purtau mască. Echipele de ziare și televiziune au fost prezente și evenimentele au fost acordate acoperire mass-media la scară largă. Footajul arestului reclamantului a fost transmis în direct și prezentat din nou în programele de știri de seară principale. 19. La 22 octombrie 2010, Asociația judecătorilor din România a emis un protest oficial cu privire la utilizarea cătușelor la judecătorul Curții Înalte F.C., co-accusat. Ei au susținut că măsura nu a fost justificată, abuzivă, contrazice standardele Convenției în acest sens și reprezintă un mijloc de intimidare și discreditare a justiției. 20. Din decembrie 2009 până în aprilie 2010 rapoarte de știri despre investigația penală și urmărirea penală, însoțite ocazional de imagini ale acuzaților care purtau cătușe, au primit un timp semnificativ de aer. 21. Când reclamantul a fost transferat din centrul de detenție al poliției pentru audieri în instanță, el a fost dus la și de la Curtea Înaltă, precum și în jurul clădirii din interiorul Curții Înalte, în următoarele moduri: reclamantul a fost încătușat la co-accusat F.C., înconjurat de ofițeri de poliție mascat, luate prin ușile principale și expuse la jurnaliști pentru fotografiarea și filmarea. Imaginile obținute de jurnaliști au fost transmise după. 22. De la începutul procesului penal împotriva reclamantului, numeroase discuții de comitet au fost transmise și jurnaliști și politicieni au comentat public cu privire la evenimente. Exceptele de la conversațiile dintre inculpați care au fost obținute prin telefon în timpul unei operații de supraveghere penală desfășurate înainte de urmărirea penală au ajuns în ziare înainte ca reclamantul și co-acusatul său să fi fost comis pentru proces. Aceste fragmente lasă să creadă că, în numele reclamantului, senatorul C.V. și judecătorul F.C. a încercat să manipuleze unele dintre judecători din comitetele de judecată într-un caz comercial care implică reclamantul, și a raportat-o înapoi asupra progresului acestor presupuse manevre; în conversațiile dintre ele, senatorul, judecătorul și reclamantul au exprimat cu cuvinte dure dezamăgirea lor că rezultatul nu a fost favorabil pentru solicitant, și au făcut presupuneri cu privire la dacă restul judecătorilor au fost influențați de altcineva. De asemenea, au fost publicate și comentate în presă alte elemente de probă din dosarul urmăririi. 23. Transcripcionele de conversații telefonice interceptate în timpul operațiunii de supraveghere au apărut prima dată în presă între 18 martie și 22 martie 2010. 24. Reclamantul a fost deținut în centrul de detenție de poliție din 8 aprilie 2010 până în seara din 12 aprilie 2010, când a fost eliberat. 25. El descrie condițiile de detenție după cum urmează: el a fost reținut atunci când a sosit la centrul de detenție de poliție, și a fost căutat de fiecare dată când a fost scos din celulă sau înapoi la celulă. 26. În timpul detenției el a fost reținut în celulă nr. 10P împreună cu alți trei deținuți. Celula a măsurat 9 mp m și a avut patru paturi superioare, o toaletă squat și o chiuvetă. țevile care transporta apă la chiuvetă au fost rupt, așa că a fost apă în jurul chiuveta. Pe partea de sus a toalete a fost un duș improvizat făcut dintr-un butoi plastic cu un furtun conectându-l la chiuvetă. Privația a fost asigurată de un ecran de toaletă de ulei. Celula a avut o fereastră de 40 x 60 cm cu bare de fier peste el. Celula s-a uitat pe curtea interioară a clădirii. Fereastra a fost singura sursă de aer curat, dar cantitatea de aer lăsat prin aer a fost insuficientă pentru a elimina mirosuri rele din celula. Singura mobilă din celula a fost o masă făcută din cutii. O lampă fluorescentă deasupra patului a fost pornită în mod constant, ceea ce a făcut dificil să doarmă în celulă. 27. Reclamantul și colegii lui deținuți au fost permise douăzeci de minute de exercițiu zilnic în exterior, care a avut loc într-o curte mică de 6 x 4 m, înconjurat de un zid de cărămidă. Curtea avea o ușă de metal și era acoperită cu o plasă de fir. 28. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, fereastra din celula reclamantului a măsurat 1,2 x 0,8 m și lumina artificială din celula a fost activată sau oprită la cererea deținuților. Igiena personală a fost asigurată prin medicamente gratuite și verificări medicale la cerere. Cantitatea de timp permisă pentru exercitarea zilnică în aer liber a fost de o oră, dar a fost lăsată deținuților dacă să profite sau nu de ea. 29. La 23 martie 2010, F.C. co-acusat a depus o plângere penală împotriva persoanelor necunoscute pentru facilitarea publicării fragmentelor din dosarul de procedură. El a susținut o încălcare a secretului profesional (încălcarea secretului profesional) și abuzul de funcție în detrimentul intereselor persoanelor private (abuz în serviciu contra intereselor persoanei). 30. Într-o hotărâre din 21 septembrie 2010, biroul procurorului atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție a remarcat că publicarea informațiilor din dosarul urmăririi judiciare a avut loc între 18 și 22 martie 2010 și sursa acesteia a fost raportul procurorului către Senat cu privire la plasarea în detenție anterioară a senatorului C.V., unul dintre coacusați (a se vedea punctul 32 de mai jos). Procurorul a observat, de asemenea, că nu a fost posibil să se determine care instituție a fost responsabilă pentru scurgerea de scurgeri, dar că este cel mai probabil la Senat că încălcarea a avut loc. Procurorul a remarcat că raportul în cauză nu aparține categoriei de acte nepublice, care acoperă numai documentele reale din dosarul de procuror și nu se extinde la corespondența conexe. Prin urmare, acesta a concluzionat că nu s-a produs nicio infracțiune. 31. La 22 octombrie 2010, Consiliul Superior al Magistraturii (Consiliul Superior al Magistraturii – “SCM”) a început din proprie inițiativă o anchetă internă privind scurgerile presei în mai multe cazuri de înaltă profil. SCM a luat în considerare, de asemenea, o scrisoare deschisă adresată de Asociația judecătorilor și Asociația procurorilor, prin care au fost solicitate anchete privind modul în care părțile dosarelor de urmărire penală, în special interceptările telefonice, au fost scurse la presă, ca urmare a presiunii impunerii judecătorilor. SCM a avut în vedere, de asemenea, un comunicat de presă al Alianței pentru statul de drept (Alianța pentru statul de Drept), care constă din organizații nonguvernamentale majore specializate în monitorizarea presei din România, în legătură cu scurgerile de mai sus către presă. Avizul exprimat în comunicatul de presă a fost faptul că publicarea de conversații telefonice între persoanele private a fost ilegală și a încălcat dreptul de a respecta viața lor privată a persoanelor în cauză. SCM a limitat examinarea la trei astfel de cazuri – unul dintre acestea fiind cazul actual – ales din cauza profilului ridicat și interesului mass-media în ele și din cauza intensei dezbateri politice generate. 32. În ceea ce privește acest caz, SCM a remarcat că informațiile scurse presei fac parte din raportul procurorului către Senat, în vederea obținerii aprobării Parlamentului pentru plasarea senatorului C.V., co-acusat reclamantului, în detenție preventivă. Cererea procurorului, din 4 martie 2010, a fost trimisă Senatului la 9 martie 2010. Parlamentul l-a acordat la 24 martie 2010 și decizia sa a fost trimisă la biroul procurorului la 26 martie 2010. Articolele în discuție, care au apărut în presă la 18, 19 și 20 martie 2010, au dat raportul procurorului Senatului ca sursă a informațiilor. 33. SCM a examinat circuitul dosarului de urmărire penală și a concluzionat, pe baza dovezilor de la dispoziția sa, că scurgerea trebuie să fi avut loc în timpul cazului în fața Senatului și că nici o autoritate judiciară nu a fost responsabilă pentru încălcarea. 34. Din aceste motive, aceasta a decis să verifice prin care instanțe și birourile procurorului au circulat dosarul, să publice un comunicat de presă privind această anchetă și să transmită raportul rezultat asociațiilor în cauză.Decizia a fost dată la 16 decembrie 2010. Nu a fost publicată. 35. Articolele 998 și 999 din fostul cod civil, aplicabil la momentul faptelor prezentului caz, prevăd că orice persoană care a suferit daune poate solicita soluționare prin a aduce o acțiune civilă împotriva persoanei care au cauzat intenționat sau neglijența. „Ce acțiune comisă de o persoană care cauzează leziuni unei alte persoane trebuie să-i dea persoanei prin a căror greșeală a fost cauzată daunei să fie reparată pentru aceasta.” „Toată persoana este responsabilă pentru leziunile pe care le-a cauzat nu numai prin propriile sale acte, ci și prin neapărat sau prin neglijența sa.” Pentru ca acțiune să fie admisă, partea interesată trebuie să demonstreze în instanță că acuzatul a comis un act ilicit cu responsabilitate în temeiul legii civile, că reclamantul a suferit daune și că există o legătură cauzală între actul ilicit și prejudiciul susținut. 36. În conformitate cu art. 1000 din fostul cod civil, responsabilitatea angajatorului pentru actele comise de un angajat în exercitarea funcțiilor sale poate fi angajată dacă reclamantul dovedește că un act ilicit a fost comis de acest angajat și că a suferit daune ca urmare. 37. Dispozițiile relevante ale decretului nr. 37. 31/1954 privind remediile pentru persoanele care pretind daune la demnitatea sau reputația lor („Decretul nr. 31/1954”), care a fost aplicabil în acel moment, sunt stabilite în Rotaru c. România ([GC], nr. 28341/95, § 29, ECHR 2000-V). 38. În conformitate cu art. 250 din Codul de Procedință Penală, persoana acuzată nu poate decât să-l informeze cu dosarul de pronunțare la sfârșitul procesului penal. Rezultă din articolele care reglementează investigația penală și urmărirea penală că înainte de data respectivă, conținutul dosarului penal nu este public. 39. SCM (a se vedea punctul 31 de mai sus) a adoptat orientări de bune practici pentru cooperarea instanțelor și birourilor procurorului cu media. Documentul a fost publicat pe site-ul web al SCM și a fost comunicat tuturor instanțelor și birourilor procurorului. Recomandare nr. 5 § 4 din aceste linii directoare se citește după cum urmează: „Informațiile lansate jurnaliștilor nu pot pune în pericol procedurile judiciare, principiul confidențialității sau orice alt drept recunoscut de legislația internă sau de tratate internaționale privind drepturile fundamentale la care România este parte.” Cu privire la problema accesului la dosar, recomandarea nr. 9 din liniile directoare prevede: „(1) Jurnalistii nu pot studia dosarele în timpul procesului penal [În faza de urmără penală], cu excepția cazului în care legea sau reglementările interne le permit. (2) În timpul procedurii judiciare, dosarele și dosarele referitoare la activitățile instanței sunt publice și pot fi consultate de oricine care poate justifica un interes legitim, precum și de jurnaliști ... Exceptată de la această regulă sunt ... dosarele referitoare la ... procedurile de confirmare și autorizare a interceptărilor telefonice și a înregistrărilor acestora; [aceste dosare] pot fi consultate numai de procuror, părți și experți și interpreti desemnați în cazurile în cauză.” 40. Regulamentele interne ale instanțelor au fost adoptate de SMC la 22 septembrie 2005 și publicate prima dată în Bulletinul Oficial nr. 958 din 28 octombrie 2005. Dispozițiile relevante privind publicitatea dosarelor de caz aplicabile la momentul faptelor prezentului caz, după cum urmează: „(2) Dosarele și înregistrările referitoare la activitățile unei instanțe sunt publice și pot fi consultate de orice persoană care poate justifica un interes legitim ... cererile făcute de jurnaliști vor fi examinate de purtătorul de cuvânt ... (6) Dosarele referitoare la ... procedura de confirmare și autorizare a interceptărilor telefonice și a înregistrărilor nu poate fi consultată decât de avocați, părți și experți și interpreti desemnați în cazurile relevante, în conformitate cu reglementările aplicabile ...” (1) Funcționarul instanței va fi prezent în sala de audiere o jumătate de oră înainte de începerea audierii tribunalului, pentru a permite consultarea dosarelor...” 41. Guvernul a prezentat Curtea mai multe exemple de hotărâri din instanța internă care ordonă jurnaliștilor și instituțiilor publice să plătească compensații pentru daunele la reputație cauzate de articolele de presă. Printre aceste hotărâri se numără câteva motive prin care tribunalele au ordonat instituțiilor publice să plătească daune persoanelor private care au dovedit că au fost deteriorate de comunicatele de presă emise de aceste instituții (în special poliția Constanța: hotărârea finală nr. 212/C din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța sau Procurorul Anti-Corupție: hotărârea nr. 7560 din 30 septembrie 2011 din Curtea de District din București (nu finală). De asemenea, ei au ordonat Ministerului Finanțelor Publice să plătească compensații reclamanților într-un caz penal în care biroul procurorului local a trimis presei pentru publicarea hotărârii procurorului de a urmări și cererea de detenție în cursul procesului și, prin acest motiv, autoritatea respectivă a permis identificarea persoanelor acuzate și a furnizat informații care implică condamnarea lor penală înainte de condamnarea lor prin o decizie finală a instanței (decizie nr. 284/C din 15 noiembrie 2010 din Curtea de Apel Constanța (nu finală). 42. Extrasele din textele relevante ale Consiliului Europei privind libertatea presei și protecția dreptului la viață privată sunt prezentate în Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, §§§ 50-51, 7 februarie 2012. 43. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a vizitat o serie de centre de detenție de poliție în România în 2010, inclusiv cea în care s-a desfășurat reclamantul. Observațiile sale cu privire la centrele de detenție de poliție din București au fost: că spațiul de viață disponibil pentru deținuți a fost de 2,5-3,5 mp per persoană, care nu a îndeplinit cerințele sale de 4 mp. m; că suprapopularea a rămas o problemă; că nu era suficientă lumină naturală și aer proaspăt; că instalațiile sanitare, inclusiv toaleta, nu erau complet separate de spațiul de viață; că un număr semnificativ de celule erau murdare și mal menținute; și că deținuții nu erau furnizate produsele necesare pentru menținerea igienei personale. De asemenea, a remarcat că deținuții au fost autorizați doar 30 până la 60 de minute de exercițiu zilnic în aer liber, iar zonele de exercițiu au fost mici, austere și fără echipamente de exercițiu. Prin urmare, aceasta și-a reînnoit recomandările și a solicitat statului să ia măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție în aceste instituții pentru a le armoniza cu standardele aplicabile. În plus, CPT a remarcat că judecătorul responsabil pentru examinarea acțiunilor depuse în temeiul Legii nr. 275/2006 (judecătorul deegat – „ judecătorul delegat”) nu a vizitat în mod regulat centrele de detenție ale poliției.

The applicant was born in 1959 and lives in Oituz, Bacău. 6. At the relevant time the applicant was a businessman and the owner of company P. Among other activities, he held a number of contracts with the State for the rehabilitation of public roads. 7. On 10 December 2009 the Anti-Corruption Department (“DNA”) of the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice (“the prosecutor”) started criminal proceedings against the applicant on suspicion of trading in influence (cumpărare de influență). In particular, the prosecutor alleged that: (i) the applicant had asked a senator, C.V., to talk to judges of the High Court in order to influence the outcome of a case pending before that court which concerned a dispute between company P. and the State agency responsible for public roads; (ii) that C.V. had asked F.C., the then President of the Civil Section of the High Court, to convince the judges handling the case to decide it in favour of company P.; and (iii) that he had paid C.V. and F.C. money for their intervention. 8. On 21 December 2009 the applicant, with his lawyer, went to the prosecutor’s office. The prosecutor informed the applicant that on 10 December he had started criminal proceedings (urmărirea penală) against him and ordered him not to leave town for thirty days. 9. On 8 April 2010 the applicant was summoned to appear at the prosecutor’s office. At 12.45 p.m. the prosecutor informed him that he would be taken into custody for twenty-four hours and that the criminal trial against him had been set in motion (punerea în mișcare a acțiunii penale) by a decision of the prosecutor taken on the same day. 10. Following the arrest of the applicant and his co-accused, the prosecutor sought, on the same date, the High Court’s approval for their pretrial detention for twenty-nine days. The prosecutor presented the facts of the case as they appeared from the evidence gathered, including transcripts of telephone conversations between the defendants that had been intercepted during a surveillance operation. Upon the defendants’ request, the High Court, sitting in private as a single-judge bench, postponed the hearing to the next day in order to allow defence counsel to prepare their case. 11. On 9 April 2010 the High Court held a further hearing. The applicant and his co-accused gave statements to the court. During the hearing, at 12.45 p.m., the Court noted that the applicant’s detention had expired and released him. He nevertheless remained in the courtroom of his own free will. 12. The High Court approved the prosecutor’s request and ordered that the applicant be placed in pre-trial detention for twenty-nine days starting on 10 April 2010. 13. The applicant appealed and on 12 April 2010 the High Court, sitting as a nine-judge bench, quashed the decision given on 10 April and annulled the detention order. At the request of defence counsel, the High Court prohibited journalists from taking photographs, filming or using any electronic devices during the court hearing. 14. On 10 May 2010 at the prosecutor’s office, the applicant acquainted himself with the prosecution file (prezentarea materialului de urmărire penală). 15. On 21 May 2010 the prosecutor committed the applicant and the other defendants to trial before the High Court of Cassation and Justice. 16. The case is currently under examination by the High Court of Cassation and Justice. 17. On 8 April 2010 the applicant was arrested at the DNA’s headquarters (see paragraph 9 above). Later that day, he was handcuffed to F.C., one of the co-accused, and taken out of the building through the main door with a view to his transfer to a police detention facility. 18. The applicant and the co-accused to whom he was handcuffed had to get into a police van through the back door, despite it being clear that they were encountering difficulties climbing in. They had to drag each other into the van while journalists were pressing close to them seeking statements. They were accompanied by police officers from the special intervention forces, who were wearing masks. Newspaper and television crews were present and the events were given widespread media coverage. Footage of the applicant’s arrest was broadcast live and shown again on the main channels’ evening news programmes. 19. On 22 October 2010 the Judges’ Association of Romania issued an official protest concerning the use of handcuffs on the High Court judge F.C., the co-accused. They argued that the measure had not been justified, had been abusive, contradicted the Convention’s standards in the matter, and represented a means of intimidating and discrediting the judiciary. 20. From December 2009 to April 2010 news reports about the criminal investigation and the prosecution, accompanied occasionally by images of the defendants wearing handcuffs, were given significant airtime. 21. When the applicant was transferred from the police detention facility for court hearings, he was taken to and from the High Court, as well as around the inside of the High Court building, in the following manner: the applicant was handcuffed to the co-accused F.C., surrounded by masked police officers, taken through the main doors and exposed to journalists for photographing and filming. The footage obtained by the journalists was broadcast afterwards. 22. From the beginning of the criminal prosecution against the applicant, numerous panel discussions were broadcast and journalists and politicians commented publicly on the events. Excerpts from conversations between the defendants which had been obtained through telephone tapping during a criminal surveillance operation conducted prior to the criminal prosecution made it into the newspapers before the applicant and his co-accused had been committed for trial. Those excerpts let believe that, on behalf of the applicant, senator C.V. and judge F.C. tried to manipulate some of the judges from the panels ruling in a commercial case involving the applicant, and reported back to him on the progress of those alleged manoeuvres; in the conversations among them, the senator, the judge and the applicant expressed in harsh words their disappointment that the outcome had not been favourable to the applicant, and made assumptions as to whether the remaining judges had been influenced by someone else. Other pieces of evidence from the prosecution file were likewise published and commented on in the press. 23. The transcripts of telephone conversations intercepted during the surveillance operation first appeared in the press between 18 March and 22 March 2010. 24. The applicant was held in the Bucharest police detention facility from 8 April 2010 until the evening of 12 April 2010, when he was released. 25. He describes the conditions of his detention as follows: he was stripsearched when he arrived at the police detention facility, and was searched every time he was taken out of, or back to, his cell. 26. Throughout his detention he was held in cell no. 10P along with three other detainees. The cell measured 9 sq. m and had four bunk beds, a squat toilet and a sink. The pipes carrying water to the sink were broken, so there was water around the sink. On top of the toilet there was an improvised shower made out of a plastic barrel with a hose connecting it to the sink. Privacy was ensured by an oilcloth screen. The cell had a window measuring 40 x 60 cm with iron bars over it. The cell looked onto the interior courtyard of the building. The window was the only source of fresh air, but the amount of air let through was insufficient to clear bad smells from the cell. The only furniture in the cell was a table made out of boxes. A fluorescent lamp above the bed was constantly switched on, which made it difficult to sleep in the cell. 27. The applicant and his fellow detainees were allowed twenty minutes of daily outdoor exercise, which took place in a small yard measuring 6 x 4 m, surrounded by a brick wall. The yard had a metal door and was covered with a wire net. 28. According to the information provided by the Government, the window in the applicant’s cell measured 1.2 x 0.8 m and the artificial light in the cell was switched on or off at the request of the inmates. Personal hygiene was ensured by free medication and medical check-ups on request. The amount of time allowed for daily outdoor exercise was one hour, but it was left to the detainees whether to take advantage of it or not. 29. On 23 March 2010 the co-accused F.C. lodged a criminal complaint against unknown persons for facilitating the publication of fragments from the prosecution file. He alleged a breach of professional secrecy (încălcarea secretului profesional) and abuse of office to the detriment of private persons’ interests (abuz în serviciu contra intereselor persoanei). 30. In a decision of 21 September 2010 the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice noted that the publication of the information from the prosecution file had occurred between 18 and 22 March 2010 and its source was the prosecutor’s report to the Senate concerning the placing in pre-trial detention of senator C.V., one of the coaccused (see paragraph 32 below). The prosecutor also observed that it was not possible to determine which institution was responsible for the leak, but that it was most likely at the Senate that the breach had occurred. The prosecutor noted that the report in question did not belong to the category of non-public acts, which only covered the actual documents from the prosecution file and did not extend to the related correspondence. It therefore concluded that no criminal offence had occurred. 31. On 22 October 2010 the Superior Council of Magistracy (Consiliul Superior al Magistraturii – “the SCM”) began of its own initiative an internal inquiry into leaks to the press in several high-profile cases. The SCM also took account of an open letter addressed to it by the Judges’ Association and the Prosecutors’ Association whereby investigations were requested into how parts of prosecution files, in particular telephone interceptions, had been leaked to the press, with the result of pressure being put on the impartiality of judges. The SCM also had regard to a press release by the Alliance for the Rule of Law (Alianța pentru Statul de Drept), which consisted of major non-governmental organisations specialising in the monitoring of the press in Romania, in connection with the above leaks to the press. The opinion expressed in the press release was that the publication of telephone conversations between private individuals was unlawful and breached the right to respect for their private life of the persons concerned. The SCM limited its examination to three such cases – one of them being the present case – chosen because of their high profile and the media interest in them and because of the intense political debate they generated. 32. With regard to the present case, the SCM noted that the information leaked to the press was part of the prosecutor’s report to the Senate made with a view to obtaining Parliament’s approval for placing senator C.V., the applicant’s co-accused, in pre-trial detention. The prosecutor’s request, dated 4 March 2010, had been sent to the Senate on 9 March 2010. Parliament had granted it on 24 March 2010 and its decision had been sent to the prosecutor’s office on 26 March 2010. The articles in issue, which had appeared in the press on 18, 19 and 20 March 2010, gave the prosecutor’s report to the Senate as the source of the information. 33. The SCM examined the circuit of the prosecution file and concluded, on the basis of the evidence at its disposal, that the leak must have occurred while the case was before the Senate and that no judicial authority was responsible for the breach. 34. For these reasons, it decided to verify through which courts and prosecutor’s offices the file had circulated, to publish a press release concerning that inquiry, and to forward the resulting report to the associations concerned. The decision was given on 16 December 2010. It was not published. 35. Articles 998 and 999 of the former Civil Code, applicable at the time of the facts of the present case, provide that any person who has suffered damage can seek redress by bringing a civil action against the person who has intentionally or negligently caused it. “Any act committed by a person which causes damage to another shall render the person through whose fault the damage was caused liable to make reparation for it.” “Everyone shall be liable for damage he has caused not only through his own acts but also through his failure to act or his negligence.” In order for the action to be admitted, the interested party must prove in court that the defendant committed an illicit act with responsibility under the civil law, that the claimant sustained damage, and that there is a causal link between the illicit act and the damage sustained. 36. According to Article 1000 of the former Civil Code, the responsibility of the employer for the acts committed by an employee in the exercise of his functions may be engaged if the plaintiff proves that an illicit act was committed by that employee and that he has suffered damage as a result. 37. The relevant provisions of Decree No. 31/1954 concerning remedies for persons claiming damage to their dignity or reputation (“Decree No. 31/1954”), which was applicable at that time, are set out in Rotaru v. Romania ([GC], no. 28341/95, § 29, ECHR 2000-V). 38. According to Article 250 of the Code of Criminal Procedure, the accused person may only acquaint him or herself with the prosecution file at the end of the criminal prosecution. It follows from the Articles regulating criminal investigation and prosecution that before that date, the content of the criminal file is not public. 39. The SCM (see paragraph 31 above) adopted best practice guidelines for the cooperation of courts and prosecutor’s offices with the media. The document was published on the SCM’s website and was communicated to all courts and prosecutor’s offices. Recommendation no. 5 § 4 of those guidelines reads as follows: “Information released to journalists may not jeopardise the judicial proceedings, the principle of confidentiality or any other right recognised by domestic laws or by international treaties on fundamental rights to which Romania is a party.” On the question of access to the file, recommendation no. 9 of the guidelines provides: “(1) Journalists may not study the files during the criminal prosecution stage [în faza de urmărire penală], unless the law or the internal regulations allow for it. (2) During court proceedings the files and the records concerning the court’s activities are public and may be consulted by any person who can justify a legitimate interest, and by journalists ... Exempted from this rule are ... files concerning ... proceedings for the confirmation and authorisation of telephone interceptions and the recordings thereof; [these files] may only be consulted by the prosecutor, the parties, and experts and interpreters appointed in the cases concerned.” 40. The internal regulations of the courts were adopted by the SCM on 22 September 2005 and first published in the Official Bulletin no. 958 of 28 October 2005. The relevant provisions on the publicity of case-files applicable at the time of the facts of the present case state as follows: “(2) Files and records concerning a court’s activities are public and may be consulted by any person who can justify a legitimate interest ... requests made by journalists will be examined by the spokesperson ... (6) Files concerning ... proceedings for the confirmation and authorisation of telephone interceptions and recordings may only be consulted by counsel, the parties, and experts and interpreters appointed in the relevant cases in accordance with the applicable regulations ...” “(1) The court’s clerk will be present in the hearing room half an hour before the beginning of the court hearing, to enable the files to be consulted...” 41. The Government submitted to the Court several examples of domestic court decisions ordering journalists and public institutions to pay compensation for damage to reputation caused by press articles. Among those decisions there are a few whereby the courts ordered public institutions to pay damages to private individuals who proved that they had been damaged by press releases issued by those institutions (notably Constanța police: final decision no. 212/C of 17 June 2009 of the Constanța Court of Appeal, or the Anti-Corruption Prosecutor’s Office: decision no. 7560 of 30 September 2011 of the Bucharest District Court (not final)). They also ordered the Ministry of Public Finance to pay compensation to the claimants in a criminal case where the local prosecutor’s office had sent to the press for publication the prosecutor’s decision to prosecute and the request for detention pending trial, and by so doing, that authority had allowed the accused persons to be identified and had given information implying their criminal guilt before their conviction by a final court decision (decision no. 284/C of 15 November 2010 of the Constanța Court of Appeal (not final)). 42. Extracts from the relevant Council of Europe texts on freedom of the press and protection of the right to private life are set out in Axel Springer AG v. Germany [GC], no. 39954/08, §§ 50-51, 7 February 2012. 43. The European Committee for the Prevention of Torture (“CPT”) visited a number of police detention facilities in Romania in 2010, including the one where the applicant was held. Its observations concerning the Bucharest police detention facilities were: that the living space available to detainees was 2,5-3.5 sq. m per person, which fell short of its requirements of 4 sq. m; that overcrowding remained a problem; that there was not enough natural light and fresh air; that the sanitary facilities, including the toilet, were not completely separated from the living space; that a significant number of cells were dirty and badly maintained; and that the detainees were not provided with the necessary products for maintaining personal hygiene. It also noted that the detainees were only allowed thirty to sixty minutes of daily outdoor exercise, and the exercise areas were small, austere and without any exercise equipment. It found there had been no significant improvement since its 2006 visit despite its recommendations following that visit. It therefore renewed its recommendations and requested that the State take action to improve the conditions of detention in those facilities in order to bring them into line with the applicable standards. The CPT further noted that the judge responsible for examining actions lodged under Law no. 275/2006 (judecătorul delegat - “the delegate judge”) did not visit the police detention facilities on a regular basis.

§ Cauze similare